Sunt una dintre multele femei pe care viata le-a pus in situatii traumatizante. Am trecut printr-un divort de ceva timp si pot spune ca ranile s-au cicatrizat, am un copil, iar anul acesta fac 7 ani de cand am o relatie cu un barbat trecut si el printr-un divort. De tot atatia ani, acest barbat de care pot spune ca m-am indragostit, mi-a dat motive permanente sa nu am incredere in el. Nu stiu daca a depasit faza de flirt, dar pe mine ma deranjeaza foarte mult comportamentul lui.
Am discutat cu el acest aspect; cel mai dureros este ca nici nu recunoaste, nu ca asta m-ar multumi, dar m-ar scuti de strangerea de probe pentru a-i demonstra ca banuielile mele sunt intemeiate si nu doar "filmulete" a caror scenarii se produc doar in "mintisoara" mea. Sunt constienta ca este o persoana publica, in sensul ca este director la o societate destul de cunoscuta din orasul nostru, cunoaste foarte multe persoane, nu asta ma deranjeaza, este normal. Fiind colegi de serviciu, suntem impreuna 24 din 24 ore, exceptand vizitele de afaceri din timpul zilei si sambetele cand eu raman acasa si el merge la birou, dar isi gaseste de lucru foarte tarziu... in rest nu, dar l-am prins de foarte multe ori mintind, de fapt nu stie sa minta, se pierde in amanunte. Acest comportament m-a facut sa ma indoiesc de mine ca femeie, sa ma tot analizez ce-mi lipseste. Sentimentele care la inceput erau foarte puternice, au inceput sa moara cate putin, a sesizat si el, i-am spus ca de vina este comportamentul lui, imi reproseaza ca sunt inchipuita si geloasa. Ma compara cu fosta lui sotie care era foarte posesiva si geloasa. Este posibil sa fiu, dar consider ca in doze normale. Cert este ca am obosit sa-l tot suspectez; stiu ce vei spune: de ce stam impreuna? Cred ca din obisnuinta, nu mai suntem la prima tinerete. Lui ii convine relatia cu mine, este foarte comoda si avantajoasa, de aceea nu vrea sa ma schimbe, dar considera ca "straina tine casa" iar eu nu ma pot obisnui cu acest motto... Chiar nu stiu ce sa mai cred, i-am spus ca nu-l tin cu forta langa mine, ca este liber sa plece daca-si doreste alta femeie, dar imi spune ca nu este prost sa dea cu piciorul la ce are... Stiu ca barbatii vor sa-si dovedeasca permanent ca mai pot cuceri, dar asa cum am ajuns sa-l cunosc, este genul de barbat care nu stie sa spuna NU atunci cand i se fac avansuri. Este un fel de "sef al sectorului suflete" , de "Bun Samaritean" cand este vorba de femei... este foarte voluntar si saritor... Va multumesc anticipat si va rog sa ma scuzati ca v-am scris atat de mult. Cu deferenta, S".
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Poate ca acest mesaj ne poate arata cam cum functioneaza un temei in cadrul unui cuplu. In acest caz, temeiul are rolul de a vedea o anumita latura care devine un punct de vedere permanent. Vom incerca sa descoperim temeiul care functioneaza si sa vedem ce se poate face. Voi incerca sa ma opresc asupra unor laturi ale mesajului.
Ce spui tu:
1. Este posibil ca ceea ce se petrece in sufletul tau sa aiba o puternica influenta in viata ta. Spui ca ai trecut printr-o situatie traumatizanta. Se intampla de multe ori ca lucrurile petrecute in fosta relatie sa aiba o puternica influenta pe care, in timp, ai reusit sa o diminuezi dar nu sa o anulezi. O intrebare inerenta ar fi daca - oare nu toti barbatii din viata ta se manifesta in acelasi fel? - adica te-au inselat. Poate ca acesta este un temei in baza carora tu iti alegi partenerii - sa aiba un asemenea potential. Mentionez ca este o ipoteza posibila si nu ca lucrurile stau intr-adevar astfel. Aici este manifestarea temeiului care functioneaza in mod inconstient. Regula in asemenea cazuri ar putea fi sintetizata in urmatoarele cuvinte: cand constati ca toti oamenii de care te atasezi au ceva comun, aceasta poate fi un temei (inconstient desigur), in virtutea carora o persoana isi alege partenerii.
2. Nevoia de a demonstra ca avem dreptate este o manifestare de multe ori a nevoii noastre ca lucrurile sa stea astfel. Avem de multe ori tendinta ca atunci cand un temei functioneaza sa incercam prin toate mijloacele posibile sa aducem demonstratii acelui fapt. Este o stare obisnuita prin care oamenii se manifesta. Temeiul nu este intotdeauna un fapt placut dar este mai important decat starea noastra de bine.
3. Cand temeiul nu ne place, ceea ce incercam sa facem este sa ne centram pe noi insine si sa descoperim lucruri noi despre propria persoana. Este un avantaj al ineficientei temeiurilor noastre care, dublate de inteligenta, ajung sa se manifeste puternic si reusesc sa ne produca o evolutie. Este ceea ce se intampla si cu S. - ea ne spune acest fapt: "acest comportament m-a facut sa ma indoiesc de mine ca femeie, sa ma tot analizez si sa aflu ce-mi lipseste"
4. Cand temeiul este ineficient, atunci lucrurile se cronicizeaza si in planul cuplului. Ambii parteneri ajung sa resimta starea de tensiune sau se produce o reducere a intensitatii sentimentelor. "Sentimentele care la inceput erau foarte puternice, au inceput sa moara cate putin, a sesizat si el, i-am spus ca de vina este comportamentul lui, imi reproseaza ca sunt inchipuita si geloasa"
5. "Ma compara cu fosta sotie care era foarte posesiva si geloasa" - aici temeiul se inverseaza: este temeiul lui in relatiile cu femeile. Este mai mult o cautare inconstienta a unui anumit tip de femeie. Trasatura lor principala? Posesivitatea. Temeiul, daca am sta sa analizam, isi va gasi undeva originea. Actul concret de descoperire a temeiului este mai mult o opera a consilierii psihologice sau a terapiei si mai putin in viata de zi cu zi.
6. Starea de impreuna arata ca sentimentele celor doi exista si constau in complementaritatea temeiurilor lor. Desi cei doi se simt bine impreuna este important pentru ei sa fie impreuna ca doi oameni care fac un schimb de temeiuri, in baza carora pot sa functioneze. Este posibil ca ei sa nu mai cunoasca alt mod de relationare decat cel bazat pe actualele relatii.
7. "Stiu ca barbatii vor sa-si dovedeasca permanent ca mai pot cuceri, dar asa cum am ajuns sa-l cunosc, este genul de barbat care nu stie sa spuna NU atunci cand i se fac avansuri. Este un fel de "sef al sectorului suflete" , de "Bun Samaritean" cand este vorba de femei... este foarte voluntar si saritor...". Oare nu acesta este temeiul in care S priveste barbatii? Barbatul este acea specie orientata spre o alta femeie, care nu refuza niciodata o partida noua. E o imagine posibila.
Este foarte posibil ca lucrurile sa stea in plan real asa cum spune S. Este posibil ca sotul sau sa fie un astfel de barbat. Dar acest aspect nu schimba cu nimic datele problemei.
Ce este de facut?
Eu nu vad o solutie imediata. De fapt, absenta unei solicitari, a unei intrebari ma face sa cred ca, si pentru tine, lucrurile sunt destul de clare. Eu te-as invita sa vezi care sunt temeiurile tale privind barbatii. Cum ai putea sa faci asta?
Iti propun cateva intrebari la care sa te gandesti:
1. ce simte sotul meu pentru mine?
2. cum erau barbatii cu care am fost in relatie pana acum?
3. cum sunt fantasmele mele?
4. de cine m-am indragostit?
5. cand am constatat ca barbatii sunt permanentii cuceritori?
6. ce simt eu pentru el?
7. ce declanseaza in sufletul meu relatiile mele cu alte femei?
Mentiune - din punct de vedere psihologic nu are nici o importanta, in acest caz, daca faptele pe care le incriminezi sunt reale sau sunt doar rodul imaginatiei tale. Aceste intrebari au importanta pentru ca ele te definesc prin ceea ce esti tu ca femeie. Nu iti recomand in mod direct o forma de terapie deoarece nu cred ca este vorba despre un simptom. Poti apela la aceasta interventie doar daca simti nevoia sa te cunosti mai bine, ca la aceste intrebari sa gasesti raspunsul impreuna cu o persoana specializata.
De asemenea, eu m-as opri mai mult, daca as fi in pielea ta, la ceea ce inseamna infidelitatea pentru mine. Unde si cand am intalnit aceasta stare. Pe scurt, lucrurile ar sta cam asa: faptul ca tu simti aceste lucruri ma face sa cred ca este un bun prilej de a te descoperi dincolo de ceea ce gandesti si simti pe un plan mai superficial. Este un drum posibil spre ceea ce este in sufletul tau pe un plan profund.
Eu iti doresc succes si sper sa nu consideri acest raspuns ca fiind "mai dur" deoarece el cauta doar sa evidentieze generalul dintr-un caz particular si sa propuna un subiect de meditatie si de actiune celor care sunt in situatii similare.
Posteaza comentariu