Dupa un an am hotarat sa ne mutam impreuna, el facea practic naveta zilnic 70 de km dus, 70 de km intors, uneari doar dormeam si dimineata la prima ora era pe drum. Dupa un an am decis sa vin langa el, am renuntat la multe, la confort, la o viata linistita si am considerat ca trebuie si sunt fericita doar langa el. M-a inselat: dupa doar 2 luni de convietuit impreuna, m-a lovit cum n-am crezut ca poate sa ma loveasca, m-a umilit, m-a distrus parca pentru totdeauna. Venea acasa, ma privea uneori cu dispret, alteori cu bunavointa, se aseza in pat ma mangaia pe par si plangea din senin, spunand "ce frumoasa esti"... am simtit ca ceva nu era in regula... certuri din ce in ce mai mari... o stare de tensiune. Am aflat intr-o noapte, cumplita noapte, cand telefonul lui s-a deschis... ca era cu o femeie in masina.
Am simtit ca am murit de mult si sufletul meu bantuie prin lume. A venit acasa repede, relativ, dupa ce a condus-o pe acea femeie. M-a gasit in strada, ploua si eu aveam nevoie de aer, de viata. Tot ce a putut sa-mi spuna a fost: "am fost cu alta femeie ca sa te uit, certurile si scandalurile m-au impins; nu o iubesc, nici macar nu-mi place aceasta femeie, dar vreau sa te uit". Ca nu a procedat corect, asta nici nu intreb si nu pot sa accept, ca a fost un mod de a rezolva problema in modul cel mai las, dar ceea ce nu inteleg este de ce cand eu, bulversata de ceea ce mi s-a intamplat, de toata durerea paralizata parca, mergeam dupa el... ca un catel dupa stapan?! Nu pot spune decat ca, dupa cum spune el, atunci si-a dat seama cat de mult il iubesc si ca n-a facut altceva decat sa rupa tot ceea ce era frumos cu adevarat.
Problema mea este ca, indiferent cat de mult se zbate sa faca lucruri mari pentru mine, am construit o casa la care a muncit ca un Sisif si este doar a mea aceasta casa, a facut eforturi deosebite, a alergat in stanga si-n dreapta sa faca cat mai multe si mai bine, ceva in mine nu-i linistit. SUFLETUL! Langa el am siguranta, dar nu mai pot avea iubirea, pasiunea pe care am simtit-o atunci. Dragoste am facut f.f.f. rar si nu pentru ca eu nu vreau... pentru ca eu am vrut si el nu a vrut. Pentru ca el a vrut si eu l-am respins cumva, o vorba, aduceri aminte. Pentru ca, pentru ca... nici nu stiu cate "pentru ca" sunt. Ceva in mine s-a rupt, a murit si sunt sigura ca si in el, dar este prea mandru sa spuna am gresit de fiecare data de cate ori este nevoie.
O spune odata, o spune de doua ori si gata - nu intelege de ce eu nu pot uita, nu intelege ce este in sufletul meu, nu intelege ca si atunci cand fac dragoste incerc sa nu-mi aduc aminte. Am intotdeauna un gust amar dupa. Vreau, am vrut sa plec, am vrut sa-l parasesc de multe ori, dar tot impreuna suntem... ceea ce eu cred ca este rau... Cu el, impreuna putem face lucruri mari, din punct de vedere financiar, dar Sufletul, Sufletul e gol, mort, ruinat. Daca dupa 2 ani de la acel eveniment, daca dupa ce el a recunoscut magaria cu care a distrus o relatie de suflet, daca dupa atatia ani mi-a aratat ca poate sa fie un om de casa... dedicat mie si noua si bunastarii, daca dupa toate astea eu nu pot uita... inseamna ca este acolo ceva care s-a naruit! Nu cred ca se mai poate face nimic pentru ca sufletul meu sa fie impacat si sa se simta liber alaturi de el. Ce pot sa fac?! Sa fug sau pur si simplu sa plec?!
Va multumesc! A
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Daca traim intr-un timp, poate oare sufletul nostru sa traiasca in altul? Se pare ca raspunsul este pozitiv. Tu traiesti in 2004, consumi produse ce au fost produse in 2004, dar sufletul tau a ramas undeva in trecut. Este un caz in care parca traim in trecut ca si cum, nu am avea puterea sa mergem mai departe... decat de forma. In primul rand, trecutul este foarte important pentru noi toti, este istoria noastra, este povestea noastra. Putem sa-l iubim sau sa-l uram, putem sa fim cu el sau contra lui dar ramane al nostru, este mereu viu in noi.
Parintii ne-au suparat uneori; cu toate acestea, ei raman parintii nostri. Prietena cea mai buna poate te-a suparat uneori si ai renuntat sa mai fie prietena ta dar amintirea ei ai luat-o cu tine chiar daca ai uitat-o sau nu. Sufletul tau a ramas undeva in trecut, ca si cum viata ta de cuplu s-a blocat atunci. Nu mai esti dispusa sa vezi prezentul ci numai trecutul. Ca si cum ceasul iubirii tale s-a blocat, iar timpul a incremenit. In mod sigur acest moment a marcat un moment important in viata ta si, ca urmare, este necesar sa vezi exact impactul pe care il are in tine acest moment. Ce simti mai exact, ce anume din tine a reactionat cu adevarat la evenimentele de atunci? E dificil sa faci asta, este mai mult o actiune posibila in cadrul unor intalniri cu un psihoterapeut. Cand un eveniment din trecut a ramas foarte prezent, singura noastra sansa este sa facem in asa fel incat sa intelegem exact ceea ce s-a petrecut, la toate nivelurile, cu noi.
Sa spunem ca acest eveniment a trezit in tine sentimente, stari pe care nu poti sa le controlezi prin intermediul ratiunii. Cumva acestea intuneca destul de mult ceea ce se petrece in sufletul tau cu adevarat. Nu vezi omul de langa tine din prezent pentru ca esti prea preocupata de cel din trecut pentru ca partea din tine dispusa sa vada prezentul este acoperita de partea din tine preocupata de trecut. Doar intelegand exact ceea ce a fost IN TINE, poti sa mergi mai departe si sa intelegi exact ceea ce este actual in viata ta.
Poti fugi, dar spre trecut, spre ceea ce a existat atunci. Numai asa iti poti regasi unitatea.
A doua parte a raspunsului se va referi la cuplul tau. In acest moment, un lucru important mi se pare ce simti pentru el dincolo de suparare (il urasti, il iubesti, etc.). Poate si mai important este ceea ce simte el pentru tine. Oare cuplul vostru din 2004 este important?
Dar sa vedem ce se intampla de fapt. Eu as spune asa - faptul ca te-a inselat este clar un motiv de suparare pentru tine. Dar oare el te iubeste? Oare tine la tine? Daca da, oare dragostea lui conteaza pentru tine? Tu esti foarte atenta la ceea ce se petrece in tine. Simti nevoia sa faci ordine in tine. Daca vei reusi sa faci ordine IN TINE atunci vei reusi si sa iei o decizie impacata cu tine. Dar nu uita - pe cat de complex simti tu, la fel poate simti si omul de langa tine. Este important sa asculti ceea ce simte el, ceea ce doreste el. Acum in 2004.
Ce iti propun este:
1. Gandeste-te la sotul tau ca la o persoana necunoscuta pe care o intalnesti pentru prima data. Lasa-l sa vorbeasca, sa-ti spuna ceea ce are de spus, ce simte, ce gandeste, etc. Apoi intreaba-te: simte sufletul meu ceva cand aud si vad ceea ce simte?
2. Fa-ti timp si asculta motivele pentru care el a ales sa te insele in trecut. Vorbesti de certuri - oare cum s-a ajuns la aceste certuri? Oare tu ce aveai sa-i reprosezi? Nu vreau sa te fac sa te simti vinovata de cele ce s-au petrecut dar este foarte posibil sa fi avut si tu un mic aport la evenimente.
3. Raspunde-ti la intrebarea: "ce vreau de la viata?". Care este nevoia cea mai importanta pentru mine? Daca o faci in scris, poti sa mi-o trimiti si mie.
4. Iti recomand sa apelezi la un psihoterapeut. Rolul sau ar fi sa scoata la lumina ceea ce este asociat cu ramanerea ta in momentul de acum 2 ani. In mod sigur sunt sentimente, stari pe care le-ai asociat cu acest moment. Decodarea a ceea ce este in sufletul tau ti-ar determina o dezvoltare importanta in plan spiritual si sufletesc.
Posteaza comentariu