Totul despre depresie

Depresia este una dintre cel mai des intalnite afectiuni din lume si poate si cea mai caracteristica. O persoana din cinci va suferi de depresie la un moment dat in viata ei. Poate afecta atat femeile cat si barbatii de toate varstele si indiferent de mediul in care traiesc.

Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.

Depresia este un termen general care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.

1. Cauzele depresiei

Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.


2. Simptomele depresiei

Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.

Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului. Daca ati experimentat patru sau chiar mai multe dintre aceste simptome aproape in fiecare zi timp de peste doua saptamani, trebuie sa cereti ajutor.


3. Tipuri de depresie

- Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.

- Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai repede poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

- Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei.
Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si cateva luni la rand.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa va afecteze.

- Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil.
A nu se confunda cu o alta afectiune denumita "baby-blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa nastere. Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva zile de la nastere.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.

- Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
 

Comentarii (26)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • marinela pe 17 Dec 2010, 23:57
    depresia

    buna si eu sufar alaturi de voi de depresie.am 24 de ani si ma simt o nefericita.ma sint cea mai oribila persoana cu toate ca cei din jurul meu imi spun cu totul si cu totul altceva.am un iubit de 4 ani care ,cum spune,dar si imim dovedeste ma iubeste f mult ...,dar eu nu stiu ce sa cred.gandesc ca poate merita ceva mai bun,p cineva care sa il faca intr-adevar fericit.eu nu pot pentru ca tot timpul sunt nervoasa,stresata de lucruri care poate nu au importanta.sunt f agitata tot timpul si f complexata.va rog sa ma jutati macar cu sfat,va poop

    0
    0

  • marinela pe 17 Dec 2010, 23:57
    depresia

    buna si eu sufar alaturi de voi de depresie.am 24 de ani si ma simt o nefericita.ma sint cea mai oribila persoana cu toate ca cei din jurul meu imi spun cu totul si cu totul altceva.am un iubit de 4 ani care ,cum spune,dar si imim dovedeste ma iubeste f mult ...,dar eu nu stiu ce sa cred.gandesc ca poate merita ceva mai bun,p cineva care sa il faca intr-adevar fericit.eu nu pot pentru ca tot timpul sunt nervoasa,stresata de lucruri care poate nu au importanta.sunt f agitata tot timpul si f complexata.va rog sa ma jutati macar cu sfat,va poop

    0
    0

  • costy pe 5 Sep 2010, 23:59
    singuratate depresie

    buna sunt costy 20 sunt in olanda de aproape 2 luni si ma simt singur deprimat mie dor de casa,ma simt obosit,extenuat ma doare capu,vad din ce in ce mai rau,nu ma pot concentra.as dori sfaturi multumesc

    0
    0

  • dana pe 18 Aug 2010, 19:43
    Curaj

    Buna Kenji. M-a impresionat mult ceea ce ai scris. Intr-adevar, ai avut o viata grea, pierderi dureroase, iti este greu sa mai crezi in ceva insa iti pot spune un luncru: Dumnezeu nu ne da ceea ce nu putem duce. In loc sa te afunzi si mai tare in starea asta, fa ceva, orice, incepe o noua viata, ia-o de la capat, trebuie sa fie o cale, important e sa vrei s-o urmezi. Personal, am trecut si eu prin mai multe perioade de depresie si anxietate, am avut si eu ganduri negre de genul ca nu-mi voi mai reveni niciodata, insa dupa o perioada de terapie florala Bach pot spune ca am renascut. Important e sa crezi ca totul va fi bine si sa lupti mereu pentru ca daca tu nu lupti, nu o va face numeni pentru tine. Fruntea sus si numai bine iti doresc!

    3
    0

  • kenji pe 26 Mai 2010, 04:30
    stiu ca nimanui nu-i pasa de fapt

    Doar vreau sa imi expun gandurile.Mi-am pierdut tatal la 13 ani, mama la 20 , mai am un frate care l-am avut in custodie vreun an de zile si care mai tarziu a ajuns la puscarie.Am terminat politehnica,cu mari mari sacrificii sperand intr-un viitor fara griji materiale (care mi-au marcat intreaga adolescenta), insa visele mele s-au spulberat unul cate unul; prima mea relatie a fost un esec( prietenul meu de atunci insista pe orgii sexuale si pe escorta in elvetia),Am ramas marcata cred..ca altfel nu imi pot dificultatea de a avea relatii.Prietenii si mai ales prietenele mele mi-au intors spatele cand aveam mai multa nevoie ( la moartea mamei mele in special si la povestea cu fratele si multe altele).In fine am trecut peste, mi-am gasit loc de munca intr-o companie,dar care n-a durat mai mult de 2 ani si unde eram platita cu 500 de roni pe luna (ca inginer incepator) si unde seful incepea sa-mi creeze diferite probleme, incat m-a determinat sa plec singura.Am lucrat o perioada la negru, apoi am avut o cadere nervoasa puternica, ma raneam singura, ajunsesem dependenta de diazepam si lexotan pe care le amestecam cu alcool , primeam somatii peste somatii din cauza datoriilor si culmea e ca nimeni nu ma credea, toti si-au vazut de propriile vieti.Barbatii parca fugeau de mine.Interesant am trecut si peste asta.Am plecat in Belgia si am muncit ca menajera la 2 case.Insa contractul a expirat si am fost nevoita sa ma intorc in tara.Am strans niste bani care insa s-au terminat.Din nefericire m-am apucat si de chestii mai putin ortodoxe, pentru a supravietui ( nu prostitutie) si am cunoscut un belgian care puteam sa jur ca este jumatatea mea.Am trait o poveste de dragoste frumoasa de 2 ani dupa care totul s-a naruit din nou; familia lui nu accepta o est europeanca, el era ft mandru si ft atasat de mama si intr-un final am realizat ca eram doar o distractie pentru el, ceva exotic pentru care nu ar fi fost dispus sa mearga prea departe.Acum de un an de zile am avut doar procese ale fratelui meu si l-am ajutat pentru ca el e singura mea ruda.Totodata am ramas fara servici...iar.. si mai sunt si bolnava de astm cronic,fac crize des si de cele mai multe ori sunt singura si ma panichez ft ft tare, in fine...Mi se face greata de indicatii pretioase,toti sunt experti in sfaturi insa toata lumea e ocupata cu propria viata, nu am cu cine vorbi,toti zic ca exagerez,acum nu imi permit sa platesc sedinte de terapie, pur si simplu ma afund intr-o prapastie si vad numai intuneric; la 29 de ani am simt super obosita,batrana si urata, si vreau sa traiesc dar nu stiu pentru ce,nu stiu ce sa mai fac s-o scot la capat,parca se repeta momentele traite la 22 ani;sunt fericita doar daca beau si daca fumez ierburi.In rest ma domina o tristete care mi se pune pe suflet parca,plang des si sincer cred ca am trait degeaba pana acum,nu am realizat nimic si am ramas si fara prieteni.Probabil voi recurge la un gest fatal in final, stiti sinuciderea nu e o solutie dar ramane mereu o alternativa excelenta.Am esuat pe toate planurile, chiar daca am studiat,m-am pregatit profesional, am sperat si am iubit.Prea multa desertaciune......intr-un suflet de om.E greu sa fii singur, mai ales printre oameni.

    8
    0

  • mihaela pe 26 Mai 2010, 02:07
    Aveti vreo solutie???

    buna ziua, am 21 de ani vreau sa va comentez ca de un an si jumatate am tratament pentru despresie pt ca am avut foarte multe probleme din cauza unei schimbari totale, am venit in Spania acum 4 ani pentru iubitul meu si am stat intr-un apartament de 4 camere impreuna cu familia lui si bine-nteles parintii mei, treptat in tot acest timp au aparut probleme intre parinti. In tot acest timp am schimbat stilul de a trai, nu am prieteni sau cunostinte si m-am inchis in mine din cauza problemelor si a scolii ca nu am putut aproba coala de frizerie si sa continui mai departe.Intr-un final dupa toate discutiile si certurile am hotarat ca eu si iubitul meu sa ne mutam singuri pentru ca numai pot sa zambesc si sa fiu fericita, oriunde vrem sa iesim ma simt in plus si fac comparatie intre ceilalti si mine si simt ca nu am petru ce sa mai traiesc si nu am petru ce sa ma trezesc in urmatoarea zi petru ca toata ziua plang fara motiv mi se opreste respiratia si incepe sa imi bata inima din ce in ce mai tare .De cand sunt cu acest tratament antidepresiv ma simt putin mai bn, am incercat de 2 ori sa il reduc dar cred ca am ajuns sa fiu dependenta de el pentru ca de un an si jumatate am inceput sa le iau si intr-un final de 2 saptamani am reusit sa ma obijnuiesc cu jumatate de pastila, sper sa numai dureze mult si sa pot fi normala ca toti ceilalti si sa ma pot bucura de fiecare zi din viata si de toate placerile facute de iubitul meu pentru ca a ajuns sa numai suporte sa ma vada tot timpul trista, plangand si sa nu ies nicaieri cu el ....Astept un raspuns.Multumesc!

    1
    0

  • bogdan pe 28 Mar 2010, 21:44
    la fel de depresiv

    simona..lasa-mi numarul tau:) poate stam de vorba la o depresie.. ma regasesc perfect in starile descrise de tine!

    1
    0

  • simona pe 1 Nov 2009, 23:44
    as vrea sa cred ca ma puteti ajuta..

    am 18 ani si ma simt foarte trista de cateva luni..dar in ultimele 3 luni aceasta stare s-a amplificat....sunt foarte nervoasa tot timpul,nu ma pot controla atunci cand vorbesc cu parintii mei,vreau doar sa ma lase toata lumea in pace.simt ca sunt foarte stresata pt ca urmeaza bac-ul si am impresia ca nu voi reusi sa trec peste asta si voi dezamagi pe toata lumea in special pe mine.sunt o persoana foarte orgolioasa si de aceea nu mi-am deschis sufletul in fata cuiva.in familie este tot timpul o atmosfera tensionata din cauza lipsei resurselor financiare,ma simt intr-un continuu stres.pe de alta parte mi-am pierdut total increderea in mine si interesul pentru orice.am avut o relatie de 1 an si 3 luni care s-a terminat acum 6 luni si de atunci mi-am pierdut increderea ca voi gasi pe cineva care sa ma iubeasca cu adevarat.simt nevoia sa ofer si sa primesc dragoste,simt nevoia sa stiu ca cineva este acolo pentru mine.acum sunt cu altcineva de aproape o luna insa am observat ca relatia anterioara nu ma lasa sa fiu cum eram eu inainte.am tot timpul retineri si simt ca nu ma pot deschide in fata nimanui.parintii mei sunt persoane reci..care nu si-au aratat afectiunea niciodata.probabil de asta simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita.insa nu cred ca exista ceea ce imi doresc eu sa primesc de la o alta persoana.sunt foarte trista...nu ma pot concentra sa invat...nu am chef de nimic...nu ma mai bucura nimic...nu stiu ce sa fac ca sa am pofta de viata din nou.am senzatia ca nu o sa-mi revin vreodata.nu stiu care este exact cauza acestei stari.va rog sa imi raspundeti....

    0
    0

  • simona pe 1 Nov 2009, 23:37
    as vrea sa cred ca ma puteti ajuta..

    am 18 ani si ma simt foarte trista de cateva luni..dar in ultimele 3 luni aceasta stare s-a amplificat....sunt foarte nervoasa tot timpul,nu ma pot controla atunci cand vorbesc cu parintii mei,vreau doar sa ma lase toata lumea in pace.simt ca sunt foarte stresata pt ca urmeaza bac-ul si am impresia ca nu voi reusi sa trec peste asta si voi dezamagi pe toata lumea in special pe mine.sunt o persoana foarte orgolioasa si de aceea nu mi-am deschis sufletul in fata cuiva.in familie este tot timpul o atmosfera tensionata din cauza lipsei resurselor financiare,ma simt intr-un continuu stres.pe de alta parte mi-am pierdut total increderea in mine si interesul pentru orice.am avut o relatie de 1 an si 3 luni care s-a terminat acum 6 luni si de atunci mi-am pierdut increderea ca voi gasi pe cineva care sa ma iubeasca cu adevarat.simt nevoia sa ofer si sa primesc dragoste,simt nevoia sa stiu ca cineva este acolo pentru mine.acum sunt cu altcineva de aproape o luna insa am observat ca relatia anterioara nu ma lasa sa fiu cum eram eu inainte.am tot timpul retineri si simt ca nu ma pot deschide in fata nimanui.parintii mei sunt persoane reci..care nu si-au aratat afectiunea niciodata.probabil de asta simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita.insa nu cred ca exista ceea ce imi doresc eu sa primesc de la o alta persoana.sunt foarte trista...nu ma pot concentra sa invat...nu am chef de nimic...nu ma mai bucura nimic...nu stiu ce sa fac ca sa am pofta de viata din nou.am senzatia ca nu o sa-mi revin vreodata.nu stiu care este exact cauza acestei stari.va rog sa imi raspundeti....

