- prima fiind una de incremenire, coplesire, cand nimic nu pare real;
- o faza de negare, de refuz, in care parintii incearca sa obtina un alt diagnostic, consultand alti medici si incercand sa se opuna cu indarjire si furie acestui diagnostic;
- faza de organizare, de acceptare a diagnosticului si de pregatire pentru ceea ce va urma (tratamente, interventii, analize, amenajarea mediului, spitalizare etc).
Cancerul la copii si adolescenti
Impactul diagnosticului
Desi progresele medicinei permit tratamentul si vindecarea multor cazuri care erau fatale, aflarea acestui diagnostic trezeste imediat angoasa de moarte. Au fost descrise de-a lungul timpului mai multe faze in reactiile parintilor:
Comentarii (2)
Sunt de acord cu tine in tot ceea ce spui.
Am trecut prin asemenea experienta. La doi ani si jumatate fiul meu a fost diagnosticat cu tumori pe ambii rinichi, de altfel un rinichi era cuprins de tumora. Dumnezeu ne-a ajutat sa descoperim boala la timp, sa dam de doctorii potriviti: care sa puna rapid un diagnostic corect si sa faca ceea ce trebuie pentru binele copilului. A facut chimioterapie preoperator, o operatie de extirpare a rinichiului mort si a tesutului din jur. A urmat 12 cure de chimioterapie postoperator. Dumnezeu a vrut ca totul sa mearga spre bine. A fost greu: un an de tratament in alt oras, departe de casa, o operatie grea, un copil mic care nu intelegea ce se intampla si de ce. Dar nu l-am mintit niciodata cu ceea ce avea sa i se intample in fiecare moment al vizitei la spital. El mi-a dat putere sa trec peste tot si eu i-am dat putere sa indure chinul tratamentului. Am vazut multe cazuri nefericite in acesti 5 ani care au trecut de cand fiul meu a fost diagnosticat. Cred ca credinta in Dumnezeu m-a intarit si m-a ajutat sa pot trece peste cele mai grele momente. Am crezut si inainte ca el exista dar acum stiu acest lucru. Pentru noi a facut o minune. Iar credinta care mi s-a intarit atunci, m-a ajuta acum sa trec peste divort si peste greutatile unei mame care isi creste copilul singura. Din pacate am vazut multe familii destramate dupa ce au trecut prin asemenea experienta. Imi pare rau ca la noi nu am prea auzit de grupuri de sprijin psihologic pentru parintii care trec prin asemenea experiente. Impartasindu-mi experienta am trecut mai usor peste toate. Povestind cu alti parinti am invatat multe lucruri care m-au ajutat. Am convingerea ca participarea la discutii deschise cu parinti care trec prin asemenea experiente nedorite ar ajuta foarte mult.
Posteaza comentariu