Toate mamele ştiu că blestemul părinţilor e cel mai grav pentru că se împlineşte, spun oamenii. Asta n-a împiedicat-o pe mama să mă blesteme şi să-mi distrugă viaţa pentru faptul că i-am nesocotit ultima dorinţă. Aceea de a o duce la groapă din casa ei.
Întotdeauna mama a iubit garsoniera aia nenorocită cu care se alesese după despărţirea de tata. Era într-un bloc oarecare din Pantelimon, nu avea nimic special, dar mama o aranjase cu sufletul ei şi pusese în ea tot ce-i mai rămăsese, după ce tata o părăsise pentru alta mai tânără, iar eu mă măritasem şi plecasem în casa socrilor.
Garsoniera mamei era sanctuarul ei. Acolo putea să-şi impună toate regulile pe care altfel nu reuşise să ni le inoculeze mie şi fratelui meu cât am fost copii. Strălucea de curăţenie la orice oră şi niciodaă nu găseai un fir de aţă în dezordine prin casă.
Înainte de a se îmbolnăvi, mama mi-a spus că acea garsonieră, care-i fusese cămin în ultimii zece de ani de viaţă, trebuie să fie şi capela ei. „Să nu cumva să mă duci la cea din cimitir. Vreau să ies cu picioarele înainte din casa mea. Să ştii că te blestem de dincolo de mormânt dacă nu faci asta!”, mi-a zis mama într-o duminică după amiaza, când am vizitat-o ca să luăm prânzul.
Eu cu Andy şi cu băiatul nostru Daniel aveam această regulă, măcar la două duminici să o vizităm pe mama, ca să nu se simtă singură. În general, relaţiile erau bune, chiar dacă nu foarte drăgăstoase. Eu şi mama n-am fost apropiate, din pricina diferenţelor de viziuni asupra vieţii. Nici după ce eu am devenit mamă nu am ajuns la părerile ei, prin urmare păstram relaţiile mamă-fiică, dar cu rezerve.
Ea şi tata s-au despărţit destul de târziu, aşa că eu şi fratele meu, fiind deja studenţi, nu am fost ceea ce se cheamă „copii traumatizaţi de divorţul părinţilor”. Aşa a fost să fie, amândoi ne-am văzut de studiile noastre, de cariere şi de viaţă după această despărţire. Ulterior tata a emigrat cu soţia lui, şi la câţiva ani l-a luat în Canada şi pe fratele meu. Aşa că am rămas singurul ajutor pentru mama.
Când mi-a zis că mă blesteamă i-am spus că exagerează, şi am trecut mai departe. După un timp, mama s-a îmbolnăvit. Avea 70 de ani şi boala a evoluat rapid. În ultimele săptămâni mi-a fost greu să tot fac naveta între job şi casa ei din Pantelimon, aşa că am adus-o să locuiască într-una dintre camerele libere din vila socrilor. Îmi era mai uşor să am grijă de ea, în plus, era monitorizată permanent de soacra mea, care era pensionară.
În ciuda condiţiilor bune, mama a închis ochii cu oful că nu e în patul ei.
După ce a murit, la nouă luni de zile, Daniel, băiatul nostru de 13 ani a avut un accident de maşină. De fapt de scuter. Era la nişte prieteni, s-a urcat pe scuterul unuia mai mare, probabil a fost teribilist şi a tăiat faţa unei dubiţe. Medicii spun că a avut noroc că a supravieţuit. El spune acum că noroc ar fi fost să moară. Pentru că e paralizat de la brâu în jos şi depinde în totalitate de noi. Când viaţa ar fi trebuit să-i dea tot ce e mai frumos, i-a luat picioarele.
Eu, ca mamă sunt distrusă, vă imaginaţi. Dar gândesc optimist. Ştiu că sunt oameni care au reuşit să aibă o viaţă împlinită şi din scaunul cu rotile. Şi am încredere că şi Daniel o să depăşească perioada asta de depresie în care se află chiar şi la un an după accident.
Însă eu nu pot să trec peste gândul că totul ni se trage de la blestemul mamei mele. Am tot auzit că e cel mai rău, dar nu ştiu dacă ea ar fi putut să aibă sufletul ăsta şi să lovească într-un copil. Şi mă mai întreb, dacă a fost aşa, oare se va opri aici, sau mă va urmări câte zile voi mai avea? Cum aş putea oare să scap de blestem?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Paranormal: Blestemul care mi-a paralizat fiul
Toate mamele ştiu că blestemul părinţilor e cel mai grav pentru că se împlineşte, spun oamenii. Asta n-a împiedicat-o pe mama să mă blesteme şi să-mi distrugă viaţa pentru faptul că i-am nesocotit ultima dorinţă. Aceea de a o duce la groapă din casa ei.
