Primele simptome ale bolii Parkinson
1. Tremorul necontrolabil
2. Rigiditatea musculară
3. Bradikinezia sau încetinire generală a ritmului activității motrice
4. Pierderea echilibrului şi a coordonării
5. Afectarea memoriei şi a atenţiei
6. Energie scăzută
7. Oboseală
8. Tulburări de somn.
Afectarea mobilităţii, limitarea socializării, dar şi impactul pe care îl are asupra familiei scad calitatea vieţii pacientului.
„Pacienţii trebuie să înţeleagă că este deosebit de important să ajungă la un medic specialist neurolog încă de la primele simptome şi să urmeze tratamentul indicat de acesta”, completează Prof. Dr. Ovidiu Băjenaru.
Rezultatele cercetărilor referitoare la boala Parkinson arată că, primele leziuni pot să apară şi cu 20 de ani înaintea primelor semne clinice. Momentul aşa numitului diagnostic precoce este tardiv din punct de vedere al bolii deoarece numai în stadiu 3 de boală apar tulburările motorii. Din păcate, semnele cele mai precoce în această boală nu se regăsesc în sfera tulburărilor motorii ci a unor tulburări vegetative, unor tulburări de somn, a unor tulburări de dispoziţie, care nu au nimic specific.
Din acest motiv, în momentul de faţă, una din direcţiile de cercetare în acest domeniu este găsirea posibilităţii de a avea un diagnostic mult mai precoce decât cel care este posibil astăzi în lume. Şi în ceea ce priveşte tratamentul se caută soluţii: fie alte molecule, fie metode de modulare prin neurochirugie funcţională, în momentul în care pacienţii nu mai răspund la tratament medicamentos.
În prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson și peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare și dezvoltare. Tratamentul bolii Parkinson poate fi medicamentos și/sau chirugical (implantarea unui dispozitiv pentru stimularea unor zone specifice din creier).
Anual, în întreaga lume, zece oameni din 100.000 sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson, a doua afecţiune neurodegenerativă după boala Alzheimer, care afectează, în special, persoane cu vârste de peste 65 de ani. În ultimii ani, vârsta la care este depistată maladia a scăzut la 40-50 de ani. Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienți a căror vârstă depășeşte 55 de ani, dar unul din 20 de cazuri are debutul înainte de vârsta de 40 de ani. Bărbaţii sunt mai expuşi, statisticile arătând că prevalenţa bolii este de 1,5 bărbaţi la o femeie.
Comentarii (2)
recunosti o boala de acest gen, dupa teste genetice... si, bineinteles, vizita la medicii specialisti. caci simptomele enumerate acolo sunt cam comune tuturor bolilor degenerative, iar eventualul bolnav nu are de unde sa stie ce are cu atata suguranta, nici macar la o raceala banala.
Vorbim degeaba despre sanatate pentru ca nu intereseaza pe nimeni. Interesul este banul. Nu este corect ca sanatatea sa fie direct proportionala cu banul. Cei saraci trebuie sa dea totul pentru foarte putina sanatate pe cand cei avuti sa nici nu conteze pentru ei pretul sanatatii. Dupa ce au distrus totul au trecut la distrus "sanatatea". Peste tot se lauda ca au grija de oameni dar pe de alta parte faca invers. Programarea la medic este o frana in asigurarea sanatatii pentru ca forteaza omul sa scoata uneori ultimii bani pentru ca nu poate astepta pana cand este programat. In timp ce asteapta sa vina ziua programarii boala se agraveaza. Omul a venit la medic pentru ca este bolnav, simte ca are ceva ce-l deranjeaza prea tare. Sunt unii care profita si merg la medic in mod abuziv, dar pentru acestia sa sufere toti? Depisteaza cazurile acestea dar nu ii pune pe ceilalti sa sufere.
Posteaza comentariu