Cum sa treci peste pierderea unei fiinte dragi


Pierderea cuiva drag este o proba dura, o situatie ireversibila, insa tocmai acest lucru o face pana la urma sa fie acceptata ca atare. Durerea este inevitabila si nu poate fi anulata.
Pierderea cuiva drag este o proba dura, o situatie ireversibila, insa tocmai acest lucru o face pana la urma sa fie acceptata ca atare. Durerea este inevitabila si nu poate fi anulata.

Incidenta acestei situatii este poate cea mai indezirabila, cu impact deosebit asupra psihicului uman si mai ales asupra femeii, care este, din punct de vedere afectiv, foarte sensibila. Este o suferinta ce descrie o "profunda rana sufleteasca", pe care o resimte orice persoana la pierderea unei fiinte dragi.

Moartea unei persoane iubite este sentimentul cel mai stresant, iar ceea ce il poate amplifica mai mult este situatia in care pierderea se produce "ca un trasnet" - adica in mod total neasteptat.

In acest caz, au loc patru stadii asociate cu diferite complexe emotionale:

Socul initial


Reactiile imediate variaza in functie de persoana si pot merge de la refuzul de a da crezare situatiei pana la isterie sau halucinatii. De fapt, toate aceste expresii emotionale corespund unor mecanisme de aparare a eului si sunt destinate atenuarii durerii resimtite la aflarea acestui grav eveniment.

Revolta


Ceea ce este inevitabil in aceasta faza este indignarea, refuzul, furia neputincioasa, culpabilizarea de a fi in viata, disperarea. Senzatia este una de sufocare.

Dezorganizarea


In acest stadiu se constientizeaza realitatea despartirii irevocabile, acompaniata de o confuzie mentala. Acum, suferinda este abulica, adica nu mai vrea nimic si pe nimeni, are impresia ca lumea s-a prabusit peste ea si ca niciodata nu va mai putea iesi din aceasta situatie.

Reorganizarea


Incepi lent sa-ti regasesti echilibrul si chiar ai puterea sa evoci ceea ce ti s-a intamplat. Viata revine incet-incet la normal.

Iata recomandarile mele, utile  pentru a depasi aceasta situatie dramatica:

1. Acepta reculul. Ceea ce traiesti este deosebit de dramatic si e normal, omenesc, sa evoci mereu evenimentul. Trebuie insa ca, treptat, sa te detasezi si sa revii la viata normala.

2.
Exprima-ti emotiile. Nu refula simtamintele! Plansul, de exemplu, este un mijloc sigur de a diminua durerea.

3. Nu suferi in tacere.
Discuta cu persoane de incredere despre experienta traita.

4.
Comunica, destainuieste-te! A vorbi despre ceea ce simti sau a evoca amintirea celui disparut permite o mai buna adaptare la situatie. Indrazneste sa-ti exprimi furia sau disperarea si fata de ceilalti.

5. Nu-ti imagina ca altii vorbesc de rau despre tine. Gandeste-te ca toti au fost si sunt alaturi de tine.

6. Nu forta prea tare situatia. Timpul vindeca. Totul trebuie, insa, sa-si urmeze cursul in timp, atat cat ii este necesar.

7.
Ai mai multa grija de propria persoana. Stresul, in astfel de situatii, iti consuma multa energie. Mai mult decat oricand, nu neglija sa mananci si sa incerci sa dormi cat mai bine. Fa efort sa iesi treptat din izolarea sufleteasca, cauta-ti prietenii.

8. Reorganizeaza-ti viata. In functie de ceea ce s-a schimbat, invata sa traiesti in noile conditii, asuma-ti noi responsabilitati in munca si in viata obisnuita.

9. Ramai activa. Lasa-i pe ceilalti sa te ajute, dar nu prea mult, deoarece risti sa nu mai poti face fata problemelor curente si sa devii prea dependenta de altii.

10.
Infrunta realitatea.
Nu te eschiva de la a retrai amintirile, dar nu le asocia prezentului, reproiecteaza-le la timpul trecut al evenimentului.

11. Ingrijeste-ti sanatatea, deoarece prin consecintele emotionale, traumatismul suferit are tendinta sa se somatizeze in ulcere, afectiuni ale inimii, cefalee sau dureri musculare.

12. Revino rapid la locul de munca. Activitatile specifice te vor distrage de la gandurile referitoare la situatia traita.

13.
Cere ajutor, pentru tine sau pentru cineva cunoscut. Acepta ingrijirile si atentia care ti se acorda, deoarece respectivilor le pasa de tine.

14.
Infrunta realitatea cu mult curaj. Poate ca asa a fost sa fie!

15.
Fii mai atenta cand conduci autovehicule si cand manevrezi obiecte periculoase, deoarece, dupa un astfel de traumatism, accidentele sunt mai frecvente.

Desi nu vei putea uita niciodata ceea ce s-a intamplat, daca vei depasi aceste momente... te vei simti mai puternica!

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (10)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • iuliana Molnar pe 23 Nov 2013, 15:39
    Cristian iubitul nostru fiu

    Va inteleg pe toti care pierdeti fiinta draga noi l-am pierdut pe unicul nostru inger fiul nostru in varsta de 30 de ani cand viata lui trebuia sa fie plina de bucurii sa-si intemeieze o familie copii si planuri minunate care le faceam impreuna ne bucuram cand el era fericit plangeam cand era trist eram o familie perfecta visam cu sotul meu sa devenim bunici el abia astapta momentul de a deveni tata fiinca iubea enorm copiii dar un accident violent ni la rapit in 16 iunie 2013 cum credeti ca mai traiesc eu si tatal lui nimic nu mai are sens pentru noi plangem neintrerupt e o durere care te sfasie si acel groaznic telefon care nu ma lasa nici o clipa si il aud mereu in capul meu A MURIT CRISTIAN credeti ca mai poti fi om , va spun clar ca nu esti o amintire a tot ce a fost si iti raman doar lacrimi si durere.

    2
    1

  • MARIA RAMONA pe 7 Oct 2013, 07:44
    NU MAI AM MAMA !

    Buna , sunt Maria.Am 55 ani.Sunt operata de cancer malign al tiroidei de un an. Incercam sa-mi revin dupa problemele medicale .Mama mea batrana de 81 ani , bolnava ,o mana de om cu suflet mare a aflat tarziu ce e cu mine , abia aproape dupa un an i-am spus.Acum i-mi pare rau ca nu am protejat-o mai mult .Desi nu s-a aratat cred ca s-a consumat pentru mine si in final in seara zilei de 1 octombrie 2013 si-a dat sufletul in bratele mele.Nu-mi revin din soc , revad scena in fata ochilor , nu pot sa cred ca nu mai e, ca nu mai am mama. Stiu ca era si in varsta si bolnava dar durerea este asa mare ca nu stiu ce sa fac.

    1
    1

  • Andreea pe 26 Mar 2013, 14:03
    Cu multa durere in suflet..

    Am citit fiecare povestioara si am un gol in suflet pe care stiu ca o perioada de timp o sa mi se para imposibil sa il umplu cu ceva.Sunt Andreea am 20 de ani si azi dimineaza am aflat ca bunica mea pe care o vazusem cu o zi in urma si era perfect bine, a decedat.Pentru 5 minute nu am mai putut zice nimic si in drum spre munca inca nu realizasem ce s-a intamplat. Nu am varsat nici o lacrima pana ce m-am asezat pe scaunul de la birou si am simtit ca o bucata din mine s-a desprins. Aceasta minunata femeie pe care am pupat-o pe frunte inainte sa plec fara sa stiu ce o sa se intample, m-a crescut de cand eram in fasa, m-a invatat cum sa scot primele cuvinte pe gura si cum sa pun manutele cand imi spun rugaciunile, nu mai e si doare.

    1
    1

  • Mihaela pe 22 Feb 2013, 16:22
    am pierdut omul drag

    A murit dragul meu drag, iubirea mea cea mare! Vestea mi-a adus-o un telefon....... un accident stupid! Nicio clipa nu m-am gandit ca voi aprinde astazi luminari langa sicriul lui şi-ii voi mangaia obrazul rece lui ...care era asa de cald! Iubirea mea, dragul meu drag.......... Ne-am intalnit tarziu, cand credeam ca n-o sa mai iubesc niciodata şi m-ai facut sa am din nou aripi......... Tu stii ca dansam prin casa cand stiam ca vii.... Dragostea ta ma facea sa zambesc tuturor...... Ce fac eu acum fara tine?

    3
    1

  • oana pe 13 Feb 2013, 02:03
    sufar enorm

    buna sunt oana si am 15 ani,sufar enorm de mult bunicul meu a murit acum 6 luni si nu pot trece peste sunt distrusa plang intruna seara adorm plangand si imi este asa de dor de bunicul meu as vrea macar o secunda sa il vad si sa ii spun ca il iuubesc si ca imi e dor de el uneori nu realizez ca este mort imi spun ca nu este adevarat ca este imposibil si ma gandesc cand l.am vazut ultima oara in viata si imi vine sa ma dau cu capul de pereti imi vine sa mor de durere.sincer as vrea sa mor ca sa fiu cu tataia.cred ca o sa inebunesc.imi este foarte greu :( offf

    6
    1

  • elena pe 25 Ian 2013, 13:24
    comoara mea

    buna sant elena am 45 de ani anul trecut pe 22 iunie miam pierdut comoara mea baetelul de 13 ani anca nu ma simt in stare sa merg pe strada nu pot sa accept nu pot sa uit tot timpul ma gandesc la el este ffffff greu

    3
    0

  • CLAUDIA PROTESU pe 12 Ian 2013, 18:23
    INGERULUI MAMI

    Nici azi nu ai venit...IUBITA MAMA, Nici astazi ochii nu ti-am sarutat, Si astazi sufletul mi-e sfasiat, DE LACRIMI,DE DURERE SI DE TEAMA... MAMEI MELE... TE VOI IUBI VESNIC... PUIUL TAU-DANI

    4
    1

  • catalina pe 5 Aug 2012, 05:11
    Pe mine cine ma intelege?

    Eu mi-am pierdut mama fiinta cea mai draga acum 6 ani,aveam numai 19 ani iar ea 46.Nu a pot explica in cuvinte prin ce chin am trecut si inca mai trec durerea mea e foarte mare eu nu pot accepta ma inchid in camera mea si plang,suspin,adorm plangand cu gandul la ea,merg la mormantul ei mereu si o intreb in lacrimi de ce a plecat asa devreme...nu doresc nimanui suferinta mea.Mi-e dor de mamica mea si as da ani din viatza sa o mai pot strange macar o data in brate.E trist e foarte trist...

    4
    0

  • Marian pe 20 Nov 2011, 21:34
    Andreea

    Andreea...bunica mea a murit acum 2 zile, tot de cancer la plaman...a facut 63 de ani in spital a fost ziua ei pe 17 noiembrie...a intrat in coma in care a stat 4 zile. A murit...cancerul a facut metastaza la creier, nu'mi vine sa cred, ma doare enorm...cazurile noastre sunt asemanatoare...iti inteleg suferinta si te sprijin din tot sufletul, ai grija de tine, incearca sa te pui treptat pe picioare

    5
    2

  • andreea pe 16 Iul 2011, 08:36
    :((

    Sunt andreea,am 11 ani si am trait o experienta foarte groaznica...bunicul meu,in varsta de 62 de ani a murit de cancer la plaman venisse salvarea dupa el...i-au pus masca de oxigen...el a zis ca se inneaca si au ajuns la spital...l-au pus la reanimare si a mai trait 2 ore apoi bunica mea a mers sa-i cumpere sa manance si el era deja mort...s-a innecat cu oxigen...imi pare bine sa discut si cu alti oameni mai mari decit mine asta mi-a alungat gandul de la ce era mai rau :(( =((

    2
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod