La banii de buzunar se adauga diferite lucruri pe care adolescentii le doresc, in principal haine si imcaltaminte "la moda", telefoane mobile si alte electronice, produse cosmetice, accesorii de imbracaminte, muzica, filme, bijuterii, produse alimentare. Parintii se simt depasiti de aceste cereri atat din punct de vedere al sumelor de bani cat si din punctual de vedere al calitatii si utilitatii obiectelor dorite. Ei nu inteleg la ce folosesc telefoanele mobile atat de scumpe, hainele de firma sau distractiile in baruri si cluburi. Multi dintre acesti parinti evita sa dea bani adolescentilor chiar daca au de frica sa nu cumpere alcool, tigari sau droguri.
Din perspective adolescentilor, banii sunt necesari pentru a te integra intr-un anume grup, pentru a fi "la moda" cu tot ceea ce implica acest lucru. Unii dintre ei se simt in inferioritate daca nu au tot atatia bani cat prietenii lor, altii refuza chiar sa iasa, sa-si faca prieteni si se inchid nu doar in casa ci si in ei insisi. "Nu ies pentru ca nu am bani", "Ca sa mergi intr-un club ai nevoie de atat...", Prietenii mei au haine scumpe, telefoane de ultima generatie, nu pot iesi cu ei". Parintii se simt neputinciosi, nu stiu cum sa reactioneze si sunt ingrijorati de starea sau atitudinea copilului lor. Unii dintre ei fac rost de bani special pentru a cumpara copilului ceva "de firma", chiar daca considera inutil obiectul sau le displace. "Daca asta vrea ea, ii cumpar ca n-am ce sa fac", spune o mama descumpanita. "Daca as avea bani, i-as cumpara tot ce vrea numai sa il stiu fericit", spune un alt parinte.
Pentru ei, banii sunt o solutie a unei probleme pe care o numesc tristete, neincredere, rezultate slabe la scoala, lipsa de prieteni, timiditate, izolare ba chiar anorexie, stari de rau etc. Asta pentru ca au observat ca atunci cand ofera copilului obiectul dorit, aceste manifestari dispar brusc si starea de bine reapare, nu pentru mult timp ce-i drept. Ei vad o solutie in a avea o sursa inepuizabila de bani – aceeasi solutie pe care o vad si adolescentii lor. Copii mici si mari viseaza sa ajunga directori, manageri, impresari cand se fac mari "pentru a avea bani multi". Acesta este principiul "daca ai bani, ai tot ce vrei, esti fericit".
Exista insa si alti parinti, cei care incearca sa-si invete adolescentii ce sa faca cu banii. Ei se opun vehement achizitionarii de "prostii", "fleacuri" sau "mofturi" si tind sa calculeze bugetul dupa prioritati. Sunt cei care exlica copilului ca in locul unui nou mp3 sau telefon, pot merge cu aceeasi bani intr-o excursie, care dau propriul exemplu in a cumpara numai lucruri valoroase, folositoare si de buna calitate. Sunt cei care nu cheltuie banii imediat ce ii obtin si care incearca sa determine copilul sau adolescentul sa stranga pana obtine suma necesara unui produs sau serviciu dorit. Acesti parinti si copiii lor cumpara produse si servicii mult mai variate decat cei care se grabesc sa ramana fara niciun ban, cheltuind pe orice. In aceasta categorie intalnim tineri care cumpara carti, materiale sportive, care fac excursii, care se inscriu la cursuri, care au hobby-uri pentru care aloca diferite sume.
Dincolo de aceste cazuri, ne intrebam daca pentru noi insine banii, producerea lor, cheltuirea lor, economisirea sau investirea lor reprezinta o problema? Iau oare copiii exemplul nostru in a gestiona banii sau sunt influentati de prietenii din generatia lor?
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Comentarii (5)
nu trebuie sa ne judecam parintii,trebuie sa-i respectam ca fac tot ce le sta in putinta sa ne ajute sa devenim oameni respectabili, care au principii si valori dupa care sa se ghideze.Banii reprezinta doar un mod de trai, ei sunt necesari doar pentru satisfacerea anumitor nevoi, dar nu inlocuiesc anumite lucruri si nu formeaza caractere si personalitati.
Da, sint de acord ca sa se distreze dar ar trebui sa invete si sa scrie in lb. romana, ca de ex. domnisoara de mai sus "banii"
vb d.p.d.v a unei adolescente care drept sa va zic din cauza lipsei suficiente de bani am multe certuri cu parintii... eu ii inteleg ca nu au de unde mai mult, dar cand ii vad ca nici nu ma lasa sa ma duc sa ma distrez fara sa le cer lor bani pt asta mor de ciuda ... pt ca am unii prieteni care nici nu invatza, is si niste destrabalatzi, au de toate. se duc unde vor, si nici panarama cu parintii nu au... asa ca diferentele dintre generatii sunt f mari... mereu certuri peste certuri, ei nu sunt multumiti de generatia noastra, o critica tot timpul, ca "ei nu le'ar fi facut asa ceva parintilor lor, ca le'ar fi fost rusine, ca etc." :-@
Sunt unul din copii care n-am avut tot ce mi-am dorit si privesc cu alti ochi "sumele de bani alocate pentru nimicuri"...mai ales cand am bani pentru "mofturile mele" doar de craciun,de ziua mea si de inceputu` scolii...si nici atunci suficienti... . Cu toate astea nu vad cum as putea sa nu ma inchid in mine si sa refuz sa ies cu amicii de la scoala cand ma milogesc la tata pentru 10 000 de lei??? si cand astept cu nerabdare sa trimita mama bani o data pe luna ca sa pot sa mai diversific si eu meniu...?? cum sa ies in fiecare seara dak alocatia mea e atat de mica si dak vreau ceva de mancat ce nu mananca toata lumea in casa trebuie sa o cumpar din banii mei?? care banii mei??? abia am facut 18 ani..de unde venit lunar,de unde bani sa urme cursul de dans care se face doar al bucuresti?? de unde bani ca sa-mi implinesc visele dak tata nici de ziua mea nu mi-a cumparat un buchet de flori!!? nici atata...dar sa ma mai ridic cu pretentii sa fac cursuri de dans contemporan si liric ,care se face doar la Bucuresti...nici nu mi-am permis sa vorbesc cu ei despre asta... deja stiu cum reactioneaza tata..nici nu incep fraza bine ca mi-o reteaza cu :"de unde bani??" de unde atatia bani...banii sunt o problema la mine si in acelasi timp singura solutie pt visul meu .
multumim pentru articol, dar unde e solutia? tot ce scrie in articol stiam de mult. Cred ca parintii au nevoie mai mult de solutii decat de pagini intregi cu constatari
Posteaza comentariu