Nu cred c-o să-mi mai găsesc un loc al meu, n-o să reuşesc să mă mai pierd în gânduri, n-o să reuşesc să irosesc ore şi zile, citind. N-o să mai reuşesc nimic în această viaţă. Totul a fost scris. Ultima ta îmbrăţişare a însemnat condamnarea mea la moarte, la uitare.
Mi-au amorţit braţele, gâtul, picioarele, trec graniţa, ajung într-un alt spaţiu, la fel de inutil. Nu mai înţeleg cuvintele şi parcă e mai bine. Nu mai trebuie să vorbesc. Nu mai trebuie să simt. Sunt aproape. Foarte aproape de finalul călătoriei. Se lasă ceaţa!
Foto: Kelly Segre
Posteaza comentariu