    0
    0

  • simona pe 1 Nov 2009, 23:35
    as vrea sa cred ca ma puteti ajuta..

    am 18 ani si ma simt foarte trista de cateva luni..dar in ultimele 3 luni aceasta stare s-a amplificat....sunt foarte nervoasa tot timpul,nu ma pot controla atunci cand vorbesc cu parintii mei,vreau doar sa ma lase toata lumea in pace.simt ca sunt foarte stresata pt ca urmeaza bac-ul si am impresia ca nu voi reusi sa trec peste asta si voi dezamagi pe toata lumea in special pe mine.sunt o persoana foarte orgolioasa si de aceea nu mi-am deschis sufletul in fata cuiva.in familie este tot timpul o atmosfera tensionata din cauza lipsei resurselor financiare,ma simt intr-un continuu stres.pe de alta parte mi-am pierdut total increderea in mine si interesul pentru orice.am avut o relatie de 1 an si 3 luni care s-a terminat acum 6 luni si de atunci mi-am pierdut increderea ca voi gasi pe cineva care sa ma iubeasca cu adevarat.simt nevoia sa ofer si sa primesc dragoste,simt nevoia sa stiu ca cineva este acolo pentru mine.acum sunt cu altcineva de aproape o luna insa am observat ca relatia anterioara nu ma lasa sa fiu cum eram eu inainte.am tot timpul retineri si simt ca nu ma pot deschide in fata nimanui.parintii mei sunt persoane reci..care nu si-au aratat afectiunea niciodata.probabil de asta simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita.insa nu cred ca exista ceea ce imi doresc eu sa primesc de la o alta persoana.sunt foarte trista...nu ma pot concentra sa invat...nu am chef de nimic...nu ma mai bucura nimic...nu stiu ce sa fac ca sa am pofta de viata din nou.am senzatia ca nu o sa-mi revin vreodata.nu stiu care este exact cauza acestei stari.va rog sa imi raspundeti....

    0
    0

  • anda pe 11 Sep 2009, 13:33
    depresie indelungata

    buna ziua..am 16 ani si am avut 3 tentative de sinucidere.2 complet esuate dar cea de a 3a s-a soldat cu internare in spital in coma. nu stiu de la ce am aceste tentative.nu stiu ce a cauzat indelunga depresie in care ma aflu.Acum 2-3 ani eram un copil foarte vesel.DE fapt, eram sufletul familiei ,mereu pusa pe glume.E adevarat,am avut o viata si un trecut extrem de complicate si de grele dar nu m-a afectat pana pe la 14 ani..nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta..am momente cand sunt vesela si gata de un nou inceput dar imediat imi revin la starea initiala de dorinta de a muri, moartea fiind in conceptia mea rezolvarea tuturor problemelor..

    0
    0

  • romywoo pe 31 Iul 2009, 19:45
    cred ca sunt in depresie

    sall all, si eu ma aflu intr-o perioada urata in viatza mea, intru-cat ma aflu in fata unui divort dupa numai 2 ani de la casatorie avand si o fetita de 1 an. De cand ne-am separat am simtit o schimbare brusca in comportamentul meu adica,nevrozitate,anxietate,lipsa poftei de mancare,nu ma mai pot concentra la seviciu etc, intrebarea mea era, cum pot scapa de aceste stari depresive intru-cat nu am decat 2 luni de cand ne-am despartit

