A te simti nefericit in momente grele face parte din experienta normala. Dar cat de multe lucruri stii despre depresie, despre originile ei si despre modalitatile de tratament?...
Simptomatologia depresiei
Simptomul dispozitiei depresive este o componenta a multor sindroame psihiatrice si se intalneste, de asemenea, in mod obisnuit in anumite boli somatice, de exemplu in mono-nucleoza infectioasa ("boala sarutului").
Trasaturile centrale ale acestor sindroame depresive sunt dispozitia depresiva, gandirea pesimista, lipsa placerii, energia redusa si lentoarea. Dintre acestea, dispozitia depresiva este - de obicei, dar nu invariabil - cel mai evident simptom. Celelalte elemente sunt indeajuns de variabile incat sa sugereze nu numai una, ci mai multe afectiuni.
In tulburarile depresive de severitate moderata, trasaturile principale sunt dispozitia scazuta, lipsa placerii, gandirea pesimista si energia redusa, toate ducand la deteriorarea eficientei.
Aspectul exterior al pacientului este caracteristic: imbracamintea si tinuta pot fi neglijate; trasaturile fetei se caracterizeaza prin coborarea comisurilor bucale si printr-o cuta verticala intre sprancene, in mijlocul fruntii; frecventa clipitului poate fi scazuta; gesturile sunt reduse; umerii sunt aplecati, iar capul inclinat inainte, astfel incat directia privirii este in jos.
Perturbarea somnului este de mai multe feluri, cel mai frecvent intalnita fiind trezirea mult prea devreme dimineata, dar mai pot aparea intarzierea adormirii si trezirea in timpul noptii. Aceasta combinatie - a trezirii prea devreme cu gandirea pesimista - este importanta pentru diagnostic.
In tulburarile depresive, pierderea in greutate pare adesea mai mare decat s-ar putea aprecia numai dupa lipsa apetitului. Acuzele de slabire a memoriei sunt, de asemenea, frecvente - ele rezulta din slaba concentrare.
Simptomele fizice sunt des intalnite in tulburarile depresive. Ele imbraca numeroase forme, dar constipatia si disconfortul dureros, localizat oriunde in corp, sunt cu totul particulare.
In ce perioada poti fi predispusa la depresie?
Unii pacienti dezvolta in mod repetat o tulburare depresiva in aceeasi perioada a anului. In unele cazuri, aceasta regularitate concorda cu suprasolicitarea, fie in activitatea profesionala, fie in alte domenii ale vietii pacientilor.
La varsta mijlocie si inaintata, tulburarile depresive sunt uneori greu de deosebit de dementa (sindrom cerebral organic cronic), deoarece unii pacienti cu simptome depresive se plang de serioase dificultati amnezice.
Cine sunt cel mai mult expusi la depresie: barbatii sau femeile?
Prevalenta, la un moment dat, in tarile dezvoltate este intre 1,8 si 3,2 cazuri la 100 pentru barbati si intre 2 si 9,3 cazuri la 100 pentru femei. Cauzele pentru ratele crescute la femei sunt neclare. Cresterea ar putea fi datorata, in parte, unei mai mari usurinte a femeilor in a accepta si recunoaste simptomele depresive, dar este putin probabil ca aceasta sa fie intreaga explicatie.
Posibile cauze ale depresiei
Psihanalistii au sugerat ca privarea in copilarie de afectiunea materna, prin separarea sau pierderea mamei, predispune la tulburari depresive in viata adulta si la alte tulburari nervoase.
Relatiile cu parintii au o influenta invariabila in declansarea unei tulburari depresive usoare, unii pacienti amintindu-si ca parintii lor ar fi fost mai nepasatori sau hiperprotectori.
Este o observatie clinica zilnica faptul ca tulburarile depresive urmeaza deseori evenimentelor stresante.
