L.R.: Conform statisticilor, 11% dintre oameni sunt diagnosticati cu fobii, dar datele neoficiale arata ca 50% dintre noi avem cel putin o fobie. Fobia este extrem de raspandita printre noi si exista o lista lunga cu tipuri de fobii. Pentru ca fobia sa fie diagnosticata trebuie sa fie mai veche de sase luni si trebuie sa apara nu numai la expunerea cu stimulul, ci si la simpla imaginare a lui. Daca te-ai gandit ca esti aproape de stimul este suficient ca sa ti se faca rau, sa intri in panica, sa produci reactii similare celor aparute in preajma stimulului real.
Ce este frica: Exista anumite persoane predispuse la fobii?
L.R.: Este discutabil. Exista anumite teorii care spun ca fobia se transmite genetic, dar sunt si anumite teorii care spun ca, de fapt, fobiile sunt o tara educationala si, mai ales, invatam in familie anumite fobii. Adica, daca mamei ii e frica de inaltime, o sa ma feresc si eu de inaltime. Exista diferite situatii care produc dezvoltarea unei fobii. Sunt fobii care apar ca urmare a unei experiente traumatizante, in care ne-am simtit expusi la stimulul respective. De exemplu, zburam cu avionul, apar niste turbulente, am scapat cu bine, dar pe urma ne-am dezvoltat aceasta frica exagerata de avion, care ne impiedica sa ne imaginam macar o calatorie cu avionul.
Pe de alta parte, sunt fobii la care noi nu am fost niciodata expusi, dar, chiar daca sunt irationale, nu putem sa ni le invingem. Unii psihologi afirma ca acest tip de fobii apare ca mostenire culturala, din inconstientul colectiv. Un astfel de exemplu ar fi fobia de serpi. Ne e frica de serpi, desi nu am vazut niciodata unul.
Frica irationala: Care este diferenta intre fobie si frica obisnuita?
L.R.: Frica obisnuita este o reactie normala la o situatie care ne pune in pericol si ne produce o reactie, de fuga, atunci cand stimulul advers este foarte puternic, sau de lupta, atunci cand simtim ca putem sa il infruntam. Fobia este o frica ce depaseste ratiunea si pe care o dezvoltam ori de cate ori suntem expusi la situatia respectiva sau la stimulul respectiv sau doar ne imaginam stimulul.
De exemplu, este normal sa iti fie frica pe o furtuna puternica, cand esti intr-o padure. Cand insa esti in apartamentul tau, in mijlocul orasului, si esti terifiat la gandul ca vei fi fulgerat in casa, nu poti sa iti stapanesti aceste sentimente de teroare, desi stii ca reactia este exagerata, atunci vorbim de dezvoltarea unei fobii. O astfel de persoana este diagnosticata cu fobie daca ajunge chiar sa se izoleze in casa, de teama sa nu interactioneze cu stimulul fobic.
In tratarea fobiilor, este obligatoriu sa gasim cauza?
L.R.: Exista mai multe scoli psihoterapeutice. In fobie, conform statisticilor, rezultatele cele mai bune pe termen scurt se obtin prin psihoterapia cognitiv-comportamentala. In aceasta terapie se lucreaza direct cu simptomul (frica) si mai putin cu trecutul subiectului si regulile de viata care l-au dus la acest tip de reactie intr-o situatie stresanta.
Cauza care a dezvoltat fobia devine importanta in masura in care este importanta pentru pacient si el simte nevoia de a descarca tensiunea acumulata atunci. Dar altfel, se lucreaza pur si simplu prin expunere si desensibilizare. Adica desensibilizam persoana respectiva in raport cu stimulul. De exemplu, sa luam arahnofobia, frica de paienjeni. In prima etapa, pacientul este expus la stimulul fobic in plan imaginar. Isi imagineaza ca il atinge si vede ca nu se intampla nimic si reuseste sa se relaxeze, sa se calmeze. In urmatoarea etapa, se trece apoi la expunerea in vivo, directa.
Cum ne putem trata fobia?
L.R.: In prima etapa, trebuie sa incepi prin a intelege ceea ce se intampla cu tine. Sa luam ca exemplu frica de inaltime. "Mi-e frica de inaltime" este un fapt real care are in spatele lui cel putin trei nivele diferite. Constientizarea este partea esentiala a acestei prime etape.
Nivelul cognitiv: tu constientizezi frica si iei masuri impotriva ei. Inseamna ca atunci cand stai la etajul 7 si trebuie sa iesi neaparat pe balcon atentia ta este foate concentrata. Esti foarte atent sa nu te apropii prea mult de balustrada, sa nu fie vreun cutremur; esti foarte atent cine e langa tine, ca nu cumva sa faca cineva o gluma si sa te impinga. Deci, atentia ta este solicitata la maxim pentru identificare stimulilor ce pot sa creasca anxietatea.
S-a descoperit ca oamenii cu fobii dezvolta o memorie extraordinara legata de situatiile in care li s-a declansat fobia. Mult mai bine iti amintesti anumite situatii decat daca nu ai avea aceasta fobie. Acesta este nivelul cognitiv.
Apoi, la nivel fiziologic, sunt anumite schimbari, transformari importante pe care, la fel, este bine in prima faza sa le constientizezi. Desi te simteai bine si nu aveai nici o problema, odata ce ai iesit la balcon, au inceput sa iti tremure picioarele, inima incepe sa iti bata mai tare, iti transpira mainile, esti pe punctul de a face un atac de panica, incepi sa respiri mai greu, simti ca te sufoci sau ametesti. Este o gama larga de simptome ce insotesc frica ta de inaltime ori de cate ori esti confruntat cu ea sau cu imaginea ei (e suficient sa vorbesti despre asta pentru ca aceste simptome sa apara).
Mai este si nivelul psihologic care este foarte important. In cazul fobiei de inaltime, o persoana gandeste astfel: "Daca sunt expus undeva la inaltime, eu o sa mor sau o sa imi pierd controlul".
Fiecare are dictionarul lui personal care ii intareste aceasta fobie. Si atunci persoana care are o fobie trebuie sa inteleaga foarte bine ce se intampla cu ea in momentul expunerii la stimulul fobic.
A doua etapa este diferentierea intre real si imaginar. Cel care are o fobie stie ca frica lui este exagerata, ca are componente irationale si componente rationale. El constientizeaza acest lucru, insa nu se poate stapani; atunci ar trebui sa faca diferentierea intre ce crede el si ce se intampla cu adevarat.
Daca iesi pe balcon, emotia ta iti spune, de exemplu, ca 100% o sa mori sau 90% o sa cazi. In acest caz, ne intoarcem pe partea cealalta si transformam aceste puncte in real. Ce inseamna ca 90% o sa cad si o sa mor? Faptul ca din 100 de persoane care ies pe balcon, 90 cad si mor. Se intampla cu adevarat asta? Binenteles ca nu. Astfel ai un impact mai dur cu ceea ce inseamna realitatea si iti dai seama de exagerarea emotiilor tale raportata la momentul sau la situatia respectiva. Te gandesti: cat la suta de fapt din persoanele care ies pe balcon mor? Si atunci iti dai seama de fapt ca, dincolo de emotiile tale, de fobia in sine, riscul nu este extrem de mare. Iesi pe balcon si vezi ca nu ti se intampla nimic.
Te duci si a doua oara; totul pe fundalul unor exercitii bune de relaxare. Pentru ca atunci cand ne este frica, ne incordam foarte mult organismul si ne exacerbam aceasta stare de frica. Fiind relaxati, oprim cumva organismul sa transmita starea de frica, si ii dam sentimental de siguranta. Si asta ne ajuta mult, ne intareste un comportament pozitiv si securizant.
Expunandu-ne de mai multe ori stimulului fobic, ne desensibilizam si fobia trece de la sine.
Cat de multa atentie trebuie sa ii acordam fobiei noastre?
L.R.: Depinde de tipul de fobie. Daca ai o fobie de inaltime si tu locuiesti la Constanta si nu prea obisnuiesti sa calatoresti in afara orasului, nu te deranjeaza prea mult. Dar daca ai o fobie de zbor si esti om de afaceri si trebuie sa calatoresti des cu avionul, e greu sa o ignori. Depinde de disconfortul pe care il ai, de cat de implicata este fobia in existenta ta si cat de des interactionezi cu stimulul fobic.
© Copyright:
Fobia sau frica irationala
Cui nu i-a fost frica, la un moment data in viata, de ceva sau de cineva? Fie ca ne-am temut pentru viata noastra sau a altcuiva in situatii limita sau pur si simplu am simtit un nod in gat cand am trecut pe langa catelul vecinului, frica este o urmare fireasca a activarii instinctului nostru de conservare. Ce se intampla, insa, cand frica de anumite obiecte sau situatii se declanseaza si dincolo de contactul direct cu stimulul care o provoaca? Cand frica devine irationala, obsedanta si incontrolabila? Specialistii o numesc fobie. Lena Rusti, psihoterapeut, ne explica ce este fobia si cum se poate trata.
Comentariile 51-100 din 100
Un articol foarte bun si acum ma bucur ca am dat de el. Cred ca este vorba de fobie sociala pentru ca ori de cate ori trebuie sa vorbesc in public ma cuprind niste emotii puternice,cu palpitatii, tremur al vocii, desi am bine intiparit in minte ce trebuie sa spun imi pierd unele cuvinte si-mi vine parca greu in minte inlocuirea lor. Iar cand am incheiat, emotia dispare incet, dar raman cu o jena sau nemultumire pentu ca nu am reusit sa mi controles starea. Ce sfat imi dati?
Si eu am o fobie si anume soriceii sau sobolanii, inca nu am incercat sa ma duc sa ma tratez, pentru ca imi e frica sa nu ma puna in vreun contact cu soricei... dar ar trebui pentru ca de multe ori ma duc la cabane... iar odata am intalnit un soricel, iar am intrat intr-o criza, cum nu cred ca am mai fost vreodata..
Am 49 ani sufar de fobie de 20 ani. Am fost la foarte multi doctori dar orice tratament nu a fost folositor am facut tratament cu xanax, coaxil, revotril etc dar niciun rezultat. Acum nu mai ies din casa neinsotita pentru ca imi este RAU, AMETESC, AM TULBURARI DE ECHILIBRU DE VEDERE si nici nu pot sa lucrez. As dori sa stiu daca mai e vreo speranta iar daca aceasta boala nu se poate trata medical ar fi bine sa li se spuna celor suferinzi de aceasta boala macar sa isi ia gandul si sa duca aceasta boala pana la capatul puterilor. Va multumesc.
Sufar de anxietate si am inteles ca daca fac un copil o sa mi revin. Astept raspuns.
Am invatat despre agorafobie, ca este teama de spatii deschise, si cred aceasta deoarece am incercat-o pe pielea mea. Apoi, pe langa tratamentul medicamentos de care am beneficiat, am inceput terapia prin expunere, dar nu in colaborare cu un profesionist, ci in urma celor citite, alaturi de sotul meu. Acum mai ies singura, dar mai am inca mult de luptat.
Parerea mea este ca persoanele cu fobii sunt foarte sensibile si trebuiesc ajutate am vrea ca totul sa fie roz. Eu am insomnii si o teama ca o sa imi pierd mintile, ca o sa fac rau cuiva drag sau chiar mie.
"Am 29 de ani si sufar de anxietate de 10 ani. Am fost diagnosticata cu tulburari de anxietate si atac de panica. Am fost la neuropsihiatru si mi s-a prescris tratament cu Xanax". Stimata domnisoara! Sa stiti ca nu intotdeauna medicamnetele rezolva totul. Puterea de a trece peste un obstacol il reprezinta chiar propria vointa. Linistiti-va, incercati sa va umpleti timpul cu tot felul de lucruri pozitive, la care sa va ganditi toata ziua, sa le analizati etc. Incercati sa va uitati, de exemplu, la desene animate sau pe diferite canale stiintifice gen Discovery. Majoritatea fobiilor raman din cauza ca ne gandim tot mai des la ele. Umplerea timpului cu diferite activitati, trateaza usor dar sigur orice fobie. Conteaza foarte mult un partener de incredere pe care sa-l avem aproape, si care sa ne inteleaga ori de cate ori este nevoie. Va doresc numai ganduri bune!
Bunicii mei au o casa izolata de restul satului, iar cel mai apropiat vecin este cimitirul, celelalte case fiind la cateva sute de metri. De cate ori ma duc pe acolo, n-am vazut vreo fantoma, nici in cimitir si nici pe langa casa. Recunosc ca nici nu ma plimbam noaptea prin cimitir. Era intuneric si desi stiam ca nu mi se poate intampla nimic...uite ca putea trece pe acolo un om "viu" si inainte sa-ti dai seama ce se intampla, imaginatia devenea foarte bogata. Sa incercam sa ramanem realisti... Toate cele bune.
Este un articol foarte bun. Eu am o problema cu iesitul afara, daca ies din casa simt ca ma ia cu ameteli imi tremura piciorele intr-un cuvant mie frica. Ce sa fac, m-ar ajuta foarte mult sfatul dumneavoasta !
Nu as putea spune exact de ce mi-e frica. O numesc fobia de intuneric, dar nu intotdeauna cand e intuneric intru in panica. Cand sunt la mine acasa (in apartament, la etajul 5), poate fi oricat de intuneric...nu ma deranjeaza. In schimb, la bunici, la casa, .... daca nu vad macar o raza de lumina, nu pot sa dorm toata noaptea. Bunicii mei sunt oameni de treaba, dar locuiesc intr-un sat micut care foarte, foarte, foarte rar se intampla sa aiba lumina stradala (se pune, se fura...nu se mai pune vreo 4 ani, vin iar alegerile, iar se pune, iar se fura....). Oricum, oamenilor care traiesc acolo li se pare un lucru normal si nu au nici o problema in acest sens. Eu in schimb, daca mai e si luna noua, si mai adaug copacul din fata ferestrei si mata care umbla pe casa....intru in panica, imi imaginez tot felul de lucruri, tremur, inima imi bate ... cum nu mi-a batut niciodata. Daca sunt in oras, si e noapte, ... nu mi-e frica. Nu stiu cum sa o numesc... eu zic ca este o combinatie intre mai multe fobii....de exemplu: frica de intuneric, frica de spatii deschise, de morti, de serpi,etc. Asadar ar trebui sa se inventeze un nou cuvant pentru frica mea....cum ar fi: agoronoctofobia (pentru ca mi-e frica de intuneric doar in spatii deschise, sau de spatii deschise, doar in intuneric). Daca as adauga si toate lucrurile pe care mi le imaginez atunci (ca au intrat hoti in casa si o sa ma omoare, ca ma viziteaza vreun spirit a vreunui om mort, ca e un sarpe sub pat, sau soareci si sobolani....)va dati seama ce nume lung ar avea fobia mea. Oare de ce am aceasta frica si cum as putea sa scap de ea?
Eu am 51 de ani si in urma unor probleme la serviciu si ale celor legate de varsta, mai exact menopauza, am facut atacuri de panica pe care le-am tratat cu xanax si remeron; la acestea se adauga si tratamentul pentru aritmie extrasistolica cu egilok; dupa un tratament de 2 ani si jumatate acum cateva luni am renuntat la xanax si remeron care din pacate au dat dependenta; de atunci ma chinui cu insomniile si cu lipsa poftei de mancare; dorm f putin si nu am putere de munca; acum iau. la indicatiile medicului, stilnox, care imi da niste reactii ciudate; nu stiu ce sa mai fac, sunt obosita si nu pot sa dorm, pt ca am palpitatii, trepidatii, spasme musculare .....e oribil;dar, arat bine si sunt ividiata ca nu-mi arat varsta; mai trist este ca nu am motive sa fiu asa pesimista si "suferinda"; mi-e frica sa dorm, dati-mi un sfat.............
si eu pot spune ca sufar de atacuri de panica dar am incercat sa ma controlez singura. apar senzatii de frica nejustificata care ma ia cu ameteli . frisoane. insomnii. si ginduri negre ca si cum as crede ca mor(mentionez ca imi este foarte frica de morti) si aceste simtome au aparut in urma unui deces. acum multumesc lui dzeu ca ma simt mai bine am renuntat la medicamente . mai mult ma-am tratat cu roinita ., sunatoare,levantica si multa credinta in dumnezeu multa sanatate tuturor
fobia inseamna frica.e un subiect vast.eu cred ca ne putem tamadui de fobie prin experiente de viata.
Am 29 de ani si sufar de anxietate de 10 ani.Am fost diagnosticata cu tulburari de anxietate si atac de panica. Am fost la neuropsihiatru si m i s a prescris tratament cu Xanax. Nu stiu in ce masura m a ajutat ptr.ca eu dau dintr una in alta.Simptomele mele sunt urmatoarele:ma inmoi ,m i se ridica ceva din stomac,frisoane,batai de inima accelerate,un fior pe sira spinarii,stare de lesin,si cel mai important ameteala care imi da impresia ca o sa pic din picioare in urmatorul moment.De aprox. 2 ani imi este frica sa merg singura pe strada ,sa stau singura in casa,sa dorm singura etc.inainte cand faceam atacurile de panica simteam nevoia sa ies afara,numai in casa sa nu stau aveam impresia ca daca raman in casa o sa mi fie si mai rau.Acum este invers imi este frica sa plec singura din casa motivul fiind ca am o ameteala mai tot timpul si daca eu fac acest lucru imi vine rau si cad din picioare.Nu ma simt in largul meu ori unde m as duce numai la mine in casa ma simt in siguranta dar bineinteles sa nu fiu singura nici aici.Am devenit dependenta de sotul meu care ma insoteste peste tot ceea ce imi displace total.De cate ori plec undeva trebuie sa iau medicamente cum ar fi Xanax ,Distonocalm,Exraveral.In permanenta eu port aceste medicamente la mine.De frica de a merge singura pe strada eu nu imi pot lua nici servici pe care m i l as dori foarte mult.Am fost si prin doctori si prin biserici,gandul la Dumnezeu ma mai tine pe picioare ,de aceea va cer ajutorul si va rog sa ma ajutati macar cu un sfat . Ce pot face sa mi inving aceasta boala cumplita?Va multumesc si astept un raspuns.
sufar de fobie sociala,accentuata la locul de munca.imi este frica in permanenta de ceea ce ar putea gandi colegii mei despre prestatiile mele si din aceasta cauza nu ma concentra,parca nu mai pot gandi,parca nu mai sunt lucida in momentul in care trebuie sa fac fata unei noi situatii.vreau din tot sufletul sa ma vindec,dar nu pe cale medicamentoasa.ce terapii imi recomandati?
este o fobie daca tot timpul credem ca partenerul ne inseala
se cheama fobie dak atunci cand iesim pe strada simtim k ne sufoca oameni din jur si nu santem in largul nostru?
cum scapi de frica de intuneric ?
S
eu cred ca trebuie sa mergi la un terapeut.In viata trebuie sa risti.El nu iti va face nimic altceva decat sa iti dea niste sfaturi pe care daca vrei le urmezi sau nu.Cel mai bine ar fi sa te duci si sa vb copiilor.Trebuie sa vb unui public fata de care nu ai teama.Astfel vei infrunta frica.succes
Fobia mea este vorbitul in public. In prima faza ametesc, ma inmoi toata, pe urma simt cum imi transpira mainile si fata, incepe sa mi se faca frig, dupa care incep sa tremur: intai mainile, pe urma incetul cu incetul tot corpul.. Dupa cateva momente incepe sa imi tremure groaznic de rau vocea. Nu stiu exact de ce mi se intampla asta. Am incercat pana acum doar prin autosugestie sa ma controlez, dar nu a mers. Sau, cel putin, nu pt o perioada lunga. Sunt zile in care ma emotionez mai mult, altele in care ma emotionez mai putin. In orice caz, stiu sigur ca nu e normal ce mi se intampla. Dupa ce termin de vorbit incetul cu incetul imi revin, dar raman cu o anxietate si cu o mare jena. Am vrut sa merg la psihoterapeut, la consilier etc. dar nu stiu exact unde sa ma duc si nu stiu nici cat ar costa o sedinta. Nu cred ca ar fi cazul sa iau medicamente pt asta, dar nici nu vreau sa mai traiesc aceasta fobie. Poate cineva sa ma ajute? macar cu un sfat?
mie imi e foarte frica de seringi,ace..nu suport sa vad ca cineva face o injectie sau se inteapa..nici macar la filme nuh pot sa ma uit..acum cateva zile mi-am facut analiza la sange si am facut un atac de panica;incercau sa ma tina 3 asistente si prietena mea:)..nu stiu ce sa mai fac si ce sa fac ca sa nu-mi mai fie frica
Acum doi ani am avut o puternica hemoragie nazala care s-a oprit abia dupa ce am ajuns la spital. Hemoragia nu s-a repetat, am avut doar mici s
si tulburarea hipocondriaca este tot o fobie????
Mi se pare foarte bun articolul. Intrebarea este daca in Romania se pot vindeca fobiile prin hipnoza. M-ar interesa foarte mult pentru ca am ceva probleme. taranu_a@yahoo.com
am o parere buna de ce am citit pana acum
eu una , am mai invatzat cate ceva....:) in setea mea de cuoastere, de informare ...multumesc
Buna!cred ca majoritatea avem o fobie oricat de mica ar fi.eu de exemplu am fobie de apa...ma refer la a invatzat sa inot..simt ca daca nu o pot controla ma inec....si asta se datoreaza unor intamplari din trecut...dar sunt si constienta ca e totul in capul meu...si daca e sa mor...o sa mor oricum..asa...ca eu incerc sa imi educ psihicul..intrand treptat in apa..facandu-mi curaj...
Buna! Din randurile care le-am citit, mi-am dat seama ca si eu sufar de fobie de inaltime si ca toate simptomele pe care le-ati descris mai sus ma caracterizeaza;insa mai sufar si de fobie de intuneric.Daca se intampla sa raman singura acasa pe timpul noptii sau atunci cand am nevoie noaptea de un pahar cu apa sau de toaleta, aprind toate luminile din casa.Mi-e teama sa nu vina cineva din spatele sau din fata mea si sa ma sperie.Mentionez ca atunci cand eram copil,fratele meu obisnuia sa se ascunda si sa ma sperie.Cum as putea sa scap de aceasta fobie de intuneric?
ingrijesc o persoana in israel bolnava de parkinson si are si depresie cronia.Cel mai tare se sperie de patul din dormitor il numeste capcana si are o frica numai cind o asezi in pat si atunci tipa .ce sa fac ?
Buna,as dori sa aflu daca exista vreo diferenta intre fobia sociala si anxietatea sociala,si cum pot fi tratate acestea?va multumesc
Am trei probleme,mi-e frica de paianjeni ,sunt obsedata,nici o poza cu ei nu pot vedea dar sa-i vad in realitate,cred ca o sa fac infart...ca noroc ca cei din familie ma inteleg si nu fac glume ...si nu stiu cum se face ca parca trag la mine,cred ca frica mea ii ,,cheama''. Alta problema a mea din copilarie este leganatul.Am 33 de ani si inca ma leagan inainte de culcare...ma leagan noaptea in somn fara sa-mi dau seama,iar dimineata sunt franta de oboseala.Nu stiu ce sa mai fac! A treia frica a mea este intunericul .La varsta asta inca dorm cu becul aprins,in intuneric am impresia ca vad tot felul de entitati! Va rog ajutati-ma cu un sfat!
buna,nu stiu de la ce a pornit dar as vrea sa scrieti si despre fobie sociala pls.
Eu am 20 de ani si fac atacuri de panica foarte des si in momentul can intru in panica mi s-e opreste respiratia si cateodata ma lesin si nu stiu ce sa fac ca sa pot controla atacul de panica chiar as avea nevoie de sfatul unui psiholog
sufar de atacuri de panica, spasmofilie,claustrofobie si agorafobie de 18 de ani, dupa nasterea copilei mele.nici un dr n-a reusit sa imi dea un tratament adecvat, si credeti-ma ca am fost la destui, care mi-au recomandat antidepresive, anxiolitice etc, care ma ameteau incat umblam pe strazi de parca eram beata.am renuntat la ele, mi-am luat inima in dinti, si-am iesit din casa, intai insotita, apoi singura, pe distante scurte.a fost foarte greu,dar, cu vointa, am reusit.mai sufar si acum de atacuri de panica, dar cand se intampla, ma opresc cateva minute,spun in gand o rugaciune, si apoi plec mai departe, cu palmele transpirate si multumita ca m-am controlat si n-am luat-o la fuga, asa cum aveam tendinta initial.este foarte dificil sa te controlezi, dar nu imposibil. uneori, mai iau Xanax,o saptamana sau doua, un medicament care este destul de eficient pt.mine.va urez sanatate, succes dar mai ales curaj.poate suna banal, dar puterea e in noi
imi este frica sa ies din casa singura,daca sunt insotita de cineva ma mai descurc.simplul gand ca trebuie sa ies ma innebuneste. nu stiu ce sa fac
am 3 ani de cand sufar de atac de panica nu pot iesi din casa si tare mult as dori sa stiu daca exista ceva care sa inhibe starea de panica ptr ca cu aceasta boala se confrunta multi tineri si totusi ar trebui ceva dar nu antidepresive care sa te faca ca o leguma multi suntem tineri si am dori o viata activa alaturi de cei dragi. De ce nimeni nu da o explicatie clara a atacului de panica ptr ca datorita stresului cotidian din ce in ce mai multi tineri se confrunta cu o frica, cu un atac de panica iar in Romania inca este o rusine sa ceri un sfat la psiholog sau psihiatru ptr ca cei din jur te vor privi cu alti ochi.Oare in 2006 nu s-a descoperit ceva care sa poti trece frica, atacul de panica sau alte fobii?Spun multi ca te poti ajuta si singur, nu este, asa ceva acolo in noi nu ne da voie
De cate ori am o problema si nu stiu cum sa o rezolv adorm cu greu .Ma apuca o stare de somnolenta si cand sa adorm ma trezesc din somn si am senzatia de teama.Mi s-a intamplat de mai multe ori desi problemele au fost diferite. Aproape ca s-a cronicizat aceasta stare deoarece destul de des apare cate o problema mai mare sau mai mica. Am sperat ca-mi va trece "saritul din somn" odata cu disparitia problemei curente. Nu stiu daca e cazul sa apelez la un specialist.
acum vreo 4 ani am fost la dentist acolo a fost totul ok dar cand am iesit am lesinat si de atunci imi este frica sa mai ies ca poate mi se va intampla din nou,dar in casa ma simt in siguranta.Cand e vorba sa ma ducundeva ma pornesc dar imi amintesc ca eu nu pot sa ies ca mi se va intampla ceva rau.Va rog sa ma ajutati cu un sfat.Va multumesc.
e greu tare cu fobiile..mie imi e frica tare de intuneric si nu cred ca as putea suporta sa zic de exemplu sa ma puneti intr-o camera intunecoasa si sa ma lasati sa stau acolo..nu cred ca voi rezista 5 minute. dak as putea face ceva as face-o k sa scap de frica asta..si nu mai zic de frica de a sta singura...in nici un caz
a..am arahnofobie..si crede ti ma...expunerea la stimul nu m ar face dkt sa mi doresc s mor in urmatoarea clipa....in nici un caz nu m ar vindeca...so..:-ss nu cred k e chiar o solutie
mie foarte foarte frik d sobolani.doar knd imi imaginez k ar fi langa mine ma ingeozesc,imi vine sa plang si incep sa tremur.
parerea despre articol-excelenta.Inrebare.Ce pot sa fac ca in permanenta imi este frica ca mor?Sunt terminata psihic si ii chinui si pe cei de langa mine,si anume pe copilul meu.Trebuie sa va spun ca suntem numai noi doi pe lume si de aceea imi este frica sa nu mor ,sa nu-mi ramana copilul nimanui.
Daca este adevarat sau nu , nu pot sa ma pronunt dar orice incercare de a te apropia de motivul fobiei, iti da un sentiment de nesiguranta. E normal oare sa te expui in acest caz unor noi probleme, si unor noi sentimente de frica?
Se spune daca suferi de anxietate,primul pas spre a te vindeca este sa infrunti acea situatie care ti-a creat aceasta anxietate,dar nu este asa.Un bun exemplu sunt chiar eu,care sufar de anxietate(agorafobie),am incercat sa ies cat mai mult din casa,la inceput pe distante mai mici,dupa care am inceput sa ies mai departe,fiind studenta trebuia sa ma duc mereu la examene,si trebuia sa fac naveta,din orasul meu in orasul unde era facultateta,si totusi nu m-am vindecat de anxietae
Fobiile trec de la sine ? Am vazut pe national geografic un om de 35 de ani care avea o frica de pisici si nici la varsta asta nu i-a trecut de cand in copilarie a fost atacat de motani :)
Desi trebuie sa imi spun parerea eu vreau sa va intreb ceva . Cum se numeste fobia mea Mie imi este frica de rame...de viermi ! Pur si simplu am palpitatii cand le vad dupa ploaie!! Cand eram mica nu imi era frica de ele si nu stiu de unde a pornit frica mea. Unora li se pare o prostie .....dar nu am ce face !!! ce parere aveti ?
da foarte bun articolul, intr-adevar e greu de stapanit aceea stare, eu de exemplu am fobie de fulgere si metrou, fobii aparute cu vre-o 2-3 ani in urma.in urma citirii articolului sper sa depasesc aceste faze neplacute.
Ma bucur ca am dat de articol. Explicatiile sunt foarte clare. Fiind in psihologie sunt fascinat cu tot ce este corelat cu creerul. Am prieteni aici in Canada care au fobii. O sa le trimit lincul. Multumesc frumos pentru contributia Dumneavoastra.
"Expunandu-ne de mai multe ori stimulului fobic, ne desensibilizam si fobia trece de la sine".
Posteaza comentariu