    0
    0

  • ada pe 8 Mai 2009, 22:51
    depresie

    incercati terapia cu remedii florale Bach, rezolva multe probleme emotionale chiar si din copilarie si echilibreaza

    0
    0

  • stefania pe 7 Mai 2009, 13:19
    in ce tip de depresie ma clasez eu?

    citind toate tipurile tot nu-mi pot sa seama in ce tip ma clasez

    0
    0

  • stefania pe 7 Mai 2009, 13:13
    depresie

    Buna tuturor! De vreo 5 luni sunt intr-o stare depresiva,am inceput dupa ce m-am despartit de prietenul meu cu care am locuit impreuna un an . Prima saptamana a depresiei nu am putut iesi din casa ,nu puteam manca ,vorbeam foarte incet ,abia scoteam o vorba.... Dupa acea saptamana mi-am mai revenit cat decat pas cu pas,dar acum inca mai sunt in depresie sunt stresata mereu ,nu mai pot comunica cu prietenii ca inainte ,nu mai gasesc subiecte,nu mi se pare normal ce mi se intampla,inainte eram o persoana foarte optimista si curajoasa . inca nu am mers la nici un psiholog nu consider ca e nevoie cat rezist asa,doar ca nu stiu cat o sa mai pot. am auzit despre antidepresive ca duc la stari de panica si consider ca nu e bine sa iau,stiti cumva ce sa fac sami treaca starea asta?

    0
    0

  • andreea pe 22 Feb 2009, 16:23
    depresie

    si eu am stari depresive de cateva luni,in urma mai multor schimbari si nemultumiri sufletesti.n-am stiut ce inseamna sa suferi de depresie pana nu mi s-a intamplat si mie.m-am interesat pe net cat am putut,nu am apelat inca la un psiholog.de 2 luni am inceput sa iau DepressA de la Rotta Natura,ceai de sunatoare si ginkgo biloba si ma simt mai bine.sunt multe produse naturiste care va pot ajuta,eu am gasit multe informatii pe net.cred ca voi apela si la un psiholog in curand. pt. florin - ai fost la psiholog vreodata?daca nu,cred ca ar trebui sa te duci,mie mi-e greu de cateva luni,nici nu pot sa-mi inchipui prin ce treci tu de atata timp.ma apuca groaza numai cand ma gandesc ca poate nu-mi trece complet si trebuie sa traiesc asa mereu

    0
    0

  • florin pe 12 Ian 2009, 18:31
    trist de la inceput pentru totdeauna :((

    nu am fericire de cand m-am nascut...nefericirea asta depinzand de mediul inconjurator, anturaj..probleme familiare.cum e sa fii depresiv 5 ani la rand...cum am rezistat atat timp????

    0
    0

  • sorin pe 22 Dec 2008, 16:43
    depresia

    un remediu pt depresie este citirea bibliei si rugaciunea. pt ca in biblie gasesti raspunsuri la intrebarile vietii .gasesti incurajari si vezi ce vrea dumnezeu de la om si asa poti sa l cunosti pe dumnezeu.trebuie sa crezi ca dumnezeu e langa tine chiar daca nu l vezi si el sigur e langa tine .el e tata l care si tine copilul in brate cand este cazut

    1
    0

  • Madalina Stoica pe 1 Nov 2008, 17:12
    sunt trista?

