Akita Inu - cainele samurailor

Timp de secole, in Japonia, luptele de caini au constituit una dintre distractiile favorite ale samurailor. Aflati in grija vanatorilor, cainii care indrazneau sa-l infrunte pe teribilul Yezo apartineau membrilor clasei militare, fiind animalele preferate ale sogunilor.

In vremea samurailor, cainii reprezentau un simbol al fortei, al loialitatii, al puterii, al bogatiei si al curajului, motiv pentru care erau crescuti cu un profund respect si cu o deosebita dragoste. Incaltarile speciale pe care le purtau patrupedele atunci cand erau prezentate indicau rangul stapanului.

Familiile influente obisnuiau sa-si selecteze exemplarele canine in functie de marime si de agresivitate. La origine, toate rasele canine japoneze erau de talie mica si medie, fara exceptie.

Astfel, in anul 1603, in regiunea Akita existau caini de talie medie numiti Akita-Matagi-Inu, care au inceput sa fie dresati pentru paza. Cu scopul de a le imbunatati calitatile de luptatori si de a le mari gabaritul, acestia au fost incrucisati cu exemplare de Dog german si Mastiff de Tibet.

De altfel, referitor la pastrarea tipicitatii raselor, pe atunci nu exista nici un fel de preocupare in acest sens. Prin imperecheri diverse, a luat nastere Shin-Akita, un caine care, datorita popularitatii, a umbrit ascensiunea cainelui traditional Akita-Matagi, devenit in scurt timp o raritate.

Primul club de Akita - Akita Inu Hokonzai - a fost infiintat in anul 1927, primind sprijin guvernamental. Ulterior, in urma demersurilor repetate ale profesorului Shozaburo Watase, guvernul japonez a declarat, in anul 1931, Cainii Mari Japonezi monument national, sub denumirea de Akita, dupa zona de provenienta. Insa dupa Primul Razboi Mondial, rasa a fost impartita in trei tipuri distincte - Akita-Matagi, Akita de vanatoare si lupta si Akita ciobanesc - clasificare ce a creat o oarecare confuzie.

Curand, interesul fata de aceasta rasa a inceput sa creasca si, in cadrul procesului de restaurare a rasei pure, KongoGo, un caine din linia Dewa (cu influente de Mastiff si de Ciobanesc german), a avut un rol important.

Noul club japonez, Nipponken Hokonzai - NIPPO, a redactat primul standard al rasei, ce prezinta Akita drept un caine de companie cu un trecut glorios, trecand insa cu vederea aspectele negative ale adevaratei sale istorii.

In concluzie, aceasta este o rasa unica, a carei caracteristica principala este mandria - Ichi-Ban, fara de care nu se poate vorbi despre un adevarat Akita. In cultura orientala, calitatea respectiva reprezinta un element fundamental, la fel ca si demnitatea.

Se spune ca este foarte important ca stapanul unui asemenea caine sa-si exercite corect autoritatea, impunand regulile cu hotarare si calm. Aceasta nu implica, sub nici o forma, forta, ci folosirea unui ton ferm si recompensarea cainelui atunci cand executa comanda solicitata.

Totodata, el are nevoie de incredere, afectiune si liniste. Datorita curajului si a devotamentului nelimitat fata de stapan, Akita este dispus sa lupte pentru om, chiar si cu omul, dar agresivitatea nu reprezinta un scop in sine. Acest combatant, care isi arata intentia doar cu o clipa inainte de a ataca si care nu se supune decat stapanului, nu da niciodata inapoi. De aceea, nu oricine poate creste un Akita. In ceea ce priveste dresajul, o educatie minima este absolut necesara.

Akita este un caine foarte inteligent, independent, cu discernamant - calitate esentiala pentru un caine de paza. De asemenea, el invata repede, dar se si plictiseste destul de usor. Nu accepta strainii, mai ales cand stapanul este plecat de acasa, totusi face diferenta dintre oaspeti si rauvoitori.

Se intelege bine cu copiii, insa succesul acestei relatii depinde in mare masura de stapan, de educatia copilului si, nu in ultimul rand, de temperamentul cainelui. Puii crescuti in compania celor mici sunt blanzi, dar nu trebuie sa uitati ca un Akita nu va tolera nici un abuz, fie chiar si din partea unui copil.

Gratie crescatorilor pasionati, liniile de sange necorespunzatoare au inceput sa fie eliminate, ceea ce a contribuit la restabilirea rasei pure japoneze. Daca doriti sa adoptati un asemenea exemplar, trebuie sa stiti ca numai o persoana echilibrata si care a mai crescut caini inainte poate face fata situatiei.