Cum inteleg adolescentele feminitatea?

Pentru fiecare dintre noi, feminitatea inseamna ceva. Pentru unii se refera la delicatete, pentru altii la pasivitate, unele fete cred ca machiajul este cel mai caracteristic pentru a fi feminina, altele insa considera ca forma corpului este cea mai importanta.


Feminitatea se manifesta din copilarie

Preocuparea pentru a fi feminina, placuta si iubita, admirata este o preocupare veche si ne amintim de cochetaria fetitelor de 4-5 ani. Apoi insa urmeaza o perioada in care toate acestea par umbrite, de jocuri, de scoala, de alte preocupari si interese. Catre 11-12 ani, revin in forta preocuparea si intrebarile legate de feminitate odata cu debutul pubertatii. Este o perioada traita cu multa exuberanta si vioiciune de anumite fete si cu dezorientare si chiar tristete de altele.

In aceasta perioada apare necesitatea unui model, care poate fi mama, sora mai mare, o cantareata celebra sau un fotomodel, o profesoara sau o alta femeie pe care fata o admira si cu care ar vrea sa semene. In multe randuri insa aceasta dorinta de imitare ajunge sa devina un chin intrucat fata incearca sa semene in tot felul de aspecte cu modelul ei. Cure de slabire, haine asemanatoare, machiaj ca al modelului, copierea gesturilor si cate si mai cate incearca adolescentele pentru a-si construi identitatea feminina. Modelele se pot schimba in timpul acestei perioade si de asemenea adolescenta le poate combina, incercad sa "ia" gesturile de la cineva, stilul vestimentar de la altcineva, coafura din alta parte etc. Astfel construirea identitatii este de fapt o constructie laborioasa in care fata imbina imaginatia, afectivitarea, vointa, relatiile cu ceilalti, modul ei de a suporta frustrarea si de a face fata incercarilor varstei.


Cum isi descopera adolescentele feminitatea?
 
Un alt aspect important este integrarea ei in grup si influenta pe care o au cei din jurul ei. Este vorba atat de grupul familial, parintii, fratii si surorile, alte rude cat si grupul de prieteni, colegi. Cei din jurul ei cum vad intrarea ei in pubertate? Transformarea corpului ei? Adolescenta se simte admirata, ajutata de mama ei, de colege sa-si gaseasca stilul, sa intrebe ceea ce o nelamureste, sa isi creeze un fel de a fi feminin, sa fie ea insasi sau se simte respinsa, conditionata de anumite exigente, simte ca necesar sa arate intr-un anumit fel, presata de anturaj?

Ne intrebam daca aceste fete au nevoie de ajutor pentru a se constitui ca femei si ce fel de ajutor. Vedem in jur tot felul de tendinte, tot felul de incercari. Fetele baietoase, de exemplu, care incearca sa se comporte, sa vorbeasca si sa se imbrace ca baietii, considerand ca e rau sau monoton sa arati ca o fata. Fetele foarte aranjate, fardate, imbracate cu haine care le scot in evidenta formele feminine, pentru care a atrage priviri si a fi dorite are cea mai mare importanta. Fetele inhibate care isi ascund corpul si se simt rusinate de transformarile prin care trec, pentru care a fi femeie este o povara de care se apropie cu groaza. Altele care de-abia asteapta sa creasca, sa devina ca mamele lor sau ca modelele lor si care trec cu usurinta prin cea mai dificila perioada cu ajutorul prietenilor, sportului sau hoby-urilor.


Exprimarea feminitatii: o noua etapa in viata adolescentei

Din punct de vedere psihologic, sunt importante multe aspecte, asa cum sunt cele ale comunicarii cu familia, posibilitatea adolescentei de a exprima in cuvinte ceea ce simte, ce crede, temerile ei, sperantele sau indoielile, de a pune intrebari si de a cere ajutor atunci cand nu stie ce se petrece cu ea. Multi parintii sesizeaza diferite dificultati in aceasta perioada si le leaga de aceasta intrare intr-o etapa noua a fetei lor.

Unii sunt speriati de curele de slabire, altii sunt revoltati de farduri sau vopsirea parului, altii se linistesc gandind ca aceasta etapa va trece si problemele vor disparea de la sine. In timpul pubertatii si adolescentei copiilor, multi parinti vad mai clar probleme pe care pana atunci le ignorasera. Pentru ca isi dau seama ca au crescut copiii, infatisarea si comportamentul lor le spun asta din ce in ce mai clar. Pentru ca unii parinti au ei insisi dificultati de a accepta trecerea timpului si cresterea copiilor, pregatirea pentru noi etape, apropierea de despartirea de ei, acceptarea drumului pe care copiii vor sa-l urmeze.

Totodata pentru parinti, pubertatea si adolescenta copiilor este o retraire a propriei lor adolescente cu framantarile de atunci si asta face dificila uneori chiar si comunicarea cu ei. "Nu vreau sa treaca prin ce am trecut eu" este fraza cea mai raspandita a multor mame care cer ajutor.

Vom continua saptamana viitoare cu un articol despre dezvoltarea masculinitatii in adolescenta.