Descoperire arheologică în Scoția: o insulă artificială de peste 5.000 de ani îi uimește pe arheologi. Iată de ce!

Deși la suprafață pare alcătuită în principal din piatră, investigațiile subacvatice au scos la iveală o structură impresionantă din lemn, realizată cu mult înainte de ridicarea celebrului monument Stonehenge.

Descoperirea arată că populațiile neolitice aveau cunoștințe inginerești mult mai avansate decât s-a crezut până acum și erau capabile să organizeze proiecte de construcție complexe, desfășurate chiar în mijlocul apelor.

Insula artificială ascunsă într-un lac din Scoția

Situl arheologic se află în Loch Bhorgastail, un lac de pe Insula Lewis, parte a arhipelagului Hebridele Exterioare din Scoția. Insula artificială face parte din categoria construcțiilor cunoscute sub numele de „crannog”.

Crannogurile sunt insule ridicate de oameni în lacuri și în zone mlăștinoase, în general din lemn, piatră, pământ și vegetație. În Scoția au fost identificate sute de asemenea structuri, însă cea din Loch Bhorgastail este deosebită prin vechimea și prin modul său elaborat de construcție.

Primele indicii privind existența sitului au apărut în anul 2009. Cercetările realizate ulterior, în special săpăturile și investigațiile subacvatice începute în 2021, au arătat însă că sub stratul vizibil de piatră se ascunde o structură mult mai complexă.

O platformă uriașă din lemn, ascunsă sub pietre

Privită deasupra apei, insula pare să fi fost construită în principal din piatră.

Structura inițială avea un diametru de aproximativ 23 de metri și era alcătuită din mai multe straturi de bușteni, crengi și vegetație. Materialele erau așezate în mod organizat pentru a forma o suprafață stabilă deasupra apei.

Analizele au datat cea mai veche etapă a construcției între anii 3500 și 3300 î.Hr. Insula artificială are, prin urmare, peste 5.000 de ani și este mai veche decât structurile principale de piatră de la Stonehenge.

Pentru cercetători, descoperirea platformei din lemn a fost o adevărată surpriză. Înainte de începerea săpăturilor, specialiștii observaseră câteva fragmente de lemn, dar nu știau că acestea făceau parte dintr-o construcție atât de mare și de bine organizată.

Insula a fost modificată timp de mii de ani

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale descoperirii este faptul că insula nu a fost construită într-o singură etapă. Comunitățile care au locuit în zonă au revenit periodic și au continuat să o extindă și să o transforme.

La aproximativ 2.000 de ani după realizarea platformei inițiale, în Epoca Bronzului Mijlociu, oamenii au adăugat un nou strat de vegetație și piatră. Alte intervenții au avut loc aproximativ o mie de ani mai târziu, în Epoca Fierului.

Aceste etape succesive sugerează că locul și-a păstrat importanța pentru comunitățile locale pe parcursul mai multor generații și perioade istorice.

Arheologii au identificat și un drum din piatră, în prezent complet scufundat, care făcea legătura între malul lacului și insulă.

Sute de fragmente de ceramică au fost găsite în apă

În jurul insulei, cercetătorii au descoperit sute de fragmente de ceramică neolitică. Multe dintre acestea se aflau în apa care înconjoară construcția.

Cantitatea mare de ceramică indică faptul că insula avea o semnificație importantă pentru oamenii care o foloseau. Specialiștii nu știu încă exact care era rolul construcției. Aceasta ar fi putut fi utilizată drept locuință, spațiu de întâlnire, loc pentru ceremonii sau zonă rezervată anumitor membri ai comunității.

Unele obiecte ar fi putut ajunge accidental în apă, însă cercetătorii iau în calcul și posibilitatea ca vasele să fi fost depuse sau aruncate intenționat, în cadrul unor ritualuri. Lipsa unor dovezi definitive face ca adevărata destinație a insulei să rămână, pentru moment, un mister.

Cum au reușit arheologii să studieze construcția subacvatică

Cercetarea unei structuri aflate în apă puțin adâncă poate fi mai dificilă decât pare. Sedimentele fine, vegetația plutitoare, valurile și lumina reflectată sau distorsionată reduc vizibilitatea și pot afecta calitatea imaginilor.

Pentru a depăși aceste probleme, echipa de cercetători a dezvoltat o metodă specială de stereofotogrammetrie subacvatică. Tehnica presupune fotografierea unui obiect din mai multe unghiuri și combinarea imaginilor cu ajutorul unui program informatic, pentru realizarea unui model digital tridimensional foarte precis.

Specialiștii au folosit două camere video rezistente la apă, montate la o distanță fixă una față de cealaltă.

Sutele de imagini obținute au fost apoi transformate într-un model 3D al insulei și al fundului lacului, cu sprijinul specialiștilor de la Universitatea din Reading. Metoda poate deveni extrem de utilă și pentru cercetarea altor situri arheologice aflate în ape puțin adânci.

Ce dezvăluie insula despre oamenii din urmă cu 5.000 de ani

Realizarea unei platforme din lemn cu un diametru de 23 de metri ar fi necesitat o cantitate uriașă de materiale, numeroși muncitori și o bună coordonare. Lemnul trebuia tăiat, transportat și așezat în apă, iar construcția trebuia consolidată pentru a rezista.

Descoperirea demonstrează că oamenii din Neolitic nu trăiau doar în grupuri mici, preocupate exclusiv de supraviețuirea zilnică. Ei puteau coopera, planifica lucrări de amploare și transmite cunoștințe tehnice de la o generație la alta.

Faptul că insula a fost întreținută și modificată timp de mii de ani sugerează, de asemenea, existența unei legături puternice între comunitățile locale și acest loc.

O descoperire care poate schimba imaginea Europei preistorice

Insula artificială din Loch Bhorgastail nu este singurul crannog descoperit în Scoția, însă vechimea și structura sa o transformă într-un sit arheologic excepțional.

Cercetarea pune sub semnul întrebării ideea potrivit căreia insulele artificiale din regiune ar fi apărut în principal în perioade istorice mai recente.

Rezultatele studiului, publicate în revista științifică „Advances in Archaeological Practice”, oferă o imagine nouă asupra nivelului de organizare și a capacităților tehnologice ale comunităților preistorice din nord-vestul Scoției.

Sub apele liniștite ale lacului s-a păstrat astfel nu doar o construcție din lemn și piatră, ci și dovada ingeniozității unor oameni care au trăit în urmă cu peste cinci milenii. Deși nu aveau instrumentele și tehnologia lumii moderne, aceștia au reușit să creeze o insulă care a rezistat, a fost refolosită și continuă să fascineze până în prezent.