Anorexie şi bulimie - Ce inseamna perceptie dismorfica?
Dismorfic inseamna ca te vezi altfel decat esti. Morfos e forma si dis - este in neregula, complicat, dificil, altfel decat e normal. in general, tulburarile dismorfice presupun o preocupare excesiva pentru propriile aparente, consumarea unui timp excesiv pentru acest lucru, un continuu distress psihologic si o inrautatire a relatiilor sociale, ocupationale sau alte arii de functionare. Acea persoana se vede altfel decat o vad ceilalti si sufera un stress uneori insuportabil, dat de faptul ca nu se poate accepta asa cum se percepe.Anorexicele, de exemplu, isi percep foarte diferit propriul corp, ca fiind mai gras, mai deformat decat in realitate. In cazul in care o anorexica este pusa sa se deseneze pe o coala de hartie, de obicei imaginea schitata arata cu totul altfel fata de cum arata respectiva persoana in realitate.
De obicei, in psihoterapie, trebuie sa se accentueze, sa se mearga pe acceptare de sine, pe o constientizare a propriului corp.
De ce se ajunge la aceste tulburari dismorfice?
Aici se poate incepe foarte bine cu dimensiunea culturala care este foarte importanta. Exista anumite rigori date de cultura, care duc la anumite valori. Oamenii iau masuri in functie de aceste valori care sunt normale, dar exista o anumita limita peste care unele persoane trec si nu constientizeaza faptul ca depasesc masura. Acest lucru se intampla mai ales la varsta adolescentei sau a preadolescentei cand fetele incep sa-si constientizeze propria feminitate si vor sa fie placute. In astfel de momente critice, ele nu mai vad limita si atunci linia de baza este "cu cat mai mult, cu atat mai bine", mult in sensul de cu cat mai exagerat (mai slaba), cu atat ma simt mai frumoasa.
Poate o persoana anorexica/bulimica sa-si rezolve problema cu ajutorul psihologului?
Daca anorexicul constientizeaza ca este anorexic si vrea sa se vindece de aceasta problema, poate sa o fac, dar cu mult efort, numai prin psihoterapie. Dar foarte putine persoane sunt in stare sa recunoasca faptul ca au o problema. Mai degraba bulimicii vin la psihoterapie si intr-adevar dau rezultate foarte bune. Bulimicul oricum realizeaza ca are problema, pentru ca nu se poate stapani sa nu manance. Bulimicul mananca mult, dicolo de senzatia de satietate si apare sentimentul de vinovatie, se autoculpabilizeaza si face ceva ca sa-si rezolve sentimentul de vinovatie. Ce anume face? Vomita, face exercitii fizice "in nestire" si alte lucruri, intr-o maniera la fel de compulsiva. Bulimicul mai degraba constientizeaza ca are o problema, pe cand anorexicul se poate simti bine la 30 de kg la 1.70. Problema poate sa apara in momentele in care nu se mai poate ridica din pat sau este fortat de catre familie sa vina la medic.Ce sfaturi le puteti oferi celor care se confrunta cu aceasta problema?
Este foarte importanta cultura familiala si atat atitudinea parintilor, cat si a copilului. Unei adolescente slabe, sub limita normala, i se poate spune "vai ce draguta, ce finuta esti" si astfel i se poate intari simptomul. Copilul se obisnuieste sa fie in centrul atentiei atat timp cat i se spun aceste lucruri, insistandu-se pe ideea de fragilitate. Acest tip de probleme pornesc de la cultura familiala si apoi de la anturaj - cercul de la scoala. Cultura de grup este un factor pe care nu-l poti controla.Bulimia si anorexia sunt de multe ori asociate cu probleme psihologice ce tin de control. Dorinta de a-ti controla corpul dincolo de limite, mai ales in contextul in care exista o presiune exterioara puternica sau un mediu familiar foarte sever, din care bolnavul simte ca nu poate sa evadeze.
Foarte important este ca orice persoana sa-si stabileasca o identitate proprie si sa nu se lase influentata excesiv de mult de cei din jur. Daca nu stii cum esti, daca te ghidezi numai in functie de ceilalti este normal sa ajungi la astfel de dezechilibre alimentare.
De obicei cazurile acestea se rezolva cu psihoterapie. E ca un cerc vicios. Conteaza foarte mult daca persoana cu probleme - anorexicul/bulimicul - are pe cineva aproape care o iubeste. Iubirea este extrordinara si da un echilibru problemelor. Foarte important pentru bulimic este sa-si constientizeze simptomele: sa vada care sunt orele la care mananca, care sunt cantitatile pe care le mananca, sa constientizeze ce mananca si de cate ori vomita; sa vada unde si cum poate interveni singur; sa o ia treptat si, cel mai semnificativ lucru este sa nu mai vomite.
Cat de departe se poate ajunge in cazul anorexiei si in cazul bulimiei?
Anorexicul, este clar, poate sa moara. In primul rand corpul este distrus. Un anorexic care nu constientizeaza la timpul potrivit cu ce se confrunta, poate avea probleme foarte mari - poate sa faca infarct, tot ce inseamna grav, de la organele interne pana la sistemul osos este compromis si se reface foarte greu.In cazul bulimiei, cam 70% isi revin, iar aproximativ 10% raman mereu cu intreaga gama de simptome.
In general, organismul se dezechilibreaza puternic si foarte greu isi revine. Sau nu isi mai revine niciodata. Carente majore de substante vitale duc la un ritm accentuat de dezechilibru si la aparitia unor alte boli.
Care este diferenta intre o persoana care vrea sa slabeasca si un anorexic adevarat?
Anorexicul in primul rand trebuie sa aiba indicele corporal foarte scazut. Aceasta diferenta dintre un anorexic si o persoana care vrea sa slabeasca depinde foarte mult de perceptia fiecaruia: sunt oameni slabi care se rasfata si cred ca ar trebui sa slabeasca, dar anorexicii cred realmente ca sunt grasi, disgratiosi si celorlalti li se face sila cand se uita la grasimile lor, desi ei sunt piele si os.Un alt simptom este ritualul mancarii la anorexici. Faptul ca taie mancarea in foarte multe bucatele, si au sentimentul ca mananca mult sau foarte mult la masa; sentimentul ca pierd foarte mult timp cu mesele dar, de fapt, in realitate lucrurile sunt cu totul altele.Psihologic insa, mancarea este pentru ei o preocupare continua.
Un alt simptom, care este si la bulimici poate sa fie efortul excesiv depus pentru a elimina kilogramele nedorite. Anorexicele, convinse ca sunt grase si disgratioase, se imbraca cu haine largi, care sa le acopere corpul si chiar daca abia se tin pe picioare, din dorinta de a mai consuma calorii ies si alearga, au un program activ de exercitii fizice. Anorexicele adevarate, de obicei, au mult de lucrat pe partea de psihoterapie. Odata externate din spital, daca vor cu adevarat sa-si depaseasca problema trebuie sa ajunga in mod obligatoriu pe la un cabinet de consiliere psihologica. Este de lucru foarte mult, intens, pentru ca se lucreaza pe scopurile lor si pe modul lor de a exista in lume. La bulimie la fel. Este posibil sa fie nevoie de minim 20-40 de sedinte pentru a-si da seama ca se poate ajuta de unul singur sau pot fi niste probleme ascunse.
Exista si bulimii create pentru ca asa e la moda. Am intalnit o persoana care era bulimica pentru ca prietena ei era bulimica si ei i se parea foarte chic sa fie astfel. Anorexia, bulimia tin de factorii culturali. La unele adolescente acesta problema reprezinta modul lor de a exista in familie.
Ce ar trebui sa stie parintii? Cum pot sa fie evitate aceste probleme?
In orice familie ar trebui sa fie important ritualul mesei la care sa se adune si sa vorbeasca. Acum, tot mai multi adolescenti mananca pe o tavita in fata calculatorului. Este o responsanbilitate a familiei in plan alimentar: cererea parerii copilului in privinta hranei, ce-i place si ce nu-i place. Ideea de baza este sa fi vazut, sa ai locul tau in familie, inclusiv la masa. Daca mancam intr-un colt 15 minute nu castigam mai mult decat daca ne-am aseza la masa si am manca impreuna cu restul familiei.Apo, evitarea conflictelor familiale si a impunerii unui control total asupra copilului. Asculatati-l si acceptati ca este o persoana care exista si are dreptul la o parere personala. Veti fi uimiti sa vedeti cat de multe aveti de invatat de la copiii vostri.
Comentariile 101-150 din 178
imi doresc sa fiu foarte slaba si ma infometez,ma simt slabita dar iau vitamine sa ma tina pe picioare.am si probleme cu depresiile si anxietatea si fac tratamnte cu frontin.ma gandeam ca pote din cauza probemelor psihice imi doresc sa fiu atat de slaba.am slabit 4 kg intr-o saptamana.mananc 2 croisante pe zi.atat si mi se pare acum k mananc deja prea mult.ar trebui sa nu mai mananc deloc.toate fetele slabe sunt vazute ca sexi.vreau si eu asta.am 1.60 si 47 kg in momentul de fata dar as vrea sa ajung pe la vreo 43 de kg.nu stiu daca imi va fi rau .eu incerc.poate cinev sa-mi dea vreun sfat?
cred k si eu sufar de bulimie pt k manac mereu.chiar si dupa c ma ridic de la masa imi as vrea sa mai mananc ceva.acum incerc sa tin o dieta si sunt mereu nervoasa.mai iau si pastile pt slabit aku
si eu am suferit de anorexie si bulimie si inca mai am urme .... inca ma mai lupt cu aceste tulburari si culmea, nu vreau sa scap...
Ar trebui sa fi foarte atenta. Nu stiu cati ani ai, ce inaltime si ce greutate. Eu sunt o anorexica. Recunosc ca sunt anorexica. Ma lupt cu aceasta "forma de boala" de 17 ani , si crede-ma nu este usor. Am pierdut mult in viata:nu am reusit sa termin facultatea, multe locuri de munca, prieteni, etc. Si totusi am avut norocul de a cunoaste o persoana (sotul meu), care m-a inteles,m-a sprijinit, (si ma ajuta incontinuare), in momentele grele... si intotdeauna. Sfatul meu este sa fi "realista", si mai ingaduitoare cu tine, altfel vei suferii foarte mult,si actele tale nu vor fi decat o lenta si indelungata sinucidere!
acum vreo 5 zile m am uitat in oglinda,si m am vazut extrem de grasa.si asa de atuncia in fiecare zii am mancat numai vreo 2 felli de paine cu ceva de aspupra.eu ma vad foarte da foarte grasa...toti prieteni si familia imi zic ca is slaba.dar eu nu ma vad asa.urasc sa ma cantaresc,ca dupaia si daca as fii slabit 5 kg...tot naspa m as simti.si o prietena de a mea trece prin asa ceva...daca incercam sa mancam mai mult decat de obicei ne vine sa vomitam....deci evitam.de cand mananc asa de putin...mi e greu sa ma trezesc dimineata,sa stau in picioare,obosesc foarte usor,si am senzatia ca lesin.cu toate astea ...eu continu sa nu mananc.da inteleg ca fac ceva de gresit...da mi e greu sa ma opresc.nu mai stiu ce sa fac..dupa ce am citit aicia ...m am ingrozit!....dar mie frica sa mananc!...sa ma ingras!....in ziua de astazi o femeie slaba ii egal cu o femeie frumoasa.si eu ca si adolesenta....nu am ce face.
fetelor,chiar nu stiti sa va bucurati de viata...inclusiv fetele slabe se plang ca sunt grase si tot asa....daca nu va bucurati acum de viata,cand o veti face??si in plus prin cure,prin nemancat nu veti arata niciodata bine...eventual veti arata ca un jeleu!doar prin exercitii fizice se poate ajunge la un corp frumos...deci multa munca!!!va plangeti ca nu aratati bine sau ca sunteti bolnave...la treaba!!!si mai folositi si capul din cand in cand!!
Dac exista ceva mai important decat viatza iubitei mele......raspunsul este ca nici nu vreu sa ma gandesc....adica nu!O iubesc extra ordinar de mult,asi face orice pentru ea.....dar problema e ca este anorexica,si mie frica ca peste o zii pe alta sa nu pateasca ceva......vreau din tot sufletul sa o ajut.asi renunta la orice in viatzadoar sa o vad sanatoasa......dar nuj cu ce o pot ajuta,deoarece nu cere ajutorul,vrea sa fie mai mult singura sufera singura si asta ma distruge si pe mine.....vreu sa o ajut dar nuj cum......vreu si eu un rsp....va rog frumos
buna fetelor!nici eu nu stiu cu ce sa incep...eu am crescut la tara cu bunica mea si pe la varsta de 12 ani cam ieseam din tipare.am fost multa vreme complexata si a trebuit sa suport comportamentul respingator al celor din jurul meu.am inceput sa ma urasc pe mine.in urma operatiei de apendicita am inceput sa slabesc.devenisem chiar obsedata de felul cum aratam.acum am 21 de ani,1.65cm si 46 kg.acum pot sa spun ca sunt multumita de cum arat,adik hainele imi vine exact cum visam eu si pot sa port fuste scurte si rochite vara.dupa dimensiuni sa nu credeti k sunt slaba,sunt destul de lata in bazin iar dimensiunile mele sunt 81-63-86 adik nu cele ale unei anorexice.insa in urma cu 3 ani am inceput prima data sa vomit voit insa nu exageram nu tot ce mancam vomitam.cu timpul mi-am dat seama ca nu este bine ce fac si ca este timpul sa ma opresc.acum am redus acele crize la 3-4 pe luna,si nu fac asta pentru k mananc mult sau ceva interzis si ma simt vinovata.pur si simplu mi se face fff. rau fara motiv,ori mananc cu pofta,ori mai mananc un biscuit dietetic .insa am regulile mele fara dulciuri ,prajituri,nici batoane nu pot manca pentru k sunt fff. dulci si mi se face rau,si alte alimente pe care nu le mananc inghetata,paste ,paine,carne porc,fara produse de patiserie si fast food ,fara sucuri si prajeli.insa mananc multe fructe,legume peste,lactate,carne de pui,fructe de mare.nu mai mananc dupa 7 decat dak imi este foarte foame o fructa.iar in timpul zilei mananc cam 3 mese dar nu fff.consistente si 2 fructe intre mese.din punctul meu de vedere mananc sanatos cat de cat dar cum ramane cu starile astea cand mi se face rau si trebuie sa recurg iar la ..si am uitat sa precizez corpul meu simte o mare nevoie de alimente sarate si picante,iar in ciuda faptului k nu mananc dulciuri de genul inghetata ,prajituri ,iau zaharul din fructe si iaurturi de fructe,dar poate nu e suficient.dereglari menstruale nu am avut,dar depresii da, destul de mari,de fapt astea le am avut de cand ma stiu.off uneori ii invidiez pe cei care pot manca de toate fara sa puna un gram si ii urasc pe cei care nu se preocupa deloc de aspectul lor,care poarta bluzite scurte si stau cu sunculitele pe afara.uneori as vrea sa pot manca si eu diferite alimente nou aparute,sa nu mai stau la masa si sa privesc cand cei din jur mananca diferite specialitati,as putea sa fiu si eu ca ele dar poate ca am fost eu prea sensibila si m am lasat ranita de rautatile oamenilor in copilarie.mai mult decat mananc acum oricum nu as putea si nici nu vreau asta dar sa pot gusta si cv mai bun:) astept parerile voastre desi nu urmez sfaturile altora imi fac o parere.multumesc morticia_moi2007@yahoo.com
Buna ziua.Am citit articolul dvs dar nu stiu la ce concluzie sa ajung.De cateva luni bune nu mai pot sa mananc asa cum ar trebui.Sunt anemica,mi se face rau foarte usor si toata lumea imi spune ca mi s-a micsorat stomacul.Se intampla rar sa am pofta de mancare si atunci nu pot manca prea mult pt ca ma doare intr-una stomacul.Apoi,am senzatia ca as vrea sa vomit totul si de multe ori chiar vomit.Dupa aceea ma simt si mai rau pt ca pur si simplu m-am dezvatat de mancat.Am luat o vreme vitamine dar nu mai am voie pt ca as deveni dependenta.As vrea sa stiu cum as putea scapa de problema aceasta pt ca nu mai stiu ce sa fac.Va rog frumos sa imi raspunde-ti pe adresa smileygirl_smileygirl2003@yahoo.com
Citind artivolul dumneavoastra mi-am dat seama ca sufar de bulimie....am incercat cura acum acum o saptamana si acum imi vn sa mananc intr-una ...mie frica. nujtiu ce sa fc mam gandit sa tin din nou cura dar nu pot..in mod sg o samangras:((((...nu vreau.ce sa fc sa par asa cum vreau io?:(((((((((un sfat, o parere va rog la cristina_thbst@yahoo.com
articolul este intr-adevar mult mai complex decat altele pe care le-am mai vazut pe internet..parca se apropie de cititor intr-un fel..este foarte real tot ce scrie aici..am fost anorexica, si asa este..si treptat am dat-o in bulimie..nu suport ideea de a ma ingrasa.si daca o sa fiu supraponderala, ma gandesc ca nu o sa pot suporta..as putea lua legatura cumva cu doamna psihoterapeut sau cu altcineva care sa ma poata ajuta in aceasta problema?va multumesc..
este intradevar un chin, dupa ce realizezi "daca ralizezi",incepi sa te intrebi oare mai are rost sa traiesc
nu stiu cum sa incep...cred ca mai degraba as vrea sa stiu daca eu mananc,iar dupa aceea am simptome d greata,sunt bulimica?eu nu ma consider grasa,ci slaba(am 1.61m si 47kg)...insa nici nu dramatizez lucrurile incat sa-mi fac rau singura
FEtelor sunteti toate ok...mancati cat vreti nu va apucati niciodata de slabit caci dupaia nu va mai puteti lasa....am avut 52 kg si in cateva sap am ajuns la 41...si tot mai vreau sa slabesc....nu mai pot sa fac nimic ma simt slabita....
eu as vrea sa fiu anorexica, sincer...nu mai suport sa ma vad, arat rau...nu-mi place..eram slaba mai demult..
Eu am slabit 8 kilograme in doua luni. Am slabit datorita faptului ca am muncit foarte mult si nu aveam uneori timp sa mananc sau chiar uitam acest lucru. Iar al doilea factor al slabirii mmele este faptul ca m-am despartit de prietenul meu si am avut o cadere. Acum daca vreu sa mananc nu pot. Efectiv incerc sa mananc ca ma dore stomacul si nu pot, simt ca am mancat prea mult tot timpul.
adevarul e ca nu ma intereseaza ce scrie niciunde...dar nici o reteta tampita nu ma face sa slabesc cum vreau...asa ca mai bine nu mananc ...pt ca stiu sigur ca nu ma ingras asa...
mi se intampla deseori sa ma simt persoana cea mai ratata de pe fata planetei shi simt k nimeni nu ma intelege .As vrea sa ma bukur de viata dar in jur multe ma retin. sigur imi doresk sa am inkredere in mine dar mai am keva ce invatat shi sa inkep sa ma iubesk pe mine. sper sa reusesk!
Nu cred ca anorexia se datoreaza neaparat dragostei de sine si sunt de parere ca starea de normalitate comprtamentala si psihologica este extraordinar de greu de recuperat in urma anorexiei sau bulimiei.Acel gand, acea voce care iti spune ca esti obez poate reveni oricand si poate fi generata de o remarca, o poza, o reclama sau un film...nu te poti considera niciodata vindecat la fel ca in cazul dependentilor de alcool sau droguri...este o lupta pemanenta cu tine insuti...
Problema de fond, problema de baza nu este nici pe departe mancarea. Problema anorexicelor si bulimicelor este ca vor prea mult sa fie placute, admirate, dorite... Placerea de a auzi "Vai tu, ce slaba esti! Ce bine iti sta!" este plina de satisfactii. Problema anorexicelor si bulimicelor vine dintr-o prea mare dragoste pentru sine, dintr-o dorinta prea mare sa fie persoana lor apreciata si dorita. O schimbare de atitudine inspre aprecierea celorlati + un "je m'en fiche" despre ce crede lumea despre corpul meu...este leacul. Problema si la fel si rezolvarea sta in mintea lor... Concluzia mea este asta: radacina acestor boli este dragostea de sine ...vorbesc din experienta.
Buna! E vorba despre un baiat de 12 ani cu status epileptic tonico clonic generalizat in cadrul unei epilepsii simptomatice focale stangi cu crize rezistente la tratament; hemipareza stanga sechelara; malformatie cerebrala complexa; aginezie corp calos; tulburare de migrare neuronala; chist porencefalic drept gigant; intarziere mintala severa. e sub tratament cu Lamictal, Topamax, si Depakine. Presupunem ca anorexia lui e o reactie la schimbul permanent de persoane care il supravegheaza. Astept urgent un raspuns.pauladutu@yahoo.com
Eu cred ca aceste persone sunt bolnave psihice ...viata este prea scurta ca sa ne-o petrecem avand complexe despre noi insinea deci... trebui sa se gandeasca mai bine si se imnpuste.
