Anorexie şi bulimie - Ce inseamna perceptie dismorfica?
Dismorfic inseamna ca te vezi altfel decat esti. Morfos e forma si dis - este in neregula, complicat, dificil, altfel decat e normal. in general, tulburarile dismorfice presupun o preocupare excesiva pentru propriile aparente, consumarea unui timp excesiv pentru acest lucru, un continuu distress psihologic si o inrautatire a relatiilor sociale, ocupationale sau alte arii de functionare. Acea persoana se vede altfel decat o vad ceilalti si sufera un stress uneori insuportabil, dat de faptul ca nu se poate accepta asa cum se percepe.Anorexicele, de exemplu, isi percep foarte diferit propriul corp, ca fiind mai gras, mai deformat decat in realitate. In cazul in care o anorexica este pusa sa se deseneze pe o coala de hartie, de obicei imaginea schitata arata cu totul altfel fata de cum arata respectiva persoana in realitate.
De obicei, in psihoterapie, trebuie sa se accentueze, sa se mearga pe acceptare de sine, pe o constientizare a propriului corp.
De ce se ajunge la aceste tulburari dismorfice?
Aici se poate incepe foarte bine cu dimensiunea culturala care este foarte importanta. Exista anumite rigori date de cultura, care duc la anumite valori. Oamenii iau masuri in functie de aceste valori care sunt normale, dar exista o anumita limita peste care unele persoane trec si nu constientizeaza faptul ca depasesc masura. Acest lucru se intampla mai ales la varsta adolescentei sau a preadolescentei cand fetele incep sa-si constientizeze propria feminitate si vor sa fie placute. In astfel de momente critice, ele nu mai vad limita si atunci linia de baza este "cu cat mai mult, cu atat mai bine", mult in sensul de cu cat mai exagerat (mai slaba), cu atat ma simt mai frumoasa.
Poate o persoana anorexica/bulimica sa-si rezolve problema cu ajutorul psihologului?
Daca anorexicul constientizeaza ca este anorexic si vrea sa se vindece de aceasta problema, poate sa o fac, dar cu mult efort, numai prin psihoterapie. Dar foarte putine persoane sunt in stare sa recunoasca faptul ca au o problema. Mai degraba bulimicii vin la psihoterapie si intr-adevar dau rezultate foarte bune. Bulimicul oricum realizeaza ca are problema, pentru ca nu se poate stapani sa nu manance. Bulimicul mananca mult, dicolo de senzatia de satietate si apare sentimentul de vinovatie, se autoculpabilizeaza si face ceva ca sa-si rezolve sentimentul de vinovatie. Ce anume face? Vomita, face exercitii fizice "in nestire" si alte lucruri, intr-o maniera la fel de compulsiva. Bulimicul mai degraba constientizeaza ca are o problema, pe cand anorexicul se poate simti bine la 30 de kg la 1.70. Problema poate sa apara in momentele in care nu se mai poate ridica din pat sau este fortat de catre familie sa vina la medic.Ce sfaturi le puteti oferi celor care se confrunta cu aceasta problema?
Este foarte importanta cultura familiala si atat atitudinea parintilor, cat si a copilului. Unei adolescente slabe, sub limita normala, i se poate spune "vai ce draguta, ce finuta esti" si astfel i se poate intari simptomul. Copilul se obisnuieste sa fie in centrul atentiei atat timp cat i se spun aceste lucruri, insistandu-se pe ideea de fragilitate. Acest tip de probleme pornesc de la cultura familiala si apoi de la anturaj - cercul de la scoala. Cultura de grup este un factor pe care nu-l poti controla.Bulimia si anorexia sunt de multe ori asociate cu probleme psihologice ce tin de control. Dorinta de a-ti controla corpul dincolo de limite, mai ales in contextul in care exista o presiune exterioara puternica sau un mediu familiar foarte sever, din care bolnavul simte ca nu poate sa evadeze.
Foarte important este ca orice persoana sa-si stabileasca o identitate proprie si sa nu se lase influentata excesiv de mult de cei din jur. Daca nu stii cum esti, daca te ghidezi numai in functie de ceilalti este normal sa ajungi la astfel de dezechilibre alimentare.
De obicei cazurile acestea se rezolva cu psihoterapie. E ca un cerc vicios. Conteaza foarte mult daca persoana cu probleme - anorexicul/bulimicul - are pe cineva aproape care o iubeste. Iubirea este extrordinara si da un echilibru problemelor. Foarte important pentru bulimic este sa-si constientizeze simptomele: sa vada care sunt orele la care mananca, care sunt cantitatile pe care le mananca, sa constientizeze ce mananca si de cate ori vomita; sa vada unde si cum poate interveni singur; sa o ia treptat si, cel mai semnificativ lucru este sa nu mai vomite.
Cat de departe se poate ajunge in cazul anorexiei si in cazul bulimiei?
Anorexicul, este clar, poate sa moara. In primul rand corpul este distrus. Un anorexic care nu constientizeaza la timpul potrivit cu ce se confrunta, poate avea probleme foarte mari - poate sa faca infarct, tot ce inseamna grav, de la organele interne pana la sistemul osos este compromis si se reface foarte greu.In cazul bulimiei, cam 70% isi revin, iar aproximativ 10% raman mereu cu intreaga gama de simptome.
In general, organismul se dezechilibreaza puternic si foarte greu isi revine. Sau nu isi mai revine niciodata. Carente majore de substante vitale duc la un ritm accentuat de dezechilibru si la aparitia unor alte boli.
Care este diferenta intre o persoana care vrea sa slabeasca si un anorexic adevarat?
