In jurul varstei de 5 ani, copilul incepe sa socializeze cu ceilalti din proprie initiativa, manifestand inclinatie pentru jocurile de constructie (Lego sau cuburi) si in general pentru orice tip de joc ce presupune realizarea unui produs finit pe care ei il percep ca fiind rasplata absoluta a efortului depus si sunt mandri de ceea ce au obtinut.
Un exemplu in acest joc este si jocul de puzzle, care va stimula imaginatia, dar si gandirea logica.
Jocul cunoasterii de sine si autocontrolului
Acest tip de joc apare atunci cand copilul detine in totalitate controlul asupra corpului si actiunilor sale. Micutul este in culmea fericirii cand se da in leagan sau in balansoar, ori cand "zboara" alergand cu mainile in lateral si considerand ca este avion, fluture, sau orice altceva.
Sa nu te sperii daca vine intr-o zi si iti spune, cu fata extrem de serioasa, ca el este o masinuta si incepe sa scoata sunete care imita claxonul.
Acest semn, sau oricare altul de aceeasi natura, reprezinta un indiciu ca are abilitatea de a-si controla corpul, se cunoaste pe sine si - nu-i asa? - are o imaginatie foarte bogata...Bine, asta nu inseamna ca va trebui sa notezi in calendar etapele progresului sau, de la jocul senzorial si motric la cel al cunoasterii de sine.
Dar fii atenta la evolutia lui si asigura-te ca are la indemana jucariile potrivite etapei in care se afla. Un bebelus de 9 sau 10 luni va fi foarte fericit cu niste cuburi viu colorate, care scot fiecare alt sunet cand sunt scuturate - dar un copil de 3 ani le va considera plictisitoare.
Este indicat sa respecti instructiunile de pa ambalajul diferitelor jucarii - de obicei se mentioneaza categoria de varsta pentru care sunt recomandate.
Stiluri de joc
In functie de starea de spirit, dezvoltarea emotionala si gusturi, fiecare copil se joaca in felul sau.
Psihologii americani atrag atentia ca, desi nu dau impresia, copiii se joaca de fapt impreuna si ar fi o greseala sa-i indepartezi unii de altii. Daca vrei, se poate spune ca intre ei este o comunicare dincolo de cuvinte...
Fiecare copil are, la un moment dat, o perioada in care prefera sa se joace complet singur - in camera, cu papusa ori cu masinuta. Nu este nici o problema, dar daca remarci ca timpul trece, iar micutul evita constant interactiunea cu alti copii, ar putea fi o problema si este bine sa te adresezi unui psiholog deoarece copilul ar putea fi sub influenta unei traume emotionale sau chiar fizice.
Oricum, jocul in colectivitate este specific varstei situate intre 3-5 ani. Acum micutii sunt pregatiti sa mearga la gradinita, din moment ce comunica unii cu altii si s-au adaptat jocurilor de grup.
Cum il poti ajuta sa se joace?
In primul rand asigura-i cat mai mult spatiu si se va simti incurajat sa se joace. De asemenea, psihologii americani ne spun ca nu e nevoie sa aiba la indeamna prea multe jucarii. Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta sa se simta in largul sau si sa nu se reprime de la nimic.
locul de joaca trebuie sa fie spatiul sau personal. Asigura-te ca in zona respectiva nu exista nici un obiect care ar putea cauza accidente, iar prizele sunt mascate si permite-i sa "depoziteze" acolo ce vrea. Ca masura de siguranta suplimentara, nu uita sa indepartezi vazele, aparatura electronica si asa mai departe. implica-te in jocul lui si deprinde-l sa alterneze jucariile, pentru a nu se plictisi. Ideale sunt acele jucarii care imita obiecte destinate adultilor, la o scara mai mica: trusa medicala de jucarie, mini-bucataria, telefoanele si asa mai departe. Imaginatia sa va fi puternic stimulata si poate iti vei da seama de inclinatiile lui.
Construiti impreuna case Lego si castele din cuburi, lasandu-l pe el sa decida cum vor arata acestea. Incurajeaza-l in permanenta si arata-te mandra de realizarile lui. nu uita de adaptarea jocurilor in functie de varsta. Doar nu vrei ca micutul tau in varsta de un an sa se descurajeze si sa se simta neajutorat in fata unei jucarii concepute pentru un copil cu 2-3 ani mai mare... un aspect foarte important de care trebuie sa tii seama: nu uita ca, in mintea lui, el nu se joaca, ci munceste! Multi parinti au tendinta de a spune "Imi place cum te joci", cand de fapt formularea corecta in context este "Imi place cum muncesti".
Comentarii (1)
Copilul este capabil: 1. să îşi controleze mişcările capului când este aşezat pe burtă. Jocuri: „Imi ţin capul sus”, „Ridicăm capul”, „Privim luminiţa mişcătoare” 2. să demonstreze controlul în mişcările mâinolor şi al piciorelor. Jocuri: „Împingem jucăria”, „Tragem jucăria”, „Aruncăm mingea”, „Atingem clopoţelul”. 3. să execute rostogoliri de pe spate pe burtă şi de pe burtă pe spate. Joc: „Ne rostogolim” (copilul este ajutat cu un prosop aşezat sub bebeluş si cu ajutorul căruia acestuia îi este indicat actul rostogolirii în timp ce cu o voce caldă îi spunem „ne rostogolim”), exerciţiile pot fi executate cu fond muzical; 4. să stea în picioare susţinut sau sprijinit. Joc: „Sus, sus, pui de urs” (copilul executa actul de ridicare in picioare), „Mergem la buni” (mers susţinut, în primele incercări copiii nu aşează piciorul corect pe podea, ei parcă zboară, deaceea trebuie exersat mersul susţinut); 5. Să apune obiecte şi să le manipuleze în scopul explorării lor. Joc: „Prinde mingea”, „Unde e?” Jocuri pentru dezvoltarea musculaturii fine a degetelor: bătut din palme, cântăm la pian, imităm ploaia (sunetul ploii produs de degete); 6. Să golească cutii de conţinut şi să le reumple. Joc: „Pune bile în cutie”, „Aşează cercuri pe gâtul lebedei”, 7. Să rîsfoiască şi să citească o carte. Joc cu cartea: „Acum citim: unde este marul?”, „Mai departe” (copilul este incurajat să dea singur paginile); 8. să apuce obiecte mici. Joc: rasfirarea pe covor a unor hartiuţe de dimensiuni mici (1 cm/1cm) „Adunăm hartiuţele de pe covor” (copilul vă va imita cu succes pe dumneavoastră) 9. să localizeze sursa de zgomot şi vocea umană. Joc: „Ghici unde se aude?” (plasarea distaţă de copil a unei jucării care face zgomot, copilul este antrenat să le localizeze), „Unde-i mama?” (vă ascundeţi şi îl încurajaţi permanent pe copil să vă găsesacă, începeţi cu locuri uşor de găsit pentru a nu se panica); 10. să dovedească abilitate în coordonarea oculo-motorie. Joc: „Mişcăm jucăria cu beţişorul”, „Plimbăm pietricelele cu lingura”, „Alege jucăria care cântă”, „Dă mai departe jucăria”.
Posteaza comentariu