Să salveze Planeta cine trăiește pe ea. Noi trăim în România!

Vorbesc prea mult despre plantele din grădina mea, iubesc oamenii care iubesc animalele și scriu cu drag despre tot ce este nou în frumusețe și modă
Vorbesc prea mult despre plantele din grădina mea, iubesc oamenii care iubesc animalele și scriu cu drag despre tot ce este nou în frumusețe și modă
16 Iulie 2020
Mulți oameni visează să-și cumpere mașini scumpe, minunate și strălucitoare. Eu visez să-mi cumpăr un buldozer.
Să mă plimb cu el pe câmp și să strâng gunoaie. Sau visez, dar e deja demn de Harry Potter, că am o putere magică prin care fac toate gunoaiele să dispară. Pentru că da, ai nevoie de puteri supranaturale să poți strânge cât gunoi sunt românii în stare să arunce.

Sunt amuzante campaniile astea cu „Hai să reciclăm!” În această țară minunată a noastră, reciclarea este o glumă. Cum să înveți pe cineva care își aruncă fotoliul pe câmp că reciclarea e un lucru bun, că salvează planeta, că bla bla? Înțeleg că viitorul planetei te doare la bască și că nu te impresionează absolut deloc discursurile astea despre încălzire globală, schimbări climatice, specii care dispar și multe altele. Pentru că ție îți este bine acum, nu e așa grav ce zic ăștia și dacă și Trump zice că nu există încălzire globală, atunci chiar nu ai de ce să-ți faci griji.
Poate în viitor o să fie nașpa, nu se știe. Ce treabă ai tu cu ce o să fie în viitor, când tu ești acum și aici și trebuie să trăiești clipa așa cum te îndeamnă citatele motivaționale de pe Facebook? Tu vrei să scapi de canapeaua ruptă, WC-ul vechi și molozul ăla care ți-a rămas după ce ai spart peretele din sufragerie. 

Citește și: Planeta minunilor. 23 de locuri de pe Pământ care arată ireal


Cică pentru generațiile viitoare o să fie mai greu și copiii noștri vor avea de suferit. Că nu mai sunt resurse, că planeta e sufocată de mizerie și că oceanele sunt pline de plastic. Dar nu se știe. Posibil să fie o conspirație. Oricum, dacă e pe bune, lasă că inventează ei ceva să repare tot, că doar d-aia îi dăm la școală, nu?

Problema cu planeta e rezolvată. Pentru că nu e problema noastră.


Deci la gară cu planeta! Ce treabă avem noi cu ea? Noi trăim în România! Și trebuie să ne descurcăm cumva să aruncăm ce avem de aruncat fără să chemăm vreo firmă care duce gunoiul la gropa de gunoi și care să ne ia câteva „milioane”.
De banii ăia ne luăm WC nou. Copiii s-or descurca ei în viitor, că sunt deștepți, doar sunt ai noștri. 

Dar cum rămâne cu urâțenia? Dacă ne-am eliberat de grija pentru viitor și sănătatea planetei, ce scuze avem pentru faptul că nu ne deranjează mizeria? De unde am căpătat această toleranță pentru haos și urât? Ce ne face să trecem fluierând pe lângă maldăre de gunoaie? De ce putem să pășim peste un ambalaj care zace în ușa noastră, fără să simțim nevoia să-l ridicăm?

Indiferența pentru ce se întâmplă în jur se explică prin egoism. Dar când ceea ce faci te afectează tot pe tine, care e explicația?


Cum poți să ieși din curtea ta cu găleata de gunoi, să o arunci la doi pași de casă și apoi să o „admiri” zilnic de la fereastră? De ce să-ți lași caserola goală de mici și cutiile de bere la marginea pădurii când știi că te duci iar, în același loc, peste două săptămâni?

Ne mai văităm din când în când, păstrând însă aceleași obiceiuri. „E urât rău gunoiul ăsta, domne, aruncat pe toate drumurile.
Chiar nu se face nimic în țara asta? Autoritățile astea nu fac și ele nimic? Ne lasă așa să stăm în mizerie?” Păi ne lasă, pentru că ce să vezi, autoritățile suntem tot noi.  

Locuiesc la marginea Bucureștiului și văd câmpuri întregi de gunoaie. Maldăre, mormane, munți. V-am pus câteva imagini în galerie, dar nu pe cele mai urâte. Mi-e frică să nu pice site-ul. Poți să găsești orice, de la mobilă, haine, jucării, frigidere, căzi, chiuvete. 

În spatele casei mele e un teren liber pe care îl păzesc, la propriu: mă urc pe gard ca un popândău când aud că trece o mașină. Doar așa am reușit să-l mențin cât de cât curat. Plus că în fiecare primăvară și toamnă avem sfânta tradiție a strânsului de gunoaie. Pentru că oricât de vigilent ești, se găsește cineva să vină cu o roabă, o căruță, o remorcă.
Cu tirul n-au ajuns încă.

În schimb, iarna e frumos, se vede curat. Doar dacă ninge! În ultimii ani, nici nu prea mai ninge. Nu știm de ce... că încălzirea globală nu există și, oricum, nu în România!
 
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod