- Se "mostenesc" inclinatiile parintilor, stilurile lor?
- Se invata gusturile, stilurile, inclinatiile?
- Ajung copii sa aiba gusturi asemanatoare cu parintii lor chiar daca nu-si dau seama de asta?
- Care copii sunt incantati sa descopere asemanarea cu paritii lor si care "lupta" din rasputeri sa fie invers decat ei?
Pe de o parte, stim despre familii in care nu doar inclinatiile sunt din tata in fiu dar si carierele, in special cele muzicale, sportive dar si tehnice sau literare. Putem sa punem pe seama talentului sau pe cea a unei maiestrii acumulate in mai multe generatii, pe o traditie de familie. Nu le gasim doar in istorie ci si in zilele noastre. Mostenirea are o parte fizica, concreta, materiala ce se refera la instrumente, locatii, carti etc dar si una spirituala prin nume, diplome, celebritate, inventii, succese.
Pe de alta parte, vedem copii care se indreapta in sensul opus celui in care au mers parintii. Ii considera demodati cu muzica lor, hainele, profesiile, mobilierul, mancarurile lor. Parinti privesc aceste demers cu regret, nostagie sau furie, frustrare sau neputinta, dispret sau invidie. Unii inceaca sa inteleaga "gusturile de acum" si sa isi lase copii sa ramana in propria lor generatie cu bune si rele. Altii insa incearca sa pastreze si ceva din traditional, fie alaturi de modern, fie in lupta vehementa cu el.
Dincolo de culoarea parului, lungimea fustelor sau tipurile diferite de distractii, copiii descopera (cand nu mai sunt copii de ceva vreme) ca au multe din parintii lor fie ca asta ii incanta, fie ca ii enerveaza. Mai apoi vine vremea sa fie ei insisi parinti... oare vor decide sa transmita mai departe sau...?
Posteaza comentariu