    am probleme in decizia activitatilor pe care trebuie sa le fac. locuiesc in Norvegia intr un apartament mai mult sau mai putin placut.recent s a mutat o prietena de a mea care este tot din Romania.In general ma inteleg bine cu ea insa cred ca am unele scapari in ceea ce priveste agresivitatea si reactiile impulsive de fiecare data cand ea ma critica pentru lipsa mea de gandire si discernamant.ce i drept,criticile ei nu le consider aberante,contin chiar adevarul despre propia persoana. cred ca asta se datoreaza sentimentului de nesiguranta de propria persoana precum si lipsa comunicarii cu ceilalti oameni.ma simt singura in cea mai mare partea a zilei mele chiar daca la un moment dat m am impacat cu singuratatea.uneori consider chiar buna singuratatea deoarece ma ajuta sa iau cele mai bune decizii si sa ma calmez in urma starilor nervoase si de agitatie. in grupurile de oameni apar starile de agitatie si traiesc sufletesc foarte intens.dupa ce realizez ce se intampla cu mine incerc din rasputeri sa sa ma calmez sau cel putin sa las impresia ca sunt calma. lipsa comunicarii cu colegii de serviciul. se dau cap in cap o sumedenie de ganduri pe care nu le pot organiza si pe acelea care consider ca nu sunt tocmai bune nu reusesc sa le alung. am incercat datorita acestor lucruri sa ma refugiez in munca in ultima perioada a vietii mele.mai recent,in activitati sportive. totusi ma simt trista uneori si am dureri de cap destul de des.aceste dureri de cap insa nu apar decat pentru un scurt timp,cateva ore si in momentul in care stau prea mult pe acasa iar cu colega mea de apartament nu vorbesc foarte mult si nici nu o pot asculta mereu.de aceea vorbim cat mai putin impreuna incercand sa gasim cat mai multe de facut prin casa.chiar prin a deveni foarte creative in mancarea pe care o facem si mereu schimbari de design in apartament. cu toate astea cred ca am inca simptome de tristete si ma bucur foarte putin de mici gesturi si lucruri care sunt cu adevarat amuzante.

    0
    0

  • cristina pe 11 Iul 2008, 16:39
    sunt depresiva?

    cam de o luna am inceput sa am tot felul de probleme.cu toate ca ma simt rau prefer sa fiu singura si sa nu spun nimanui ce am.am inceput sa nu mai mananc bine,nu pot dormi noaptea si am inceput sa ma gandesc si la sinucidere.nu pot sa ma mai bucur sa mai rad.ce pot face?multumesc

    2
    0

  • lori pe 10 Iul 2008, 17:12
    solutie???

    Am probleme foarte mari. din cauza unor nemultumiri la locul de munca, de 5 luni nu ma mai recunocs. nu ma pot concentram, nu vorbesc cu nimeni, m-am izolat, dorm de multe ori pe zi si am o stare generala proasta. cum pot sa scap??? nu vreaus aiau medicamente deoarece am o sracina de o luna si culmea, desi mi-am dorit-o nu pot sa ma bucur

    0
    0

  • maria pe 13 Iun 2008, 23:14
    gelozia

    buna ziua, cunosteti cazuri de gelozie care de facpt erau cazuri patologice???

    0
    2

  • MIO pe 4 Iun 2008, 20:05
    depresie

    depresia endogena poate fi asociata cu schizofrenia sau poate duce la o astfel de afectiune?

    0
    1

  • Rebeca pe 16 Mai 2008, 01:00
    Depresie?Asta-i problema mea?

    Avand in vedere ca sunt o fire foarte energica si glumeata in public(scoala,prieteni)cand ajung acasa devin foarte trista si plang....si ma gandesc de multe ori la trecutul meu si realizez ca nu a fost cum as fi vrut si am mereu impresia ca unele persoane chiar nu merita sa fac ceea ce fac...adik mereu am impresia ca le fac rau si..poate chiar asa este!Sunt stresata si mereu imi rod unghiile.Am vreo problema?

    0
    3

  • Ramona pe 7 Mai 2008, 18:25
    Sunt depresiva?

    Buna ziua.Am 18 ani am avut 3 tentative de sinucidere..am fost la spital am luat tratament.Am facut prostia sa nu mai iau tratamentul pt k ma simtiam bine .Acum ma simt la feli tot timpul trista,vrea sa stau singura,sa nu vb cu nimeni nu pot dormi adorm noaptea pe la 1-2..sunt foarte nervoasa si agresiva.Cand ma enervez ma doare capul.Uit foarte repede nu ma pot controla de loc..nu pot sa ma concentrez la scoala,nu imi pasa de loc de scoala..etc.ce sa fac?

    2
    0

  • lica pe 14 Mar 2008, 19:02
    boala bipolara

    ca orice afectiune pe sistem nervos ,esential este mediul in care se afla subiectul .de multe ori e mai greu pt, cei din jur ,daca nu au un nivel de cultura adecvat.cred ca intii acestia ar trabui scoliti.un creier perfect sanatos poate ajuta unul afectat.dar cine poate atesta creierul sanatos.accept interactivitatea.

    3
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod