Cea mai cruntă zi din viaţa mea a fost data de 13 iunie 2010 când am aflat că iubitul meu se însoară. Şi ca să fie tacâmul complet am aflat asta de pe Facebook, dintr-o postare a viitoarei lui soţii. A picat ca un trăsnet peste mine, care mă legănam cu gândul că la un moment dat eu voi fi viitoarea doamnă Pârvu.
Când l-am cunoscut pe Ionuţ am zis că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Mi se părea că am găsit bărbatul ideal, deştept, frumos şi cu bani. Ce-mi puteam dori mai mult? Mi-a spus că e singur şi aparent întâlnirea noastră a fost exact ce aveam nevoie amândoi. Am petrecut clipe minunate împreună, m-am îndrăgostit cum nu credeam că mi se va întâmpla vreodată. Simţeam că viaţa mea este împlinită.
După câteva luni de relaţie intensă, când credeam că lucrurile vor megre doar în sus, nicidecum înapoi, pentru că totul era perfect, Ionuţ a început să rărească întâlnirile. A început să fie din ce în ce mai ocupat la serviciu, dar mi-a motivat că e doar o perioadă şi că nu trebuie să-mi fac griji. Nu mi-am făcut, dar apoi am început să-mi fac. Nu atât griji cât am devenit frustrată că îl văd prea rar, când nevoia mea de el era în creştere.
Simţeam că ceva nu e în regulă, că el nu mai răspunde sentimental cu aceeaşi intensitate cu care îl tratam eu, şi pentru că era prima dată când ajunsesm atât de îndrăgostită n-am ştiut cum să reacţionez altfel. Aşa că m-am transformat într-o disperată care îl bombarda cu SMS-uri, telefoane şi emailuri.
Câteva luni au fost suficiente ca relaţia noastră perfectă să se transforme în coşmar. Şi pentru mine şi probabil şi pentru el, de vreme ce a început să mă evite. Întotdeauna mi-a răspuns politicos la emailuri şi a încercat să mă facă să cred că totul e doar în capul meu, că suntem în continuare împreună, dar că el are o perioadă mai grea la job. Era greu de crezut şi mai ales de acceptat, pentru că totuşi afectiv el se schimbase foarte mult, se răcise. Dar faptul că nu-mi spunea concret şi cinstit în faţă că vrea să ne despărţim mă ţinea agăţată ca pe un înecat de un pai. Oscilam între durerea de a fi părăsită, furia că nu are bărbăţia să mi-o spună în faţă şi speranţa că totuşi lucrurile se vor rezolva.
Am intrat într-o depresie cruntă. Nu era dimineaţă în care să nu mă trezesc cu el în gând. Nu era moment al zilei în care să nu mă gândesc la el. Respiram doar cu speranţa că acea „perioadă aglomerată” se va încheia odată şi vom redeveni ce am fost.
Când primeam un SMS de la el sau un email, pulsul mi-o lua razna. Ca să constat când le deschideam că iarăşi e o scuză, că iar mă amână. Când s-a împlinit un an de când ne cunoscusem şi speram că vom sărbători împreună, Ionuţ m-a anunţat că trebuie să plece în deplasare. Când s-a întors din deplasare nu a venit la mine, aşa cum speram. Au urmat alte şi alte „angajamente la serviciu”.
Într-una din zile nu ştiu ce mi-a venit şi i-am căutat numele pe Facebook. El spunea întotdeauna că nu-i plac reţelele de socializare, că nu are timp de prostii şi că nu-şi va da niciodată acolo datele personale. Am avut şocul să descopăr nu numai că avea cont, dar că era şi plin de detalii despre viaţa lui, despre petrecerile la care fusese fără mine, în timpul cât era „ocupat cu job-ul”. Şi, bineînţeles, că era într-o relaţie cu o anume Oana.
Am murit şi am înviat de nu ştiu câte ori în acea zi. Eram ca hipontizată şi, deşi îmi făcea rău, nu puteam să ies de pe conturile lor. Îi vedeam în poze şi mi se răsucea cuţitul în rană privindu-le feţele fericite. Aşa fusese şi cu mine în primele luni. Apoi mă abandonase pentru ea. Dar măcar să fi avut curajul să-mi spună.
Când l-am confruntat cu asta mi-a răspuns printr-un email scurt că îi pare rău. De atunci a refuzat să-mi mai răspundă la telefon sau la mesaje. Asta era forma lui bărbătească de a trata cu femeia căreia îi spusese în urmă cu un an că o iubeşte. Îmi dădeam seama că iubisem o iluzie şi că el nu era deloc aşa cum mi-l imaginasem eu.
Bomboana de pe colivă a venit luna trecută când, verificându-le profilele am aflat că se căsătoresc. Devenise o rutină pentru mine să mă uit zilnic pe conturile lor. Eram dependentă, disperată şi deprimată. Viaţa mea nu mai avea niciun sens în afara timpului petrecut pe Facebook în aşteptarea informaţiilor despre ei doi.
Îmi dau seama că ceea ce mi se întâmplă acum seamănă cu o boală psihică, cu o obsesie de care nu pot să scap singură, dar mă consolez cu gândul că în timp îmi va trece şi că atâta vreme cât nu fac rău nimănui, îmi pot permite luxul de a aştepta să-mi treacă.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
Comentarii (11)
Este extrem de socant si dureros.Am avut si eu o "relatie " la distanta anul trecut, nu a durat decat cateva luni. Desi eram foarte indragostita de el si il iubeam din tot sufletul nu am putut sa nu constat lucruri la comportamentul lui care m-au pus pe ganduri....am avut mereu senzatia ca ceva nu e inb ordine sau ca juca la dublu. Mi-a dat papucii din pretextul geloziei iar de la despartire, au trecut 6luni de atunci, nu m-a mai contactat o data macar. Am suferit cumplit de mult, ranile nu s-au inchis asa ca ma pot pune f bine in locul tau. Si eu ii verific contul de FB aproape zilnic, cred ca e o reactie fireasca o perioada, pentru ca vrem sa stim ce se petrece in viata omului iubit. La fel ca si tine, credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior, parea barbatul perfect si culmea e ca inca nu si-a pierdut aura asta in ochii mei. Spre deosebire de tine eu nu am aflat niciodata daca are pe alta sau cine este acea persoana sau daca are pe mai multe. Dar e clar ca incerca sa ma ascunda din moment ce isi blocase wall-ul la FB, nu a pus nici o poza cu noi doi, desi avea poze cu alte prietene si prieteni si niciodata nu a mentionat nimic despre mine. Din nefericire viata ne serveste unora dintre noi lectii usturatoare dar important este sa ne dam seama ca oamenii care fac parte din trecutul si nu din prezentul nostru sunt in trecut cu un motiv si ca nu sunt totusi oamenii potriviti noua. In mod sigur si iubitul tau si al meu sunt niste barbati fara caracter deci rational vorbind nu avem ce regreta.
Este extrem de socant si dureros.Am avut si eu o "relatie " la distanta anul trecut, nu a durat decat cateva luni. Desi eram foarte indragostita de el si il iubeam din tot sufletul nu am putut sa nu constat lucruri la comportamentul lui care m-au pus pe ganduri....am avut mereu senzatia ca ceva nu e inb ordine sau ca juca la dublu. Mi-a dat papucii din pretextul geloziei iar de la despartire, au trecut 6luni de atunci, nu m-a mai contactat o data macar. Am suferit cumplit de mult, ranile nu s-au inchis asa ca ma pot pune f bine in locul tau. Si eu ii verific contul de FB aproape zilnic, cred ca e o reactie fireasca o perioada, pentru ca vrem sa stim ce se petrece in viata omului iubit. La fel ca si tine, credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior, parea barbatul perfect si culmea e ca inca nu si-a pierdut aura asta in ochii mei. Spre deosebire de tine eu nu am aflat niciodata daca are pe alta sau cine este acea persoana sau daca are pe mai multe. Dar e clar ca incerca sa ma ascunda din moment ce isi blocase wall-ul la FB, nu a pus nici o poza cu noi doi, desi avea poze cu alte prietene si prieteni si niciodata nu a mentionat nimic despre mine. Din nefericire viata ne serveste unora dintre noi lectii usturatoare dar important este sa ne dam seama ca oamenii care fac parte din trecutul si nu din prezentul nostru sunt in trecut cu un motiv si ca nu sunt totusi oamenii potriviti noua. In mod sigur si iubitul tau si al meu sunt niste barbati fara caracter deci rational vorbind nu avem ce regreta.