daca te uiti in oglinda si ti se pare ca esti garsa sau dormi si visezi ca tone de grasime sunt asezate pe tine de nu mai poti nici sa respiri inseamna ca esti anorexica si inca ceva la 1.65 si 60 de kg sunt grasa nu de alta dar ma obsedeaza greutatea si iau ceva pastile si doar un fruct pe zi si tot nu mai slabesc as vrea sa lasati pareri pe iulya_nebunatika@yahoo.com va rog nu mao pot trai asa+
Cum credeti ca sunt la 1.71 si 58kg? E bine? E rau? Slabesc? Ma ingras? Ce sa fac, sunt obsedata de greutatea mea dar nu vreau sa devin anorexica sau bulimica. Spuneti-mi parerile voastre.
si eu sunt anorexica si nu este delok usor sfatul meu este sa ramana cum le-a lasat dumnezeu
cei care sufera de anorexie,ajung la un moment dat sa slabeasca enorm..totusi dupa ce ei constientizeaza ca sunt bolnavi,pot pur si simplu sa se puna pe mancat? am auzit de un caz,in care fata traia doar cu perfuzii..ei..ea are pofta de mancare si se abtine si in astfel de momente?sau deja nu mai poate nici manca decat daca nu face tratament?
nici nu stiu cum sa incep ...ba da cum a inceput totul! ram in clasa a 11-a sfarsit defapt eram in vacanta la bunici !...intr-o zi sora mea vazandu-ma prin curtea bunicii mi-a zis :vai tu ce grasa esti ! sincer nu era asa dar asa a perceput-o si creierul meu aveam 60 de kg si 1.70 inaltime!nu era asa de mult chiar normal!poate putin plinutza!asa ainceput totul...din acel moment n-am mai mancat ...si azi nimic maine nimic am ajuns la 45 de kg!nasol ...dar eu eram fericita eram slaba...fara vlaga dar slaba ...clasa a 12 ..am inceput sa mananc non stop nu ma puteam controla din anorexica devenisem bulemica!mancam fara sa ma mai opresc nu ma mai putea controla orice nu'mi statea gura!vayusem la tv o stire cum ca fetele slabes prin a vomita ...si iar mi s+a aprins beculetzu....si uite asa de 4 ani poate si mai bine ,vomit incerc sa ma aptin..e greu ....e foarte greu cand imi scapa ceva de sub control ma refugiez in mancare !
va rog sa trimiteti toate parerile si mesajele voastre pt. ca eu nu mai stiu ce sa fac...
sunt alexa si am 13 ani jumate!Am 1.63 m si 42 kg! sunt cea mai slaba din clasa!am incercat sa mananc orice si tot nu ma ingras!!!! ce sa fac?
ce credeti ca trebuie sa fac pt a nu ma mai ingrasa..:((:((:((:((deja nu mai pot manca mai nmk deoarece mi se face greata instantaneu...???
Buna!Ma numesc Raluca si am 14 ani...si pot spune ca sunt obsedata de kg in plus...cu toate ca medicii imi spun ca sunt perfecta...eu nu pot crede asta...ma vad ft grasa...am 1.65 inaltime si 53kg...dar ma streseaza gandul ca intr-o luna de zile am luat in greutate 1kg......nu mai pot sunt complet stresata..
nimeni nu vorbeste despre cei care mananca enorm si nu vomita...am citit despre aceasta afectiune,binge eating disorder,e la fel de grava ca anorexia si bulimia.Sufar de aceasta afectiune de mai multi ani,iar in ultimul an s-a agravat.Am 1,60m si 65kg,stiu ca sunt grasa,dar nu ma pot opri.Totusi avand in vedere cantitatile foarte mari de mancare si dulciuri pe care le inghit zilnic,as indrazni sa spun ca ma tin bine...E ingrozitor sa pierzi controlul asupra propriului corp!
se poate sa fii anorexic, dar sa nu fii prea slab???
"eu am 1.61 si am 42 de kg, nu sunt anorexica nici pe departe, ba din contra sunt stresata de faptul ca vreau sa ma ingras si nu stiu cum." nici nu iti imaginezi cat de mult mi'as dori sa arat ca tine..eu am 16 ani si 1 zi,1.75 si 55 kg...daca le spun alor mei ca sunt grasa nu neaga si mai mult ma iau la misto,fapt care ma determina sa vreau sa slabesc mai mult :) exercitiile fizice nu isi au rostul..am inceput sa nu mai mananc asa mult la inceput doar 3 mese pe zi(una dintre ele constand in fructe),apoi 2 iar acum numai 1..ieri am mancat in oras cu fetele si mi s'a facut rau...incep sa cred ca mi s'a facut rau datorita faptului ca nu am mai respectat "programul"..am citit toate comentariile si am vazut ca nu toate persoanele au primit raspuns,asa ca eu va rog sa imi dati niste sfaturi cum sa mai slabesc...mi'as dori sa mananc normal(de 3 ori pe zi),dar sa continui sa slabesc pe o alta cale...astept raspuns...
ce nu as da sa am corpul tau :(( eu am 1.75 si 55 kg...nu stiu ce sa fac sa mai slabesc..si tu vrei sa te ingrasi???
eu am 1.61 si am 42 de kg, nu sunt anorexica nici pe departe, ba din contra sunt stresata de faptul ca vreau sa ma ingras si nu stiu cum. In fiecare zi ma cantaresc sa vad daca am mai pus ceva, imi numar caloriile pe care le consum si nu reusesc sa mananc atat ed multe pt ca pur si simplu nu pot, imediat ma satur. Nu stiu ec sa mai fac sa ma ingras.Stiu ca am nevoie de cateva kilograme bune dar nu stiu cum sa le mai pun. Este si asta o boala?
Cu 1,65m si 45kg e perfect dragutza! Mai ai timp sa mai cresti si sa ai un corp armonios! in nici un caz sa nu slabesti!!!!!!!!!!
Intradevar, anorexia e periculoasa. Eu am 12 ani, 1,60 m si 40 kg, ceea ce mi se pare normal, chiar un pic cam putin. Eu intotdeauna mi-am dorit sa arat bine, de cand eram bebe si cred ca un posterior mai generos nu strica. Fetelor, nu mai va credeti grase! Si chiar daca oglinda va arata asta, sa stii ca barbatii adora fetele plinute! Va spun pe cuvant, ca cea mai populara fata din clasa nu e "model", are niste sunculiteee!
in cat timp devii anorexica?
Aberatii peste aberatii...e usor sa vorbesti despre bulimie si anorexie si sa`ti dai cu presupusl cand nu esti tu ala vizat.Un om normal nu va sti si nu va intelege niciodata ce simte un bulimic atunci cand isi baga degetele in gat.Sunt bulimica de 2 ani de zile.Bulimia e grava,dar nu ti se zice concret ce probleme vei avea:cancer esofagian,stomacal etc? asa ca,sincer,mi se pare de 2 lei articolul.daca nu as fi fost in cauza mi s`ar fi parut bun.Dar stiind ce simte un anorexic si un bulimic,e de 2 lei...vechi.
sincer cred ca alimentatia sanatoasa este un factor foarte important al vietii noastre dar probabil altii au alta parere...nu cred ca articolul se referea la aspectul fizic si la interiorul fiecaruia dar fiecare percepe cum vrea, oricum imi place ceea ce s a scris este destul de complet.
Dragii mei,noi trim intr-o societate bazata pe aparente pe falsuti. Va rog mult daca va simtiti bine cu cateva kg in plus sati linistiti. nu trebui sa fii un manekin ca sa placi. adevaratul om si adevarata valoare e in voi.
Nu sunt de acord cu faptul k dak sunt slaba sunt anorexica sau bulimik.fiekre are organismul lui dar eu kiar imi doresc de multe ori sa fiu anorexik nu mai suport sa fiu grasa.prietenul meu e slab si desi il iubesc si el ma iubi si-mi spune k arat bine totusi eu vreau cu orice pret sa slabesc.cine ma poate ajuta sa ma contacteze la teo_roky@yahoo.com
am o intrebare, dk sunt f slaba nu am pofta de mancare sau atunci cand am refuz sa mananc inseamna k sunt anorexica? astept raspuns multumesc
am citit articolul si cred ca si eu am aceasta problema.intr-adevar as reusi sa ma vindec cu ajutorul altora?la varsta de 17 ani am 1,65 si 45kg si mi se pare k sunt putin plinutza.
Buna!dupa ce am citit mai multe articole despre bulimie si anorexie sunt comvinsa ca si eu am aceasta problema:bulimanorexie.totul a inceput dupa ce am tinut o dieta pt a slabi.eram obeza...la varsta de 16 ani sa ai 72kg?!cum am terminat aceasta dieta am inceput sa mananc in nestire,constienta fiind dar nu ma puteam oprii.avand sentimentul de vinovatie am inceput sa vomit dupa fiecare masa,cam de 4,5 ori pe zi...cand cum.aveam perioade cand ma puteam controla,dar nu am reusit sa scap de aceasta problema.dupa 4luni am ajuns sa imi fie scarba de mine insami,sufeream adeseori de depresie din orice mic motiv si am decis sa reincep dieta pe care am tinut-o,astfel avand un motiv sa mananc controlat doar ce am voie si de cate ori am voie.am fost fortata de parinti sa renunt la ea pt k mi-a iesit alergie pe tot corpul aproape,mi s-a spus ca din cauza slabirii sistemului imunitar.cum am renuntat la dieta am inceput sa ma indop din nou,sa vomit timp de o saptamana si ceva.apoi mi-am gasit un motiv moral k sa nu mai vomit...dandu-mi seama intr-adevar k trebuie sa ma vindec cumva...dar tot la fel de mult mancam,numai fara a vomita.simteam k imi pusca burta si aveam dureri puternice de stomac.de data asta am hotarat sa nu mai mananc timp de 4 zile pt a scapa de cele 7kg care le-am pus pe mine de la incetarea curei si apooi sa incep o alta dieta auzita de la o colega.au trecut 2 zile de nemancare si am mai putin cu 5kg(mai mult k sigur am eliminat toxinele prin scaun si urina).azi am avut curiozitatea sa ma informez despre bulimie si am aflat si despre anorexie.mi-am dat seama k sufar de amandoua si am inceput in aceasta seara sa mananc din nou,promitandu-mi k am sa trec la o alimentatie normala incepand de maine.nu pot sa spun nimanui problema mea pt k e foarte rusinos,cred ca as fi privita ca cea mai jalnica persoana existenta...va rog sa ma ajutati.niste pareri,sugestii...nu vreau sa duc o astfel de viata...vreau sa fiu normala...la fel ca alte persoane,sa fiu cea de dinainte binenteles ca fara sa ma ingras la loc.si mie mi se spune k arat bine si ca nu mai am dc sa slabesc...am 1,60 si 58kg dar daca as sta in costum de baie de exemplu si-ar da si altii seama cata grasime am pe mine.normal k de haine si pt k imi sug burta ceilalti nu observa asa cum pot sa o fac eu.Chiar mi-am dat seama de gravitatea situatiei.am avut intentia sa ii cer mamei ajutorul dar nu am avut curajul.oare am sa reusesc singura,avand doar 16 ani?va multumesc
sunt bilimica si arat bine,lumea ma place pt asta si nu numai.Bulimia mi-a dat o slaba apreciere de sine,sunt studenta la medicina si sunt constienta de raul pe ca mi-l fac.Vomit de 4 ori pe saptamana,dar am senzatie de foame si satietate,dantura arata bine.De o jumatate de an sunt vegetariana.E o mare suferinta bulimia si ai un mare sentiment de culpabilitate.La mine a aparut din cauza unor conflicate familiale,probleme financiare,si altele.As dori sa ma tratez,dar nu imi permit sa merg la psiholog,in familie nu am pe nimeni care sa ma sprijine,ma descurc singura.Poate imi spuneti ce as putea citi ca sa ma vindec,am mare vointa.Va las adresa mea si poate imi scrieti ceva: c_jullie@yahoo.com
buna! sunt iulia....si as vrea sa va spun ca eu sunt de acord cu ce ati scris mai sus,eu am aproape toate simptomele astea,shi ma simt foarte bine asa!.....dar vreau sa ma schimb..eu chiar ma vad grasa cand ma uit in oglinda,dar stiu ca nu sunt asa cum sunt in mintea mea....fac multe exercitii fizice,dar nu stiu de ce....pt ca nu trebuie sa slabesc!fac sport mai nou....ca sa am un abdomen frumos...shi nu este nevoie sa fac asta deoarece arat bine aja cum sunt! si lumea ma place pentru ceea ce sunt,nu pentru cum arat!...voi incerca sa ma alimentez cat mai regulat! va multumesc!
da aveti perfecta dreptate.Nici eu nu sunt de acord cu persoanele care sunt slabe dar in muntea lor cred ca sunt grase.Totusu ar trebui sa existe o cale de rezolvat si aceea este gasirea unui psiholog.
Posteaza comentariu