Sexualitate - intre a vorbi si a face

Un accident produs prin introducerea in vagin a unui obiect, care a necesitat interventie medicala, ne aduce astazi la acest subiect, delicat pentru unii, rusinos si de evitat pentru altii.
Cu aceasta ocazie, ne punem mai multe intrebari:

  • Ce determina astfel de gesturi?
  • Cum am putea ajuta copiii si adolescentii sa nu se puna in pericol?
  • Este vorba despre curiozitate, influenta din partea altora, inconstienta sau lipsa de informatii?

Sigur ca educatia sexuala ar ajuta copiii si adolescentii sa aiba informatii despre anatomie si fiziologie, despre diferite senzatii dar si pericole. Pe de alta parte, aceasta educatie este dificil de facut, intrucat la scoala nu exista ore speciale, ci ramane la latitudinea dirigintilor sau profesorilor de biologie. O parte dintre parinti se opun acestor ore de educatie sexuala, considerand ca "dau idei copiiilor", "le distrug copilaria" etc. Astfel incat pana in clasa a VIII-a cand se invata la biologie despre anatomia si fiziologia aparatului reproducator, copiii stiu doar ce afla din familie, din carti, reviste, filme sau de la alti copii.

Ne putem pune insa intrebarea ce informatii afla din aceste surse si cat de corecte sunt. Parintii evita sau amana sa discute cu copiii asemenea subiecte, mai ales ca multi ii considera "prea mici" sau simt ca nu stiu ce le-ar putea spune. Din pacate, revistele si filmele ofera informatii incorecte si chiar aberante, pe care copii si adolescentii "le iau de bune".

In fluenta mass-mediei este mare din pacate. Mai toate ziarele contin subiecte, mai precis "barfe" cu continut sexual manifest. Exemple de tehnici sexuale, instrumente si accesorii, reclame la filme si reviste, povestiri despre viata sexuala a actorilor, cantaretilor, sportivilor, "recorduri" sexuale fac ca ziarele sa aiba vanzare mult mai buna.

Dincolo de moralitate, corectitudine, adevarul acestor informatii, punem problema influentei asupra celor ce citesc si a aspectului de provocare, incitare pe care il au aceste materiale. Copiii si adolescentii sunt tentati sa "incerce", sa faca ei insisi, sa experimenteze ce au vazut sau citit mai degraba decat sa vorbeasca despre, sa puna intrebari sau sa citeasca si altceva.

Accidentul de care aminteam la inceput este doar un exemplu despre cum folosesc copiii ceea ce afla. Sigur ca exista curiozitate si ca "sexualitatea" o starneste foarte mult. Ceea ce este important este insa neglijat. Curiozitatea poate fi satisfacuta altfel decat punandu-ti viata sau sanatatea in pericol. Intrebarile, discutiile cu prietenii, "miturile", cititul diferitelor materiale au fost dintotdeauna printre preocuparile adolescentilor. Toti ne-am intrebat "cum este?", "ce simti?", "cand se va intampla?", "cu cine?" si multe alte lucruri.

Toti am fost incantati cand am aflat cate ceva, am simtit nevoia sa impartasim cu prietenii, sa spunem "secretul", sa descoperim ceea ce inca nu intelegeam. Toate firesti si foarte folositoare pentru a cunoaste cate ceva, pentru a ne pregati pentru activitatea sexuala de mai tarziu. Multa incantare, excitatie, indoiala, teama, jena, complicitate...

Ceea ce este insa surprinzator si periculos este trecerea la actiune si mai ales sfidarea fricii, ignorarea unor aspecte legate de realitatea propriului corp. Este drept ca atunci cand ne uitam la televizor, tot ce vedem ni se pare extreme de simplu de facut. Sariturile cu schiurile, cursele de formula 1, patinajul artistic, tangoul sau... sexul in tot felul de poziti, cu tot felul de tehnici... toate par foarte la indemana. De aici pana la a incerca nu e decat un pas, cu atat mai mult cu cat adolescentii nu-si cunosc propriul corp si nici limitele lui.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod