Este important sa evitam exprimari de genul "Copiii cuminti primesc cadouri/la copiii rai nu vine Mosul"; astfel de etichetari se refera la persoana in sine, si nu la comportamente specifice ale copilului, pe care am dori sa le incurajam sau modificam.
Daca vrem sa fie o bucurie pentru prichindelul nostru, atunci lucrurile sunt simple: ii cumparam ceva ce isi doreste foarte mult.
Daca vrem sa ii distragem atentia de la ceva (jocurile de calculator etc.) prin cadoul respectiv, putem pleca in alegerea noastra de la ce il atrage (ca actiune sau specific in jocul pe calculator), modificand locul de actiune. Astfel, in loc sa ii interzicem sa se joace la calculator, ii oferim alternative de joaca; eventual, ca bonus, o invitatie de a petrece cat mai mult timp impreuna. Astfel, ne permitem sa fim copii alaturi de copilul nostru, ne permitem sa ne jucam, chiar sa ne jucam impreuna la calculator!
De retinut faptul ca timpul petrecut alaturi de copil este, adesea, mai important decat orice cadouri i-am face si nu poate fi suplinit prin acestea (este vorba de timp de calitate, in care se imbunatateste, efectiv, relatia de afectiune si incredere cu micutul, si nu doar de a sta cu el, a fi doar fizic cu el, a va uita impreuna la televizor). Implicarea emotionala a parintelui nu poate fi inlocuita/suplinita prin cadouri. Timpul petrecut, efectiv, impreuna este important!
Daca ne dorim sa ii dezvoltam unele abilitati, putem alege cadoul in functie de abilitatile vizate, respectandu-i afinitatile. Adesea, este important sa intuim aptitudinile copilului nostru, pentru a i le educa, fructifica la maximum, incurajandu-l sa faca ceea ce lui ii place si nu ceea ce noi consideram ca trebuie sa faca. El are abilitati muzicale si noi dorim sa il facem sportiv de performanta: este corect? Va fi copilul nostru un copil fericit? Sau va invata sa fie fericit facand ceea ce noi dorim si prescriem pentru el?
Care ar fi alternativele? Ii putem cumpara un sistem karaoke sau un instrument muzical (tip jucarie: o orga sau o pianina), subliniind, totodata, importanta miscarii in dezvoltarea lui fizica si psihica. Daca este ceva ce ii face placere, va face acel lucru de unul singur! Important este sa i se permita!
Daca este ceva care nu il atrage, se va motiva daca va fi o activitate desfasurata impreuna; de exemplu: gimnastica in familie.
Are abilitati de a demonta, desface orice si oricand? In acest caz, te indrepti spre cadouri care permit reasamblarea, jucarii ce permit refacerea in mai multe forme. Poate incita si dezvolta potentialul creativ si formarea de deprinderi practice. Astfel de exemple pot fi date la infinit.
In acelasi mod putem actiona si pentru a nu pune in pericol viata copiilor nostri prin cadourile facute. Putem, intr-adevar, sa plecam de la stadiile dezvoltarii copilului si sa identificam pasii de dezvoltare, iar, in functie de acestia, sa stabilim pentru fiecare etapa lista cadourilor recomandabile. Ar putea fi de ajutor, insa ar fi pur orientativa.
O buna interactiune, comunicare si relationare cu cel mic ne poate furniza cele mai importante strategii, cele mai de dorit atitudini. Important este si modul in care oferim cadoul: in cazul copiilor, poate conta mai mult decat cadoul in sine. Mesajul: sa facem cadouri este o bucurie si nu o obligatie!
Cadoul nu este o metoda de disciplinare! Promisiunea ca "Mosul iti va aduce x daca vei fi cuminte tot anul" este departe de a functiona in vederea incurajarii/mentinerii unor comportamente dezirabile la un copil; ceea ce ii schimba micutului comportamentul sunt consecintele imediate si regulile clare, nu promisiunile pe termen lung.
Putem oferi cadouri care sunt si altceva decat obiecte tangibile: o activitate speciala, renuntarea pentru o zi/o perioada la o sarcina pe care o avea copilul de facut (cu specificarea foarte clara a perioadei pentru care acest beneficiu este in vigoare - de exemplu, astazi, fiind o zi speciala, poti sa nu duci gunoiul), posibilitatea de a invita un prieten la masa sau in vizita etc.
Este de preferat ca, uneori, sa oferim cadouri cu valoare si pentru noi - copilul intelege faptul ca ne dorim ca si el sa se bucure de acel obiect la fel de mult cum ne-am bucurat noi cand eram prichindei (de exemplu, binoclul pe care il luai cu tine cand mergeai in excursii, tricoul cu autograf de la formatia x etc.). Este ca si cum ne-am transmite valorile insufland ideea de mostenire, de traditie.
La intrebarea "Cum sa-i invatam sa aprecieze un dar?" se impune sa amintesc faptul ca respectul, aprecierea, sunt lucruri care se insufla, care se transmit, se simt si nu se impun. In momentul in care noi ii pretuim gesturile, simpla prezenta, micile cadouri, aceste valori se transmit, se simt, incep sa isi gaseasca un corespondent si in sufletul copilului nostru. Daca noi suntem superficiali in relationarile cu exteriorul, cu cei din jur si, implicit, cu el, din pacate, nu putem sa-i mai pretindem ceea ce noi insine nu stapanim, nu continem ca valoare intrinseca.
Ce faci daca nu-ti permiti daruri prea scumpe, pentru a evita ca micutul sa se simta nedreptatit sau frustrat?
Cadoul este un simbol al daruirii, al bucuriei de a oferi si a bucuriei de a primi. Ce poate fi mai scump de atat? Daca noi, ca parinti, manifestam rusine, jena, povara neajunsurilor, acest lucru va fi resimtit si de copil. Sa-ti reamintesc faptul ca iubirea dintre parinti si copii este una neconditionata? Ca admiratia lor ne apartine din prima lui clipa de viata, insa ca depinde de noi ca aceasta admiratie, acest respect, aceasta iubire de copil sa ramana nealterate? Sunt adevaruri pe care cei mai multi dintre noi le stim deja, intr-un fel sau altul.
Clinica TerapiaM Str. Dumbrava Rosie nr.12
210.25.65; 0740.151.289 / 0721.639.019 sau
contact@terapiam.ro
Posteaza comentariu