Predispozitia de a dezvolta manie si tulburari depresive severe are importante determinari genetice. Nu exista dovezi convingatoare ca aceasta predispozitie mostenita ar fi modificata in mod hotarator de experiente specifice din copilarie. Cu toate acestea, experiente adverse din primii ani de viata pot avea un rol in modelarea trasaturilor de personalitate raspunzatoare de trairea personala a evenimentelor stresante din viata adulta.
Modalitati de tratament
Tratamentul tulburarilor depresive (unipolare sau bipolare) este apanajul medicului specialist psihiatru si poate consta in medicamente antidepresive, litiu, carbamazepina, terapia electroconvulsivanta, psihoterapie, psihoterapia "interpersonala", terapia cognitiva, privarea de somn.
© Copyright:
Comentariile 1-50 din 59
Buna tuturor , nu stiu daca ce am e o depresie , dar mereu ma trezesc la aceasi ora , sunt zile cand nu pot sa dorm si imi vin in minte tot felul de intamplari din trecut , sunt mai mereu obosit , ma doare foarte tare stomacul si sub coaste in partea stanga , cand ma enervez sau sunt suparat , simt ca partea stanga de langa piept imi explodeaza , ma inteapa foarte tare , e foarte dureros , si trebuie sa stau neaparat jos . Am iubit o fata , si dupa un timp ne-am despartit si o saptamana si ceva nu am pus gura pe mancare , ascultam aceasi melodie pe care o iubea si ea..Ce pot face ? e chiar depresie ?
Buna. Eu sunt Psiholog si consider ca psihoterapia v-ar putea rezolva aceste probleme. Ma puteti contacta la e-mail contact_flor@yahoo.com
si eu sunt tot in aceasta situatie ca si voi toti , multi nau pe nimeni care sa ii inteleaga si sai ajute deci haideti sa ne ajutam unii pe altii . mailul meu este lucianalin24@yahoo.com . capu sus ca mai avem multe de dus :)
"puterea extraordinara a subconstientului tau de joseph murphy " este extraordinara carteaa unii oameni sauu vindecat singuri de cancer si alte lucruri doar prin subconst. deciiii cititi carteeaa si va va ajuta ff multt cred ca o gasiti si online (scribd) decii va va ajutaa f multt...
sunt disperata...am fost diagnosticata cu ....depresie atipica...apoi schizofrenie paranoida...in final cu tulburare afectiva...in toate cazurile am primit , de la medici diferiti, ca medicament de baza zyprexa...dar acest medicament imi provoaca nervozitate si im da dureri de cap...un fel de arsuri....va rog din suflet ajutati-ma daca ati avut problema ca ale mele....halucinatii vizuale si auditive, dar nu tot timpul...sunt o fire mai retrasa dar sunt o persoana optimista, vesela...am suferit mult in familie datorita bolii mamei mele si am devenit mai trista....ma puteti ajuta cu un sfat sau un tratament care poate ca a dat rezuktate...deja mi-e asa frica de doctori...am fost deja la 4...numai d-voastra ma mai puteti ajuta...va multumesc !
si eu ma lupt cu aceasta depresie de mult timp dar de abia acum am constientizat acest lucru.cu toate ca am doar 26 ani nu mai simt nicio placere,nicio bucurie in sufletul meu.VINOVATI probabil mama mea care si a pus amprenta in copilaria mea si o invinovatesc de starile prin care eu trec acum.
Cauzele DEPRESIEI in cazul meu erau gandurile negative care mi le injectam singur dar si modul de educare al mamei mele care era/este foarte negativista si grijulie...imaginatia buna cred si naivitatea de pe atunci... CITITI "PUTEREA SUGESTIEI" J.P.CLEMENT va ajuta
Totul se rezolva la PSIHOLOG&PSIHOTERAPEUT...Tipul de DEPRESIE,unul dintre cele mai severe parerea mea.Primul atac de panica l-am avut la 10 ani prin lipsa de aer si frica,slabiciuni,teama de moarte etc...a durat c-am 1 luna in care am avut 4-5 atacuri de panica si bineinteles cateva luni pana sa pot sta linistit singur acasa,sa merg singur undeva de frica sa nu fac vre-un atac sa nu pot sa mai respir si bineinteles sa nu mor :)...a trecut mult timp si pe la 19 ani am inceput cu un nou atac de data aceasta a fost mai sever.Tot asa melancolie si panica frica de moarte lipsa de aer,iar cateva luni zilele au fost foarte urate,nu aveam nimik,adica nu ma durea nimic in realitate dar orice crampa sau stire ma ducea cu gandul ca am ceva si chiar credeam,desi nu-mi venea sa cred ce naiv sunt,nu ma puteam controla.Din nou imi era frica sa merg in locuri indepartate,sa stau singur undeva,oriunde sa fie cineva cu mine sa ma ajute daca mi-e rau:),da e de ras pana la urma dar atunci ma speriam de moarte pt ca eram prost educat de catre gandurile negative...Si tot asa vre-o 2 ani,cand cum,zile proaste mai putin proaste,foarte proaste,nostalgice,dar si stari cat de cat de curaj de bine,foarte scurt momentele bune.Dintrun bun sportiv,dornic de orice sport activ,intr-o umbra in care aveam simtome ca nu am aer la orice mic efirt ca am lucrat ca am mers prea mult pe jos deja obosesc,nu am aer etc....Am fost la preoti cu descantece si la psihiatru si luam o mie de calmante si prostii..FARA MEDICAMENTE...Si in final am ajuns la PSIHOLOG,cineva ma indrumat,la inceput doamna prihoterapeut credea ca sunt drogat,poate de la calmant,pastila magica care daca aveam ceva atac o luam si degeaba nu avea efect, nici macar efectul placebo nu mai funtiona. Ma "INTEROGAT" :) si mi-a zis ca o sa ma fac bine(ceea ce nu-mi venea sa cred"si 1 sedinta,doua trei in care nu prea se vedea efectul deoarece "Esti ceea ce ai gandit",usor usor incepeam sa reintru in relitate...dupa vre-o 10-12 sedinte cu sugestii,teme de casa,autosugestii,hipnoze sugestive...etc.redeveneam altul.Bineinteles dupa cateva luni am inceput sa devin stapan pe mine,doar cu VOINTA SI INCREDERE SI GANDURI POZITIVE,usor sport,autosugestii si multe tactici pe care psihologul ti le inmaneaza...Ai incredere in tine si descoperi ce e cu adevarat viata si ca starea de bine si fericirea e ceva normal...
Nu trebuie sa uitam ca nu suntem singuri in lumea asta suntem creati de un Dumnezeu atotputernic si char daca viata ne-a fost potrivnica El ne este alaturi.Roaga-te Lui..Doamne Isuse tu ai murit pe cruce pentru pacatele mele dar si pentru aceasta depresie sau...etc de aceea te rog ridico de la mine stiu ca ai putere si ca ma iubestiAmin..cititi bibloia si incarcati-va cu toate promisiunile LUI SI NU SUNT PUTINE SI VETI PRIBNDE VIATA SI NOI PUTERI
BUNA,AM 32 ANI SI DIN PACATE AM ACEASTA BOALA CARE MA CHINUIE ZILNIC,ORIUNDE AS FII,ORICE AS FACE.ACUM SUNT CEVA MAI BINE,DE APROAPE 2 ANI IAU MEDICAM,ANTIDEPRESIVE,EU MAI AM SI ATACURI DE PANICA,DAR MA ENERVEAZA FAPTUL CA NU MAI SANT CE AM FOST ODATA,DOAR SINGURA MA INCURAJEZ ATUNCI CAND MA SIMT FARA FORTA CU TEAMA DE A NU SE REPETE ACEST ATAC DE PANICA,MAI ALES DACA AUD CA PLEACA CINEVA APROPIAT DIN LOCALITATE,NU INTELEG DE CE.AM FACUT PSIHOTERAPIE SI ACESTE GANDURI NEGATIVE SE ZICE CA NOI LE ,,PRODUCEM,,NOI TREBUI SA LE CONTROLAM,,,,F GREU GANDURILE ASTEA IRATIONALE...MULTA RABDARE,INCREDERE IN NOI SI RUGA LA BUNUL DUMNEZEU.VA PUP
vreau sa vrb cu persoana care a dat comentariu pe data de 29 octombrie 2009
Sal,am 26 de ani si trec printr-o perioada nu foarte plcuta, cu putin timp in urma am avut o problema financiara majora, fapt ce ma distrus psihic , la o saptamana dupa ma parasit si prietena, in momentul de fata nubstiu ce sa mai fac,dorm putin,(nu pot mai mult) mananc putin si incerc sa imi fac prieteni sau orice sa imi ocup timpul,dar nu reusesc, nu cred k vreti sa stiti si ce ganduri ma bat, cred k as putea trece peste toate daca as avea cu cine sa vb,si sa imi ocupe timpul. Id-ul meu e danutu_84 iar nr de tel 0767 463 933 va multumesc
am 23 de ani problema mea ai ca nu stiu dacca am deprese sau nu dar am umerii aplecat capul sus si privirea in jos cateodata simt ca nnu ma iubeste nimeni nu am chef sa vb cu nimenni ma gandesc mereu la orice nnu sunt relaxata deloc ma doare tot corpul si mai mult ppicioarele parca as fii mult invarstra as vrea sa stiu daca am depresie sau u a mulltumesc
De ceva vreme ma simt obosita, trista,nu am chef de nimic, nu mai suport pe nimeni si ma enervez foarte repede.Nu stiu ce sa fac.Oare sunt depresiva?Imi puteti da niste sfaturi???va multumesc
...si cum sa iesi din ea: workshop in premiera la bucuresti, 9-11 iulie 2010. Maximum 30 de persoane. www.zenstickworkshops.org
Totul a inceput de knd ma imbolnavisem pt prima data la plamani .si ma speriasem foarte rau,de atunci a inceput sa mi fie frik ,knd ma doare ceva mi se face rau imediat ma ia cu frik si cred k mor,mereu ma gandesc sa nu am ceva ,sa nu fiu bolnava,am 1 an de zile de knd ma confrunt dar degeaba si acum knd scriu am un nod in stomac...imi puteti da niste sfaturi ....Va multumesc!
Pentru toate aceste probleme terapia cognitiv comportamentala poate fi de ajutor. Puteti accesa www.psihoterapie.org sau www.psyclinic.ro pentru a afla mai multe.
De ceva timp , toata lumea ne-a intors spatele . Nu mai am incredere in oameni . Imi vine sa plang incontinuu , si nu mai vreau sa traiesc .Am fost , de cand ma stiu mai sensibila .Tatal meu este un om sociabil , in afara familiei noastre.Eu fiind o a treia fata , de cand m-am nascut am inteles ca sunt o - nu trebuia sa ma nasc , sau daca tot am facut-o , trebuia sa fiu baiat ( macar atat sa fi facut pentru el ). Am trait cu vina asta pana pe la 20 de ani , cand am inteles ca nu alegem noi daca ne nastem sau nu .Niciodata nu am primit laude . Am facut o viata totul pentru el , macar o data sa ma vada , ca sunt si eu om .Acum m-am schimbat , am o familie , nu mai mi-e frica de el , nu mai imi pasa.Doar ca nu pot sa ma integrez , toata lumea e mai buna ca mine , toti oamenii imi sunt superiori , sunt complexata , nu pot sa ma ridic din noroiul asta in care ma chinui sa-mi tarasc zilele . Ciudat , am fost atat de putin copil , fata de restul vietii , si totusi viata mea a ramas ancorata acolo .Cred despre mine ca sunt o ratata , fara nici o sansa de amerge mai departe
multe ma fac sa`mi pierd cumpatul si incep sa plang la orice kestie .... :| acu 8 ani juma mi`a murit mama .. si de vreo 4-5 ani incoace am inceput sa fiu depresiv :| orice kestie marunta ma face sa intru in starea asta nasoala :| multi mi`au zis sa nu ma mai gandesc la aceste kestii .. si sa`mi ocup timpul cu altcv :| ... dar nu are efect :| ... ce sa mai fac ? :| ca m`am cam saturat :| ...
Am 32 de ani si sufar de depresie ,viata mea nu are nimik frumos pana in momentul de fata,zici ca am fost nascuta sa fie numai dezastru in viata mea si nu pot sa intelleg cine este de vina pt.asta .traiesc intro tara straina sunt absolut singura si nu am nici un prieten am o gramada de proleme pe care nu am cui sa le impartasesc nici nu am incredere in oameni nu mai exista oameni in adevaratul SENS AL CUVANTULUI EXISTA DOAR FIINTE CARE ITI VORBEC NUMAI DACA AU DE CASTIGAT CEVA DE LA TINE SI CARE TE FOLOSESC NUMAI CAND AI CEVA DE DAT IN REALITATE SUNTEM SINGURI NU AVEM PE NIMENI LANGA NOI ATUNCI CAND PUNEM CAPUL PE PERINA SI INCHIDEM OCHI SI NE VIN IN MINTE CELE MAI NEGRE GANDURI NU ESTE NIMENI CARE NE POATE AJUTA........
:( am 18 ani si sufar de aceasta depresie ... :( ce sa fac ? :(
Nu stiu ce sa mai fac.Totul a pornit de la faptul ca m-am lovit la cap si m-am gandit ca am ceva grav tumoare sau ceva de genu'...Am facut tomograf si RMN si totul a iesit perfect normal.Neurologul mi-a spus ca nu am nimic la cap si ca ma doare pt ca ma gandesc eu.Am fost si la psihiatru si de atunci m-am tot gandit ca eu sunt bolnava psihic si ca o sa innebunesc.Psihiatrul mi-a zis ca am o tulburare hipocondrica pe fond depresiv.Asa sa fie sau in realitate am ceva mult mai grav si nu mi s-a descoperit.Mi-e teama ca o sa innebunesc,ma gandesc ca eu sunt o povara pt toti desi toata lumea imi zice ca nu am nimic,sunt trista pt ca ma gandesc ca sunt bolnava si nu o sa ma mai fac bine.De multe ori simt ca eu nu mai pot sa lupt.Oare o sa ma mai fac bn vreodata?
Si eu sufar de depresie. Am 26 de ani si simt cum pana acum am trait degeaba. Nefericirea mea se trage dintr-o adolescenta nefericita care si-a pus atat de mult amprenta asupra mea, incat astazi sunt un om depresiv cu multe greseli la activ. Pana la aceasta varsta m-am confruntat cu probleme emotionale grave si nu stiu ce-mi va aduce viitorul...mi-e foarte frica. Pentru multi oameni, lamentarile celor depresivi pot parea banale, nefondate, insa doar cine trece cu adevarat prin astfel de stari stie ce inseamna. Ghinionul meu a fost sa ma nasc intr-o familie in care sa fiu si predispusa din punct de vedere genetic la astfel de probleme, tatal meu suferind de o boala psihica. Sunt foarte multe lucruri care au facut din mine omul care sunt astazi, insa cu toate acestea incerc sa lupt. Am trecut prin stari greu de imaginat si am vrut de nenumarate ori sa ma sinucid. Cu toate acestea, vreau sa cred ca orice obstacol poate fi invins si, atat cat pot, o sa lupt cu mintea si cu emotiile si cu tot ce se poate pentru a avea o viata normala. Va pup si va doresc multa sanatate!
Am ajuns la spital fiindca nu pot merge. Dimineata dupa doar cateva ore ma dor picioarele ingrozitor, in special gambele si nu am echilibru din genunghi. Nu plang, nu mi-e teama de nimic, nu dorm rau noaptea. Somn am fiindca obosesc si la amiaza pot dormi. Au zis ca-i depresie. Oricum ma vad numai deprimata nu.
Am observat o schimbare in comportamentul meu , am devenit insuòportabila, nervoasa, tip prin casa daca ceva nu-mi convine, am dureri de cap ca de nu le mai suprt.Spunetimi va rog sunt in depresie sau nu?
buna. cred ca sufar de depresie defapt asta mia spus medicul. ma simt foarte ciudat, am stari de ameteala, cateodata parca vad prin ceata, cand merg pe strada parca visez ma tot gandesc daca lucrurile din jur sunt adevarate , daca traiesc , parca totul e un vis din care nu ma pot trezi, si mi se face frica cand ma gandesc la asta. vreau sa imi dati niste sfaturi ce as putea sa fac? sau daca voi scapa vreodata de depresie?
am 22 de ani si cred ca sufar de depresie..ma simt foarte ciudat nu am incredere in mine ma descurajez foarte repede....merg pe strada parca visez nu pot sa realizez ca lucrurile din jurul meu sunt adevarate......uit foarte repede, si desi as vrea sa nu ma mai gandesc la asta nu pot si de fiecare data cand ma gandesc ma apuca teama , si mie frica de ce se intampla cu mine.....umblu la un psihiatru cam de o luna si ceva dar inca nu mi se pare sa vad ceva rezultate. chiar asa de mult timp dureaza sa ma fac bine? si ce ar trebui sa fac?
Sint intr-o stare depresiva de cind m-am casatorit,imi iubesc sotul dar el nu-mi acorda caldura pe care i-o ofer eu,nustiu...ma simt un izvor care pot sa ofer dar nu si sa primesc...mi-e frica ca intr-o buna zi izvorul o sa sece...
desigur e cumplit ca atat de multi tineri sufera de depresie,,,dar ei au viata inainte sa mai poata indrepta ceva....Am 67 de ani si multe boli....Nu sunt in stare sa fac nimic .o depresie cumplita ma face incapabila sa mai vreau sa traiesc.CRED ca a fost destul....
fratele meu are 59 de ani si cred ca e drepresiv. nu are incredere in nimeni, ii este frica tot timpul si in propria casa si in afara ei, nu doarme noaptea si nici pofta de mancare nu are. nu are nici chiar pofta de viata, pentru el totul e gri sau negru si nu vrea sa asculte de nimeni sa faca tratament. daca il contrazici spune ca esti impotriva lui. daca cineva de specialetate citeste aceste randuri il rog sa ma ajute, macar cu un sfat.multumesc
Am revenit in tara de 2 luni si practic m-am inchis in casa si nu mai vreau sa vad pe nimeni, ar trebui sa imi caut de lucru dar aman si nu am energie sa fac nimic, nici macar sa citesc. Nu ma intereseaza nimic, nici filme, nici stiri, nici vesti despre familia mea. Ma gandesc sa merg la doctor desi nu accept ca as avea ceva. Astept....
am atacuri de panica dar reusesc sa le stapanesc de cand iau tratament
de 5 ani ma chinui cu stari de rau cumplite....stari ce au debutat brusc dupa o perioada de alaptare de 2 ani.. simptome; greata, ameteala, arsuri in cap , palpitatii, tremuraturi in tot corpul, constipatie sau scaune moi, urinari frecvente, arsura pe partea stanga a corpului, nod in gat, lipsa de aer, frica de moarte...le recunoasteti? ce parere aveti?
eu am depresie.. nu`mi place cum arat ..sunt foarte pesimista.nu`mi convine absolut nimic..am ganduri de sinucidere..plang mereu..si simt mereu ca sunt in plus..:( sunt singura mereu ..:( asta e.. bucura`te de partea frumoasa a vietzii.. DACA POTI .. !!
Sa stii ca mai exista oameni care-au trecut prin experiente asemanatoare,nici eu n-am avut o copilarie prea fericita...de aceea cred ca inteleg ce simti.Si eu am un gust amar in adancul sufletului de cand ma stiu.Te admir c-ai avut puterea de-a aduce un copil pe lume,eu nu ma simt in stare desi am implinit 32 de ani.Cred ca un copil simte atunci cand ceva e in neregula,oricat te-ai stradui sa disimulezi...asa cum si eu am simtit nefericirea mamei mele.Incearca sa-ti gasesti linistea de dragul lui si al tau si nu uita ca NU ESTI SINGURA.
aud un tiuit in urechi si nu stiu de unde vine mie frica ca am ceva la cap am facut tomografia si a esit negativ dar simt arsuri in varful capului am greturi nu pot manca imi pied echilibrul cand intru intr-un loc aglomerat simt ca nu mai pot respira incep sa tremur devin palida uneori mie frica ca am ceva grav si am sa mor va rog ajutatima sanatate
si eu sfar de depresie am dureri ingrozitoare de cap ,plang pt orice,sufarde claustrofobie ,intru in panica cand sant intr-un lift fac tratament dar nimic e la fel nu mai stiu ce sa fac a rog ajutatima...
... in viata fiecaruia dintre noi apare starea aceasta ingrata. am trecut si eu printr-o perioada neagra - moartea unei persoane apropiate, lipsa banilor, neintelegeri in familie. am invatat ca puterea de vindecare sta in noi, in atitudinea noastra fata de lucrurile mai putin bune care ni se intampla. am invatat ca ne putem schimba, indiferent de varsta, conditie sociala etc., conteaza doar sa ne dorim acest lucru, conteaza sa lasam raul in urma si sa avem incredere ca putem schimba totul in bine. Ganditi va cate lucruri bune avem de oferit celor din jur si merita sa traim frumos fiecare zi!!!
Am vrut sa le mai spun si altor mamici ceva:ca eu,una,de cand am adus pe lume micul meu pui de om,m-am simtit atat de raspunzatoare incat pur si simplu stiu ca nu mai am dreptul sa vreau sa mor.Si mi s-au intamplat multe.Dar nu vreau ca ea sa-mi simta deznadejdea si tristetea si s-o duca pe umerii micuti.Sunt convinsa ca daca eram crescuta altfel-as fi fost fericita.Dar oare cand educatia o primesti de la curelele tatei,cand "alinturile "sunt doar vorbe care te fac sa te simti cea mai idioata si incompetenta persoana din lume,cand in casa nu se stie decat de" frica de tata",cand amintirile din copilarie sunt legate de bataile pe care le lua biata mama,o alta victima,sarmana,cand...Doamne,cate mai am in suflet!-mai poti fi oare un om cu incredere in sine si un om sociabil?Daca cineva m-ar vedea pe dinauntru-ar vedea un copil speriat,descurajat,dezamagit,care se considera prost.Asta e opera parintilor-a tatei mai precisDar nu asta se vede!Se vede doar mama care sunt azi,mama care va creste un copil sanatos si iubit.Vai,cum bat campii,cred ca nimeni nu-mi va citi operele ce am inceput,nu conteaza,sper sa se stearga repede,am avut senzatia ca vorbesc cu cineva apropiat si de incredere(care-n realitate nu exista),si-asa cred ca n-ar interesa pe altii cauzele nefericirii mele.E psihoterapia mea sa zicem.Multumesc.Si cine poate-sa ma stearga cu toate operele mele!
Eu cred ca de mic copil sufar de depresie-e posibil?...Si totusi am crescut mare,chiar daca de mai multe ori am vrut sa mor decat sa traiesc...Azi insa am un copil.Si de dragul ei am sa lupt.Ea va avea o mama care sa-i arate mereu ca e iubita,dorita,sprijinita.O voi invata sa aiba inredere in ea-ceea ce e fantastic,iar mie mi-a lipsit de cand ma stiu.Nu sunt fericita,dar nu o voi lasa s-o vada.Stiti,terapia mea are numele fetitei mele.Si dac-o vad ca zambeste si rade,e ca si cand as fi gasit leacul miraculos.Si le sfatuiesc pe toate mamicile sa invete sa traiasca o viata mai buna privind prin ochii nevinovati ai copiilor pe care i-au adus pe lume.Iar dragostea lor e cel mai nepretuit dar si rasplata.Sunt putin cam pe langa tema,dar sper sa nu se supere nimeni.
am 11 ani de cand mia murit sotul iar 3 ani de cand mia murit mama mea de la aceste incidente am ramas cu o teama sant nemultumita de orice ma simt trista agitata cate-odata mam saturat sa lupt de una singura'va rog ajutatima'
Si eu sunt depresiva, singurul lucru bun e ca nu mi-am pierdut simtul umorului. Trag nadejde ca imi voi reveni. Multa sanatate!
Am 22 de ani.Nu ma mai suport,sunt irascibila.Cu prietenul ma cert in fiecare zi si nu vreau sa il pierd.Nu prea ma mai intalnesc cu prietenele pt ca simt ca nu mai suporta sa ma tot plang,sa nu pot rade la nici o gluma.Nici nu mai stiu cum radeam cu pofta...ma simt inutila,nu ma mai pot concentra,cred ca intrerup facultatea chiar daca sunt la FF.Problema este ca sunt intr-o situatie financiara foarte proasta si as vrea macar sa imi revin,sa am incredere in mine deoarece urmeaza sa ma angajez.In ultimul timp ma gandesc sa plec undeva sa ma recreez sau sa gasesc persoana potrivita "sa ma aduca cu picioarele pe pamant" sau in cel mai rau caz daca tot continui asa ori plec undeva departe ori moartea ma salveaza.Chiar am nevoie de un psiholog dar nimic nu e gratis.Fara bani nu poti face nimic si pentru a avea bani ai nevoie de incredere in tine,nu?Am nevoie de ajutor de o indrumare in a citi o carte potrivita spre a ma ajuta si singura...sau ce tratament e recomandat?
si eu am depresie si atacuri de panica trebuie tratament daca persista mai mult de 2 sapt asa mi s-a spus daca vreti sa vb id-ul meu este adinuta_toader va puup
Cred ca sufar de depresie,deoarece astfel de dureri de cap,de ochi,si oboseala nu am avut inainte de 2004,cand am avut o suprasolicitare la scoala.Atunci au aparut prima data aceste simptome.De atunci pana acum am avut momente in care aceste simptome au disparut total,dar acum de cateva luni au reaparut.Adorm greu si dimineata parca ma strange capul,iar apoi in timpul zilei,obosesc repede.E aceasta o forma de depresie?De ex.,acum trebuie sa invat pt un exam,dar ma doare capul incat nici nu pot invata.ce sa fac?ce tratament trebuie facut?
am 35 de ani, acum cand scriu plang. nu ma mai pot opri. urmeaza un divort in urma caruia vor ramane doi copii cu mine. seara inseamna la mine 4 dimineata si dimineata inseamnna 6 dimineata. nu mai am putere sa fac nimic. imi plang de mila si ma trezesc cu noi inei de suicid. nu mai portsi sunt constienta ca trebuie sa mai pot. am starea asta de cateva saptamani si nu mai trece ba chiar se agraveaza. nu am mai mancat de nu mai tin minte si am cam slabit. va rog sa-mi dati un sfat cum sa ies din starea in care ma aflu. va multumesc.
horasiian@yahoo.com scrie-ti-mi depresivilor, eu va ascult,va raspund, cu asta ma ocup. am 38 de ani si am o larga experienta in depresii. am primit si premii pe tema asta dar leam ars pt ca ma enervau.
http://dezolare.blogspot.com/ pentru dezolati. se lupta cu dezolarea. se lupta pt acceptarea dezolarii. e distractiv si dezolant. o sa va placa.
am uitat sa specific faptul ca am incercat sa iau pastile de aici dar nu pot sa ma linistesc nici cu acestea,seara e un cosmar pt mine,imi cad ochii in gura de somn dar umblu prin casa mereu
cred ca sufar de depresie,plang fara rost,nu pot dormi,mereu sunt agitata,am inceput sa slabesc deja,problema e ca sunt in Spania si aici medicii nu prea te iau in seama,va rog sa-mi dati un tratament pe baza de plante sa pot face un tratament.Va multumesc!
Posteaza comentariu