Seductie si empatie

Urmarite la iesirea de la scoala, ele surad mai mult decat celelalte mame, dar, mai ales, pe plan nonverbal, se plaseaza mai des la inaltimea copilului (de exemplu, ingenuncheaza) pentru a comunica cu el. In acest fel, stabilesc un tip de dialog special, care pune în joc tot arsenalul senzorial al comunicarii: mimica, gesticulatie, atingere, cuvant, mirosuri. Pe scurt, ele favorizeaza o comunicare pe mai multe canale, care ii da copilului senzatia ca este ascultat cu toata atentia.

Cei mai straluciti copii sunt, de la început, mai favorizati decat ceilalti. Aceasta este o descoperire ce nu are, ca sa fim sinceri, nimic surprinzator. In schimb, este mai interesanta analiza mesajelor parentale, care ne permite sa afirmam ca educatia primita de cei mai apreciati copii a fost cea care i-a indemnat sa iubeasca. Astfel, o afirmatie parentala de tipul: "Uite ce rau esti!" la adresa pustiului agresiv se dovedeste intotdeauna mai putin eficienta decat "Uite cum l-ai necajit!", orientata catre emotiile celuilalt.

Astfel, parintii il determina pe copil sa integreze empatia, pentru ca sa se poata adapta mai bine diferitelor situatii în care se va afla pe parcursul vietii. Ajuns adult, copilul educat în acest fel va tine mai mult cont de dorintele reale ale interlocutorilor, dobandind capacitatea de a intelege ca dorintele altora pot fi diferite de ale sale.
Practic, copilul adaptat imita, fara sa-si dea seama, expresia faciala si gesturile interlocutorilor, ca sa-i înteleaga mai bine. Datorita acestor tehnici inconstiente, recreeaza in creierul lui dispozitiile si starile interlocutorilor. Astfel poate sa se sincronizeze cu ceea ce simt ei si sa se adapteze la ceea ce sunt ei. Acest copil se deosebeste inca din leagan de cel care nu a fost educat sa simta emotiile celor din jur si, din aceasta cauza, risca sa aiba mari dificultati de sincronizare cu interlocutorii.

In comparatie cu ceilalti, copilul seducator este mai capabil nu numai sa descifreze emotiile altora, dar si sa le exprime limpede pe ale sale. De exemplu, cand joaca in piese de teatru pentru copii, el se distinge clar de tovarasii lui mai putin pregatiti sa exprime procesele emotionale.
Copiii invata sa mimeze pozitiile interlocutorilor, ajungand chiar sa perceapa manifestarile lor neurofiziologice.
Si adultii fac acest lucru, tot inconstient, aprofundand mecanismele de invatare instalate in pruncie.

Pe langa sincronizarea corpului in ansamblu, se observa sincronizari mai fine, cum ar fi clipitul si respiratia. Si acestea sunt inconstiente la persoanele empatice.
In concluzie, cele mai seducatoare persoane sunt cele care au cea mai mare capacitate de a descifra emotiile interlocutorului, pentru a se adapta la ele. Asta nu înseamna ca sunt "cameleoni sociali". Au, pur si simplu, o mare capacitate de adaptare, iar gesticulatia reflecta caracteristicile fortelor lor.


Informatii preluate din cartea "Limbajul trupului si puterea de seductie", de Philippe Turchet, Editura Polirom