Draga mea inteleg ca acum traiesti durerea cu o intensitate de nedescris dar timpul si numai el vindeca ranile. Nimeni nu trebuie sa traiasca in trecut ca sa poata trai in prezent si sfatul meu este sa te iubesti si respecti tu insuti. Incepe prin a uita cu desafarsire de facebook, viata e scurta si e cea mai pretioasa daca ai sti ca peste o perioada vei privi in urma si te vei intreba "De ce am suferit atat ca nu a meritat" Priveste inainte, zambeste, iubeste va trece si asta ! CREDEMA
sunt maritata de ceva ani..., my husbnad, vb non-stop pe mess si facebook si tel (mai nou) cu o tipa...maritata si ea..dar mai tanara ca mine si mult mai frumoasa..isuse...fara sa vreau mi-a intrat un raspuns al ei visavis fata de el dintr-o convorbire a lor.: fetelor, el ii ceruse sa bage divort, sa vina la el, ca el nu are nimik de pierdut, ca pt inceput sa fie concubini, ca restul depinde de ea...pb e o chestiune de timp pana imi zice mie PA !
nu inteleg fetele/femeile. Da, barbatul este un las, nu contest. Iar tu esti o Proasta! De ce mai stai dupa el? Ce vrei sa dovedesti? Ca el e magar? Asta e prin definitie la toti barbatii. Tot ce trebuie e sa gasesti unul mai putin mai magar ca altii.... Dar stai si urmaresti viata unui barbat care nu e interesat de tine. Si se mai mira colegii cand zic ca femeile sunt proaste, in conditiile in care sunt femeie. Lasa-l sa plece. Vezi de viata ta.
Inteleg perfect ce simti.Eu am fost cu un barbat 5 luni si totul mergea perfect.Pe facebook aparea ca este intro relatie cu mmine.Dupa un timp mi-a zis ca isi sterge facebookul pt un timp,a crezut.Dupa 2 saptamani si l a reactivat pt k era ziua lui i am lasat un com de la multi ani si l a sters/.dupa aceeea si a sters contul sau cel putn asa credeam eu...o prietena mi a lasat mailul si parola ca sa intru pe contul ei si mi a zis sa intru sa vad ceva cand ajung acasa.Am intrat si am vazut contul activat desi d epe contul meu parea sters.Avea comentarii de la o fata cu te iubesc,uby meu drag,etc. si aparea ca e intro relatie cu ea,atunci am observat si ca mi a sters comnul de la multi ani si multe altele.Pana atunci totul era aproape normal,doar ca ne vedeam mai rar insa vbem f mult la telefon.L am sunat si nu mi arasp,i am dat msje nimic.Nici pana in ziua de azi nu am putut sa vbesc cu el,sa primesc macar o explicatie,o meritam.
draga trebuie sa te consolezi cu gandul ca el este cu alta acum. Asa am patit si eu numai ca la noi a trebuit sa fie o mica cearta ca sa imi zica ca are pe altcineva si ca are degand sa se insoare cu ea.Ne am despartit dar m am mai interesat de el prin niste prieteni comuni si mi au zis ca sau mutat impreuna si ca acerut o cu adevarat de sotie, nu mia venit a crede pana cand nu am vazut invitatia de la nunta am zis ca a picat cerul peste mine am fost o perioada in depresie si la un moment dat am zis STOP nu e sg care face asa ceva drumul meu nu se opreste aici si am decis sa o iau de la capat chiar daca o sa imi fie greu. monentan nu am pe nimeni desi inca nu am depasit momentul. Asta i viata
IN TOATA SITUATIA ASTA POATE CA AI AVUT SI TU O PARTE DE VINA.POATE ERAI PREA INSISTENTALUCRU CARE BARBATILOR NU PREA LE PLACE,SAU MULT PREA"IUBITOARE".ORICUM GRESEALA TA NU ASTE MAI MARE DECAT A LUI CARE NU A AVUT CURAJUL SA ITI SPUNA DIRECT CA RELATIA VOASTRA SA TERMINAT .NU ESTE NICI O TRAGEDIE CA SA TERMINAT.MAI SUNT SI ALTI BARBATI CARE TE-AR PUTEA FACE FERICITA.NU ESTE CAZUL SA TE CRAMPONEZI DE O ILUZIE.VIATA MERGE INAINTE.
nu stiu sa mai existe mai mult de cativa barbati sanatosi la cap in romania, la ora actuala. ori umbla cu mai multe in paralel, vorbesc de astia "singuri", ori cei insurati "muncesc" zilnic ptr a-si trage cate o noua amanta, sistematic. urat si ingrijorator! asta e tara noastra draga,de parca nu eram de tot rasul social, educativ, financiar...asta e! cand vor deveni femeile demne si vor sti sa refuze avansurile unor barbati insurati, indiferent cat de incantatori sau bogati ar fi, atunci am avea si dreptul sa nu ne mai plangem. din pacate barbatii s-au stricat, da, dar femeile i-au ajutat!
Ce barbat ,cata barbatie :|
Doamne! Barbatii astia sunt niste idioti.Nu toti.Dar 90% sau chiar ai mult sunt batuti in cap.Off!
Posteaza comentariu