Anorexicul in primul rand trebuie sa aiba indicele corporal foarte scazut. Aceasta diferenta dintre un anorexic si o persoana care vrea sa slabeasca depinde foarte mult de perceptia fiecaruia: sunt oameni slabi care se rasfata si cred ca ar trebui sa slabeasca, dar anorexicii cred realmente ca sunt grasi, disgratiosi si celorlalti li se face sila cand se uita la grasimile lor, desi ei sunt piele si os.Un alt simptom este ritualul mancarii la anorexici. Faptul ca taie mancarea in foarte multe bucatele, si au sentimentul ca mananca mult sau foarte mult la masa; sentimentul ca pierd foarte mult timp cu mesele dar, de fapt, in realitate lucrurile sunt cu totul altele.Psihologic insa, mancarea este pentru ei o preocupare continua.
Un alt simptom, care este si la bulimici poate sa fie efortul excesiv depus pentru a elimina kilogramele nedorite. Anorexicele, convinse ca sunt grase si disgratioase, se imbraca cu haine largi, care sa le acopere corpul si chiar daca abia se tin pe picioare, din dorinta de a mai consuma calorii ies si alearga, au un program activ de exercitii fizice. Anorexicele adevarate, de obicei, au mult de lucrat pe partea de psihoterapie. Odata externate din spital, daca vor cu adevarat sa-si depaseasca problema trebuie sa ajunga in mod obligatoriu pe la un cabinet de consiliere psihologica. Este de lucru foarte mult, intens, pentru ca se lucreaza pe scopurile lor si pe modul lor de a exista in lume. La bulimie la fel. Este posibil sa fie nevoie de minim 20-40 de sedinte pentru a-si da seama ca se poate ajuta de unul singur sau pot fi niste probleme ascunse.
Exista si bulimii create pentru ca asa e la moda. Am intalnit o persoana care era bulimica pentru ca prietena ei era bulimica si ei i se parea foarte chic sa fie astfel. Anorexia, bulimia tin de factorii culturali. La unele adolescente acesta problema reprezinta modul lor de a exista in familie.
Ce ar trebui sa stie parintii? Cum pot sa fie evitate aceste probleme?
In orice familie ar trebui sa fie important ritualul mesei la care sa se adune si sa vorbeasca. Acum, tot mai multi adolescenti mananca pe o tavita in fata calculatorului. Este o responsanbilitate a familiei in plan alimentar: cererea parerii copilului in privinta hranei, ce-i place si ce nu-i place. Ideea de baza este sa fi vazut, sa ai locul tau in familie, inclusiv la masa. Daca mancam intr-un colt 15 minute nu castigam mai mult decat daca ne-am aseza la masa si am manca impreuna cu restul familiei.Apo, evitarea conflictelor familiale si a impunerii unui control total asupra copilului. Asculatati-l si acceptati ca este o persoana care exista si are dreptul la o parere personala. Veti fi uimiti sa vedeti cat de multe aveti de invatat de la copiii vostri.
Comentariile 1-50 din 178
am fost bulemica dar am trecut singura peste aceaste perioada urata.acum mananc normal si nici nu ma mai gandesc ca am sa ma ingras.
bulimia este foarte greu de confruntat,este o boala cumplita.de care sufera multi oameni,in general femeile.Pt asta au nevoie d multa sustinere psihica pt a se evita lucrul acesta
eu sufar de aceasta'boala;si nu reusesc sa scap,pursi simplu am ajuns sa vomit si o supa,dar ceea ce este si mai grav este ca dupa ce vomit ma simt mult mai bine.oare ce sa fac sa scap de aceasta boala?
Pt Gabriela: e f. grava situatia ta! Trebuie sa ceri ajutorul celor apropiati si apoi unul autorizat! Chiar daca nu ai spus la nimeni, cei apropiati probabil stiu deja, asa ca lasa prejudecatile la o parte si ajuta-te! sigur ai deja f. multe carente si daca nu indrepti rapid situatia vei trai toata viata cu ele si crede-ma... nu vei mai putea sa te bucuri de nimic!! curaj si succes!
am cunoscut si eu o anorexica si e chiar asa cum se descrie aici, din fericire (?) eu sunt o mancacioasa si nu am ajuns la faza de "dat afara" tot. nu de alta, dar ar fi pacat de mancarea aia, cum naiba sa o vomiti dupa ce ai mancat-o? e foarte nasol si am citit crezand ca oi fi si eu bulimica, nu mi-a fost foarte clar termenul asta, cum se defineste oare ceea ce am eu...? mananc mult cand sunt frustrata, dar NU vomit, Doamne fereste! imi place sa mananc desi stiu ca ma ingrasa si ca am deja cam mult kg... am 165 si vreo 73 de kile. dar am inceput sa fac miscare si deja dau jos. plus ca nu mai mananc gretzosenii seara, adica pulpe la cuptor si alte minunatii de-astea.
E groaznic.Nu stiu cum si unde sa ma tratez.Deja dantura,parul si unghiile sunt terminate.As vrea sa ma opresc dar nu stiu cum.Sunt din C-ta.Daca stie cineva un medic care sa nu ma ia misto...
Un om care vrea sa se pedepeseasca prin infometare are vreo legatura cu anorexia? Persoana respectiva este instabila din puncte de vedere emotional. Face psihoterapie psihanalitica de aproape un an cu o sedinta pe saptamana, dar totusi persoana respectiva inca are stari in care isi doreste sa se autopedepseasca. In orice fel, infometare, pastile, taiat vene. Cum pot eu sa o ajut? A fost la psihiatru de doua ori de fiecare data a ajuns ca pastilele care i le-a recomandat medicul sa fie luate dar nu conform tratamentului ci toate o data. Situatia dureaza cam de 2 ani si ceva si nu stim ce sa mai facem.
as vrea sa comunic cu persoane care au scapat de bulimie[daca e posibl].pentru mine a ajuns sa fie un mod de viata.imi e foarte greu.am un sot, doi copii care nu stiu nimic de problemele mele.sanatatea mea e la pamant si nu stiu ce sa fac.vreau sfaturi de la voi.
la 15 ani am avut anorexie;aveam 35 kg la 1.60,dar am scapat cu ajutorul psihoterapiei si a homeopatiei.M-am ingrasat destul de mult(12kg) si sunt disperata...am incercat diete peste diete..dar nu ajung la nici un rezultat...in vara aceasta, am avut un inceput de bulimie...ce cosmar...nu stiu ce sa mai fac...
s-ar putea spune despre mine ca sunt undeva intre o anorexica si o persoana care vrea pur si simplu sa slabeasca.ma recunosc in afirmatia:"anorexicele se vad mult mai grase decat sunt in realitate si ca anorexicele vor sa faca cat mai mult sport, sa aiba cat mai multa activitate sportiva"dar totodata ma mai regasesc si undeva la bulimici caci am un sentiment de vinovatie atunci cand mananc, dar depinde de ce mananc.incerc totusi sa ma mai tratez de aceasta grija si sa incep sa mananc, caci toata lumea imi spune:vai ce slaba esti!am 1,72m si 51-52 kg.Si toata chestia asta cu renuntatul la mancare a inceput din cauza faptului ca sunt ingrozitor de sensibila cand e vorba despre aspectul meu fizic.de mentionat ar fi faptul ca nu mananc dulciuri, prajeli si paine, paste fainoase si nu am avut niciodata momente in care sa mananc ceva in cantitati mari.am totusi o intrebare:cate calorii pot sa consum pe zi?eu am 17 ani.si vroiam sa va rog daca ati putea sa imi trimiteti si mie o lista cu alimente si caloriile lor.multumesc
Din nefericire acest...cosmar numit BULIMIE il traiesc si eu....si nu pot sa zic nimanui ptr ca ma judeca...Am incercat,dar singur e aproape imposibil sa reusesti sa scapi ..am 22 de ani si de 6 ani ma chinui in acest infern
Aveam impresia ca sunt f grasa dar nu era delok asa..aratam bine ptr inaltimea mea: 1.61(50kg)...si am inceput sa slabesc pana am aj pe la 39.Aratam oribil..dar eo tot grasa ma vedeam..pana cand cu ajutorul familiei si al prietenilor am realizat ca tre sa fac ceva..si am inceput sa mananc..si la un moment dar credeam ca mananc atat de mult incat sunt bulimica..dar nu era asa caci eu nu incerkam sa scap de mancare..aku is multumita de cele 47 de kg pe care le am..dar ma confrunt cu alta problema..faptul ca unii prieteni rad de faptul ca m am ingrasat..ininte radeau ca s "schiloada"..aku nuj ce i nemultumeste daca eu ma simt bine in pielea mea..Ii multumesc lui Dumnezeu ca am trecut peste asta si nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eo...
am aceiasi problema doar ca am reusit cat de cat sa o repar apare cand ma cert cu cineva drag mie atunci nu mai ma pot stapani. pana acum putin timp cand mi-a spus cineva ca nu am vointa lucru care ma determina sa-i demonstrez ca am. sper sa-mi dea Damnezeu puterea sa rezist mai mult decat data trecuta (1 an)
eu cred ca de aceste persoane depinde familia si trebuiesc ajutate mai ales psihic de catre ajutorol parintilor care joaca un rol foarte important in viata adultilor care trec prin acesta perioada.aceasta boala se manifesta, cred, din dorinta de a fi placuti de cei din jur mai ales ca la varsta adolescentei.
eu am 18 ani si sunt obsedata de faptul ca sunt grasa.am1,70 si 68 de kg,.ce credeti?cat ar trebui sa mai slabesc?
Buna!Sunt din Russia,10 ani am locuit in Romania si po spune ca cam de 4 ani sunt si eu obsedata ca sunt grassa de fapt am 165cm,63kg,33ani.2 nii in urma,inaintea sa ma marit si sa devin casnica,lucram si am reusit sa am 54kg.Acum tot mai greu,mai mul la nivel psihologic.In privinta ta,daca ai 1.70 si 68kg ptr. 18 ani este cam mult pentru moda in Romania(!),dar afara in datele tale de massa corporala si inaltimea,are importanta si tipul constitutional.Daca n-ai picioarele grase si o burta,dar ai un piept frumos dezvoltat,atunci si cu 1.70:68,s-ar putea arati trasnet!Important este cum te simti tu in pielea ta,daca te iubesti asa cum esti,fara sa te contezi pe pareria altora?Eu de exemplu nu sunt multumita de mine deloc si cu obsessia mea si cu toate consecintele ei,am deja o depressia destul de grava.Iti doresc binele in tot ce voi face,dar te rog foarte mult,ai grija de tine.Esti tanara si pacat,daca nu te opresti la timp cum nu m-am oprit eu,pentru ca foarte greu sa vazi limita aia.Eu n-am vazut si am ramas cu obsessia mea si nu se stie cat timp mai voi ramane.As merge la un doctor,dar locuesc in Italia si ma simt cam jenant,ca atunci trebuie sa spun sotului..Ti-am scris,draga mea,pentru ca am vazut ca stai la rascrucea si te cam intereseaza mult parerea altora.De asta ti-am descris putin situatia mea,fiindca cam asa incepeam si eu.Nu regret nimic din experienta asta,numai ca acum imi este imposibil de greu.Toate cele bune,Naty
introducerea si prezentarea bolii nu are nici un rost, ..da, sunt bulimica. de 6ani aproape...am incercat cu pastile, cu psihologi...am ajuns la concluzia ca biserica si ambitia sunt singurele ajutoare. va las adresa mea de mail, mi-ar face mare placere sa discut cu cineva, sa ne intalnim , sa vorbim...si veti vedea ca totul se ve rezolva! astept mesajele voastre! multa sanatate si credinta
cel mai groaznic aspect in ceea ce priveste bolile alimentare este faptul ca te izoleaza, devi o persoana antisociala, neinteresata decat de obsesia proprie pentru care sacrifici totul...eu am pierdut multe ocazii in viata din cauza asta...stresul devenit patologic m-a impins inspre obiceiuri bulimice care m-au izolat de oamenii care ma inconjurau...presiunea psihica a devenit insuportabila shi a trebuit sa renunt la viata mea din Statele Unite unde plecasem la universitate cu o bursa pt a veni acasa langa ai mei...shi dragostea lor a facut ca problemele mele sa se diminueaze ( fara a disparea insa) dar totushi starea mea nu mai e la fel de deznadajduita ca in trecut...Sunt multumita shi de viata mea de aici, din tara, anul acesta petrecut in Romania a fost cel mai bun an de pana acum (dar cine stie cum ar fi fost anii din strainatate fara PROBLEMA aceea)Imi este teama sa nu ratez alte ocazii pe viitor prin obsesii deprimante shi antisociale... care distorsioneaza atat corpul cat shi mintea. Creierul uman este capabil de atat de mult incat e chiar pacat sa-ti canalizezi gandurile, timpul shi energiile in scopuri care te distrug in loc sa te inalte...dar e greu de luptat...cu ceva care te domina, iti ia vointa, te acapareaza cu totul..e un labirint psihic autoschitat.
in legatura cu mesajele postate despre schimbul de tulburari alimentare--din pacate, se intampla ca dupa finele unei perioade anorexice sa se alunece spre bulimie...vreun proces ciudat de compensatie, imi inchipui, deshi nitzel mai putin letala, bulimia are totushi efecte psihice grave: vinovatia, izolarea in zilele in care procesul compensatoriu de epurare esueaza. Initial am suferit de anorexie...am realizat problema pe care o aveam citind tratatele ce le aveam prin biblioteca (tatal meu isi dadea doctoratul in nutritie la vremea respectiva)- am reushit sa ma autotratez informandu-ma din materialul vast pe care-l aveam la dispozitie- am dat apoi in Ortorexie( afectiune santoasa fizic dar la fel de geloasa pe gandurile shi ocupatiile mele--deci la fel de obsesiva) Ultima shi cea care m-a afectat pe mine personal este bulimia- o pot tine sub control doar prin tratamente psihoactive de care am devenit dependenta(cu efecte adverse grave) Inca sunt in cautarea unei solutii pentru problemele acestea, in cautarea unui echilibru, poate il voi gasi, shi dupa ce termin la randul meu medicina voi putea ajuta shi pe altii care trec prin ce voi fi trecut eu. pana atunci sunt intr-un labirint- posed toate hartile cu iesirile din acesta, dar singura harta pe care nu o posed este cea a creierului meu care lucreaza pe cai mai putin ortodoxe. cheia cred ca e pastrarea unei minti clare, adoptarea unor obiective concrete shi determinarea de a-ti face obiceiuri sanatoase, sprijinul neconditionat al celor dragi ajuta mult.Se poae insa imblanzi fiara/impulsurile primare compulsive cu teoriile medicinei moderne? Ramane de vazut...Doecamdata ma mentin la 53kg (1.70) 90-60-90, dar simt ca imi poate scapa printre degete oricand aceasta performanta, shi daca renunt la medicamentele periculoase o voi scapa cu siguranta--perspectiva care ma ingrozeste. trebuie sa aleg intre riscul de autocontrol platit cu efectele secundare posibil letale ale medicamentului riscant, shi tendintele compulsive care imi ucid viata sociala shi psihicul...
Nu stiu cum as putea sa incep decat sa le doresc tuturor persoanelor care trec prin aceasta boala sa se vindece.Totul a inceput la varsta de 17 ani cand dupa ce m am despartit de prietenul meu am intrat intr o puternica stare de depresie.Probleme acasa,au inceput sa mi treaca mii de ganduri prin cap,ba ca s grasa desi toti spuneau ca nu,oricum sa nu o lungesc prea mult era anorexie pura,faceam efort exagerat,posturi negre,si uite asa dupa o jumatate de an am dat in bulimie.Pe tot acest parcurs am constientizat ca sant neputincioasa si ca nu mi ramane scapare decat la Dumnezeu.Va rog din suflet sa ma crede ti ca exista scapare dar un lucru nu trebuie uitat acela ca trebuie sa va rugati mult Bunului Dumnezeu si sigur va aude.Am inceput sa merg la Sfinte moaste pe la manastiri sa incerc sa descopar unde am gresit caci poate suna dureros dar boala si suferinta vin atunci cand noi ne undepartam de Dumnezeu,nu El de noi.El ne a creat liberi si ne lasa sa alegem dar nu ne paraseste niciodata.Am inceput sa citesc foarte multe carti despre Sfinti,minunile Maicii Domnului,si multe altele.Am inceput sa inteleg treptat ca totul pleaca de la o puternica suparare care este urmata de deznadejde iar aici stie cel rau ca santem in mana lui.Este foarte grav daca se ajunge aici.Iar cum noi stim ca starea noastra generala este de deznadejde ne este greu sa ne ridicam singure.Scaparea mea a venit in clipa cand am intalnit un minunat parinte care mi a explicat cu multa dragoste ca pot trece peste aceasta stare dar ca trebuie sa am rabdare.Am inceput sa constientizez ca totul pleaca de la prea multa grija de cum aratam,este primul lucru care trebuie scos din cap si acest lucru nu l putem face decat asa:Doamne Iisuse Hristoase ajutama sa scap de aceste ganduri,eu sunt neputincioasa vino tu si ajutama.Va spun cu toata credinta chiar daca pe moment nu ve ti simti raspuns sau usurare ea vine sigur.Cititi va rog cartile Parintelui Arsenie Boca,Tinerii familia si copii nascuti in lanturidupa ce ve ti citi aceasta carte va garantez ca ve ti intelege multe.Am uitat sa mentionez ca numai in Biserica Ortodoxa se poate gasi scapare si va explic de ce:Pt ca Ortodoxie inseamna Dreapta credinta iar celelalte culte au aparut ca buretii dupa ploaie nu este adevar in ele.Biserica Ortodoxa este de 2000 de ani si nimeni si nici o data nu a dainuit pt ca ce nu este in adevar se pierde asa cum sunt toate aceste culte:penticostari ,baptisti iehovisti,reformati si mai multe.Pt inceput trebuie sa va gasiti un duhovnic,iar acest lucru il puteti tot prin rugaciune.Roaga te asa cum stii tu dar sincer :Doamne da mi un duhovnic.Eu am avut marea bucurie sa ajung la un parinte care pot spune ca este sfant in viata si credeti ma eram intr o stare extrem de rea nu mai aveam puterea sa ma ridic si in momentul cand am intrat la acel parinte m am simtit ca puiul pierdut in bratele mamei.Nu am fost nevoita sa spun nici un cuvant ca el singur mi a spus toata povestea mea.Mentionez ca era prima data cand il vedeam si nu avea de unde sa stie decat de la Dumnezeu.Deci primul pas este sa va gasiti un duhovnic si sa va spovediti,pt ca numai spovedinduva vi se iarta greselile si ve ti scapa de acesta boala.Oricum sa nu va descurajati daca ve ti mai avea caderi sau episoadele pe care numai noi le stim caci nu se poate din prima si sfatul pe care l am primit si eu este acela de a constientiza dependenta noastra si sa ne lasam cu totul in Mana Lui Dumnezeu si un alt lucru este acela de a ne spune in fiecare zi,fara sa ne gandim la ,,maine"Doar astazi nu mai vomit,si in fiecare zi sa zicem Ajuta ma Doamne sa nu mai vomit.Eu mi am impus in primul rand un program zilnic activitati care sa mi faca placere sa ma bucure.Nu mai sati mult in fata oglinzii si atunci cand o faceti trebuie sa intelege ti ca sante ti frumoase,ca santem creati dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu iar daca sufletele noastre se vor curata prin spovedanie credetima ca ve ti observa cat de frumoase sunte ti si la chip.Daca vreti sa ne intalnim si sa ne povestim problemele si sa ne sprijinim una pe cealalta putem alege o zi in care sa ne vedem.Va garantez ca va ve ti vindeca dar trbuie sa avem nadejde rabdare si credinta.Astept raspunsul vostru si sper din tot sufletul sa se vindece toti cei care trec prin asa ceva.Am sa va dau cateva adrese de net unde ve ti vedea lucruri minunate.Intrati pe Google si acolo scrieti ,,Filme Ortodoxe"si aici ve ti gasi multe si minunate informatii.Daca va ajuta sa vorbiti cu Maica Siluana care innainte sa intre in manastire a fost un foarte bun psiholog de fapt este caci acum se ocupa numai de rezolvarea tuturor problemelor.Ca sa o contactati intrati tot pe Google si scrieti Maica Siluana.Astept raspunsul vostru.Adresa mea de mail este nicoleta_olivia@yahoo.com.
si eu cred k ma pot vindeca.dar dak ma vindec voi fi tot grasa.si atunci c voi face?toata lumea isi bate joc de mine.
La inceput am fost anorexica iar apoi am dat in bulimie.Am stat in aceasta stare 4 ani fara ca sa am sperante ca ma pot vindeca.Va spun sincer ca scaparea a venit numai cand am inceput sa constientizez ca singura persoana care ma poate ajuta este Dumnezeu.Am inceput sa plang si sa ma rog disperata sa mi revin si am mers la foarte multi Sfinti si icoane facatoare de minuni.De fapt am simtit ajutorul Lui Dumnezeu.Am cunoscut un parinte care a avut multa rabdare cu mine si mi aexplicat ca primul pas pe care trebuie sa l fac este sa ma spovedesc.Credeti ma ca ve ti scapa dar trebuie sa va rugati la Dumnezeu sa va dea un duhovnic si cu siguranta il veti gasi.Am ajuns la concluzia ca sufletul este cel mai de pret.Ma gandesc cat de obsedata eram sa arat bine si nu suportam sa mi spuna cineva ca sant grasa.Dar va spun ca tocmai aici este problema,ca acesti demoni stiu unde sa loveasca ca sa ne distruga.Asa ca sa nu va mirati daca in momentul cand nu va ve ti mai gandi ca sante ti grasa vor incepe anumite persoane sa va spuna ca va ti ingrasat.Aici este sensibilitatea iar cel rau stie unde sa lovesca si prin cine.Sa nu va pese parerea altora si chiar daca santeti umpic mai plinuta printr un program ve ti ajunge la greutatea normala va asigur dar numai nu mai lasati gandurile sa va stapaneasca.cititi vietile Sfintilor Minunile Maicii Domnului si ve ti simti o mare bucurie. Poate vi se pare ciudat dar eu cred ca exista viata dupa moarte ,acum 5 ani eram indiferenta fata de biserica dar acum nu,cred ca asa a a fost singura mea scapare,dupa ce am vazut la o manastire doua fete demonizate care nu pot sa spun cum faceau..ca avand aceasta boala sa constientizez ca numai in Dumnezeu i mi pot pune speranta,iar ca eu sa fiu ascultata trebuie sa si fac ce spune Dumnezeu.Rugati va mult la Maica Domnului si la Sfinti si ve ti primi ajutorul.Am citit carti scrise de parintele Arsenie Boca si asa mi am dat seama ca toate greselile pe care le facem mai devreme sau mai tarziu vom trage de pe irma lor.Aceasta boala este consecinta multor pacate pe care le faceam si abia dupa ce m am spovedit sincer fara sa ascund nimic am reusit sa trec peste aceasta boala.Si cred ca nu Dumnezeu ma pedepsit ci eu singura prin faptul ca m am indepartat de el.Acum 5 ani eram cu gandul tot timpul cum sa arat bine si nu ma gandeam o clipa la cat de mult gresesc.Dar Maicuta Domnului a fost salvarea mea,si toti Sfintii care sau rugat pentru mine sa fiu iertata.Va rog credeti ma ca puteti sa va vindecati numai prin Biserica prin Tainele ei.Credeam innainte ca este o simpla institutie si ca ma pot ruga si acasa..mare greseala daca am sti noi cat de prezent este Iisus Hristos in toate Slujbele defapt EL este Biserica asa ca mergeti si L cautati si cand Intrati in Biserica mergeti la Icoana Lui si spunetii Lui ce a ti facut si cat de mult va pare rau ca a ti fost ratacita in toate problemele si patimile din zilele noastre,si ve ti vedea cum ne imbratiseaza pe toti asa ca Fiul risipitor intors la Tatal Lui.Poate multe dintre voi nu ve ti crede prea multe dar credeti ma ca mai devreme sau mai tarziu ve ti ajunge la aceeasi concluzie.Curaj fetelor si nu va descurajati caci se poate.Daca ve ti urma un program de masa regulat renuntand la toate alimentele tentante si nehranitoare cum ar fi produse de patiserie prajituri chipsuri paine alba si carnurile prea grase ve ti simti imbunatatiri.La inceput va fi foarte greu dar daca L ve ti avea pe Doamne in minte mereu ve ti reusi.Cand va vine pofta aceea nebuna punetiva in genunchi si rugati va mult si ve ti simti usurarea iar de ve ti cadea din nou nu va speriati curaj si luati o de la capat caci numai prin lupta ve ti reusi.Daca vreti sa vorbim si poate sa mergeti pe unde am fost eu va dau adresa mea de mail.nicoleta_olivia@yahoo.com.
am un mesaj pt toti cei care nu sunt in cauza:nu-i mai judecati pe cei bolnavi de aceste afectiuni si nu-i mai catalogati drept nebuni cu siguranta nu sunt din moment ce se pot vindeca uni dintre ei sunt chiar oameni cu caracter dar care au o pb mai delicata familia nu trebuie in nici un caz sa apeleze la violenta (mai rau agraveaza situatia) eu am trecut prin infernul asta si nu i-as dori nimanui experienta asta am scapat prin terapia in grup am fost ajutata si de preotul duhovnic prin bunele lui sfaturi
nu stiu daca am bulimie unele simptome le am dar ma gandesc ca poate le am din cauza k am tinut o dieta nu sunt sigura daca am bulimie dar vreau sa afulu cum as putea face acest lucru cum as putea sa revin la viata mea normala fara sa ma ingras as dori un raspuns. va multumesc mult
sunt o "fosta"...de fapt la mine a fost o alternanta anorexie(predominant)-bulimie.a inceput la 15 ani,am constientizat in mod real ca e o problema ce trebuie solutionata la 20 e ani,iar problemele au "disparut"cand aveam 23de ani(acum am 24).insanatosirea e anevoiasa,e o lupta lunga,dar...merita!tuturor celor cu astfel de probleme-trebuie sa faceti ceva!aia nu e viata!
Cred ca sunt un caz mai ciudat..pe la 16-17 ani....m-am ingrasat enorm si tot ce mancam vomitam..inainte eram slaba doar 45 kg si 1,63.Dupa o perioada de 3 luni de suparari am slabit si am iarai 45 kg si am 20 de ani.Sie u eram obsedata de faptul ca sunt grasa...iar acum ma gandesc ca am burta cu toate ca abia e vizibila..totusi ma gandesc AS PUTEA FI BOLNAVA ..de ceva timp ma gandesc ca sunt prea slaba si incerc sa ma ingras...mananc mult...dorm mult..poate dauna?Daca ma puteti ajuta sau sa imi dati un sfat scrietimi la tanasie.alina@yahoo.com
citind tot ce este mai scris...am ajuns la concluzia si la teama de a nu avea anorexie...cui trebuie sa ma adresez si ce masuri trebuie sa iau...nu vreau sa mor din cauza unei boli:(...care se poate trata cred eu la timp..va multumesc!!
stati putin eu cred ca sunt cea mai tanara dintre cele care scriu aici si nu inteleg ce e anorexia?pierderea poftei de mancare?si bulimia?nu inteleg anorexie e atunci cand esti slab si nu mai ai pofta de manacare sau ce?nu inteleg sa nu credeti ca sunt o proasta dar cred ca aici sunt persoane care pot sa imi explice si mie.
da aveti perfecta dreptate.Nici eu nu sunt de acord cu persoanele care sunt slabe dar in muntea lor cred ca sunt grase.Totusu ar trebui sa existe o cale de rezolvat si aceea este gasirea unui psiholog.
buna! sunt iulia....si as vrea sa va spun ca eu sunt de acord cu ce ati scris mai sus,eu am aproape toate simptomele astea,shi ma simt foarte bine asa!.....dar vreau sa ma schimb..eu chiar ma vad grasa cand ma uit in oglinda,dar stiu ca nu sunt asa cum sunt in mintea mea....fac multe exercitii fizice,dar nu stiu de ce....pt ca nu trebuie sa slabesc!fac sport mai nou....ca sa am un abdomen frumos...shi nu este nevoie sa fac asta deoarece arat bine aja cum sunt! si lumea ma place pentru ceea ce sunt,nu pentru cum arat!...voi incerca sa ma alimentez cat mai regulat! va multumesc!
sunt bilimica si arat bine,lumea ma place pt asta si nu numai.Bulimia mi-a dat o slaba apreciere de sine,sunt studenta la medicina si sunt constienta de raul pe ca mi-l fac.Vomit de 4 ori pe saptamana,dar am senzatie de foame si satietate,dantura arata bine.De o jumatate de an sunt vegetariana.E o mare suferinta bulimia si ai un mare sentiment de culpabilitate.La mine a aparut din cauza unor conflicate familiale,probleme financiare,si altele.As dori sa ma tratez,dar nu imi permit sa merg la psiholog,in familie nu am pe nimeni care sa ma sprijine,ma descurc singura.Poate imi spuneti ce as putea citi ca sa ma vindec,am mare vointa.Va las adresa mea si poate imi scrieti ceva: c_jullie@yahoo.com
Buna!dupa ce am citit mai multe articole despre bulimie si anorexie sunt comvinsa ca si eu am aceasta problema:bulimanorexie.totul a inceput dupa ce am tinut o dieta pt a slabi.eram obeza...la varsta de 16 ani sa ai 72kg?!cum am terminat aceasta dieta am inceput sa mananc in nestire,constienta fiind dar nu ma puteam oprii.avand sentimentul de vinovatie am inceput sa vomit dupa fiecare masa,cam de 4,5 ori pe zi...cand cum.aveam perioade cand ma puteam controla,dar nu am reusit sa scap de aceasta problema.dupa 4luni am ajuns sa imi fie scarba de mine insami,sufeream adeseori de depresie din orice mic motiv si am decis sa reincep dieta pe care am tinut-o,astfel avand un motiv sa mananc controlat doar ce am voie si de cate ori am voie.am fost fortata de parinti sa renunt la ea pt k mi-a iesit alergie pe tot corpul aproape,mi s-a spus ca din cauza slabirii sistemului imunitar.cum am renuntat la dieta am inceput sa ma indop din nou,sa vomit timp de o saptamana si ceva.apoi mi-am gasit un motiv moral k sa nu mai vomit...dandu-mi seama intr-adevar k trebuie sa ma vindec cumva...dar tot la fel de mult mancam,numai fara a vomita.simteam k imi pusca burta si aveam dureri puternice de stomac.de data asta am hotarat sa nu mai mananc timp de 4 zile pt a scapa de cele 7kg care le-am pus pe mine de la incetarea curei si apooi sa incep o alta dieta auzita de la o colega.au trecut 2 zile de nemancare si am mai putin cu 5kg(mai mult k sigur am eliminat toxinele prin scaun si urina).azi am avut curiozitatea sa ma informez despre bulimie si am aflat si despre anorexie.mi-am dat seama k sufar de amandoua si am inceput in aceasta seara sa mananc din nou,promitandu-mi k am sa trec la o alimentatie normala incepand de maine.nu pot sa spun nimanui problema mea pt k e foarte rusinos,cred ca as fi privita ca cea mai jalnica persoana existenta...va rog sa ma ajutati.niste pareri,sugestii...nu vreau sa duc o astfel de viata...vreau sa fiu normala...la fel ca alte persoane,sa fiu cea de dinainte binenteles ca fara sa ma ingras la loc.si mie mi se spune k arat bine si ca nu mai am dc sa slabesc...am 1,60 si 58kg dar daca as sta in costum de baie de exemplu si-ar da si altii seama cata grasime am pe mine.normal k de haine si pt k imi sug burta ceilalti nu observa asa cum pot sa o fac eu.Chiar mi-am dat seama de gravitatea situatiei.am avut intentia sa ii cer mamei ajutorul dar nu am avut curajul.oare am sa reusesc singura,avand doar 16 ani?va multumesc
am citit articolul si cred ca si eu am aceasta problema.intr-adevar as reusi sa ma vindec cu ajutorul altora?la varsta de 17 ani am 1,65 si 45kg si mi se pare k sunt putin plinutza.
am o intrebare, dk sunt f slaba nu am pofta de mancare sau atunci cand am refuz sa mananc inseamna k sunt anorexica? astept raspuns multumesc
Nu sunt de acord cu faptul k dak sunt slaba sunt anorexica sau bulimik.fiekre are organismul lui dar eu kiar imi doresc de multe ori sa fiu anorexik nu mai suport sa fiu grasa.prietenul meu e slab si desi il iubesc si el ma iubi si-mi spune k arat bine totusi eu vreau cu orice pret sa slabesc.cine ma poate ajuta sa ma contacteze la teo_roky@yahoo.com
Dragii mei,noi trim intr-o societate bazata pe aparente pe falsuti. Va rog mult daca va simtiti bine cu cateva kg in plus sati linistiti. nu trebui sa fii un manekin ca sa placi. adevaratul om si adevarata valoare e in voi.
sincer cred ca alimentatia sanatoasa este un factor foarte important al vietii noastre dar probabil altii au alta parere...nu cred ca articolul se referea la aspectul fizic si la interiorul fiecaruia dar fiecare percepe cum vrea, oricum imi place ceea ce s a scris este destul de complet.
Aberatii peste aberatii...e usor sa vorbesti despre bulimie si anorexie si sa`ti dai cu presupusl cand nu esti tu ala vizat.Un om normal nu va sti si nu va intelege niciodata ce simte un bulimic atunci cand isi baga degetele in gat.Sunt bulimica de 2 ani de zile.Bulimia e grava,dar nu ti se zice concret ce probleme vei avea:cancer esofagian,stomacal etc? asa ca,sincer,mi se pare de 2 lei articolul.daca nu as fi fost in cauza mi s`ar fi parut bun.Dar stiind ce simte un anorexic si un bulimic,e de 2 lei...vechi.
in cat timp devii anorexica?
Intradevar, anorexia e periculoasa. Eu am 12 ani, 1,60 m si 40 kg, ceea ce mi se pare normal, chiar un pic cam putin. Eu intotdeauna mi-am dorit sa arat bine, de cand eram bebe si cred ca un posterior mai generos nu strica. Fetelor, nu mai va credeti grase! Si chiar daca oglinda va arata asta, sa stii ca barbatii adora fetele plinute! Va spun pe cuvant, ca cea mai populara fata din clasa nu e "model", are niste sunculiteee!
Cu 1,65m si 45kg e perfect dragutza! Mai ai timp sa mai cresti si sa ai un corp armonios! in nici un caz sa nu slabesti!!!!!!!!!!
eu am 1.61 si am 42 de kg, nu sunt anorexica nici pe departe, ba din contra sunt stresata de faptul ca vreau sa ma ingras si nu stiu cum. In fiecare zi ma cantaresc sa vad daca am mai pus ceva, imi numar caloriile pe care le consum si nu reusesc sa mananc atat ed multe pt ca pur si simplu nu pot, imediat ma satur. Nu stiu ec sa mai fac sa ma ingras.Stiu ca am nevoie de cateva kilograme bune dar nu stiu cum sa le mai pun. Este si asta o boala?
ce nu as da sa am corpul tau :(( eu am 1.75 si 55 kg...nu stiu ce sa fac sa mai slabesc..si tu vrei sa te ingrasi???
"eu am 1.61 si am 42 de kg, nu sunt anorexica nici pe departe, ba din contra sunt stresata de faptul ca vreau sa ma ingras si nu stiu cum." nici nu iti imaginezi cat de mult mi'as dori sa arat ca tine..eu am 16 ani si 1 zi,1.75 si 55 kg...daca le spun alor mei ca sunt grasa nu neaga si mai mult ma iau la misto,fapt care ma determina sa vreau sa slabesc mai mult :) exercitiile fizice nu isi au rostul..am inceput sa nu mai mananc asa mult la inceput doar 3 mese pe zi(una dintre ele constand in fructe),apoi 2 iar acum numai 1..ieri am mancat in oras cu fetele si mi s'a facut rau...incep sa cred ca mi s'a facut rau datorita faptului ca nu am mai respectat "programul"..am citit toate comentariile si am vazut ca nu toate persoanele au primit raspuns,asa ca eu va rog sa imi dati niste sfaturi cum sa mai slabesc...mi'as dori sa mananc normal(de 3 ori pe zi),dar sa continui sa slabesc pe o alta cale...astept raspuns...
se poate sa fii anorexic, dar sa nu fii prea slab???
nimeni nu vorbeste despre cei care mananca enorm si nu vomita...am citit despre aceasta afectiune,binge eating disorder,e la fel de grava ca anorexia si bulimia.Sufar de aceasta afectiune de mai multi ani,iar in ultimul an s-a agravat.Am 1,60m si 65kg,stiu ca sunt grasa,dar nu ma pot opri.Totusi avand in vedere cantitatile foarte mari de mancare si dulciuri pe care le inghit zilnic,as indrazni sa spun ca ma tin bine...E ingrozitor sa pierzi controlul asupra propriului corp!
Buna!Ma numesc Raluca si am 14 ani...si pot spune ca sunt obsedata de kg in plus...cu toate ca medicii imi spun ca sunt perfecta...eu nu pot crede asta...ma vad ft grasa...am 1.65 inaltime si 53kg...dar ma streseaza gandul ca intr-o luna de zile am luat in greutate 1kg......nu mai pot sunt complet stresata..
ce credeti ca trebuie sa fac pt a nu ma mai ingrasa..:((:((:((:((deja nu mai pot manca mai nmk deoarece mi se face greata instantaneu...???
sunt alexa si am 13 ani jumate!Am 1.63 m si 42 kg! sunt cea mai slaba din clasa!am incercat sa mananc orice si tot nu ma ingras!!!! ce sa fac?
Posteaza comentariu