De Oana Şerban
Comentarii (11)
Sunt total anti-blesteme! Din pacate, mama blesteama permanent. Greseste fata de toti cei din jurul sau, dar nu si-ar cere iertare pentru nimic in lume. Doar blesteama, dracuie, injura, vorbeste mizerabil, ca ultimul birjar. Ii spun mereu ca a imbatranit urat si ca arde in iad, dar intoarce vorba tuturor si mai blesteama. Parca este posedata. Chiar nu stiu ce ar putea sa o convinga sa nu se mai poarte atat de agresiv verbal si fizic! Nu are motive sa se poarte atat de mizerabil si totusi o face!
Mi am distrus viata cu un nesimțit căruia nu-i pasa de mine. Când am vrut sa l las, m a lăsat gravidă, ca să nu pot pleca nicăieri. Am înghitu li la mizerii din partea lui și a neamurilor lui, ca nu mai pot respira. Aștept ca prostul de Dumnezeu măcar sa ma ia de aici, ca nu ma as ude și nu ma ajuta. Cum puteți crede în el!?
Da Doamna,blestemul este a mamei dumitale ,sa chinuit,va crescut,si avea o singură dorință, sa moara in casa ei unde poate isi amintea de momentele petrecute cu fostul soț, dumneata ai luat decizia de a nu asculta ultima dorință,cu ce drept?Dreptul de copil?Nu exista ...Post si rugăciune pt dezlegare,si primiti crucea prin copilul dvs...
Draga doamna! Eu, Fratele meu, Mama si Tata, am fost blestemati de cand m-am nascut! Blestemele au fost date de catre bunica mea. Care si acum traieste din nefericire! Blestemele veneau zilnic!!!! Uneori din lipsa de ocupatie... si nu doar intr-un fel... Eram toti blestemati de Boli grave\ciudate, Ghinion in viata, Destramarea familiei, Ura intre frati, Saracie si foamete chiar si moartea noastra!!! (Daca va vine sa credeti ce tupeu si suflet diabolic ar putea avea o mama ¨bunica in cazul meu¨) Eu si restul familiei in afara de bunica. Am reusit sa ne realizam in viata. Ne-a mers mai mult decat bine. In ciuda blestemelor ei. Ea (bunica) pe de alta parte, A devenit dependenta de alcohol+ la putini ani mai tarziu a desvoltat semi pareza pe partea stanga+ Diabet+ Colesterol+ Accident vascular, Hiper tensiune arteriala...etc. Noi restul, pe de alta parte am primit doar NERVI SI URA PENTRU EA! efectiv nu o mai suporta nimeni! Nici vecinii nici neamurile nici propria ei familie! Are 78 de ani si inca mai blesteama. Dar nu a observat ca toate blestemele ii s-au intors impotriva ei!!!!!! Plus ca citisem mai demult niste site-uri care explica magia neagra (eu in acea zi fiind interesat de asa ceva ¨nu stiu motivul¨) si spunea ca orice blestem adresat cuiva fara ca acea persoana sa iti fi gresit ceva cu adevarat! (ex: uciderea cuiva drag, alt blestem... ceva grav in orice caz...) Ii se va intoarce celui care blesteama!!!!!! D-zeu nu poate sa pedepseasca pe cineva pt ca asa vrea altcineva! Daca fiul dvs a patit ceva, nu e de la blestem! Asa a fost sa fie. Ce e sa patesti, nu poti sa ocolesti. Dar nu din blesteme! Prin urmare, daca e cineva care sa se priceapa la blesteme. Acela as fi eu! Pentru ca am auzit, simtit si vazut de cand m-am nascut numai si numai blesteme peste blesteme! Am 23 de ani si sunt 99% Perfect! 1% nervii acumulati in timp. Si cu incredere va spun tuturor ca: Cel care blesteama pt ca asa ii se scoala! (imi cer scuze pentru limbaj) VA ARDE IN IAD PENTRU ETERNITATE!!!!!!! VA SIMTI, AMINTI SI SUFERII PROPRIILE BLESTEME LA INFINIT! Cu un risc de 60% de a se intoarce blestemele impotriva celui care blesteama pe parcursul vietii sale. Prin urmare, Mama dvs nu e auzita de D-zeu cum blesteama, pentru ca arde in flacarile iadului!
DA SI EU CRED IN BLESTEME AM FOST BLESTEMATA MI SA FACUT VRAJI! MA ROG NEINCETAT LA D-ZEU, RUGATI-VA SI VOI CEI CARE AVETI NECAZURI ! DOAMNE AJUTA!
Nu-ti pierde speranta draga mea! Dumnezeu cu siguranta iti va arata drumul drept!
Si mama mea este paralizata de mult timp, o ruda mai îndepartata a blestemat-o,mereu ma gandesc daca nu a avut într-adevar o influenta nefasta,cum caut mereu un "leac" am gasit pe internet o stire cum ca o clinica di SUA ar fi descoperit un medicament care s-ar adresa mai ales tinerilor paralizati în urma accidentelor,deocamdata este în faza experimentala dar se pare ca functioneaza ,cred ca este vorba de o clinica din Los Angeles,mi se pare ca eera o clinica universitara,cautand mult pe internet poate veti gasi acasta informatie,nu stiu în ce masura v-ar ajuta,dar cine stie,îmi pare rau ca nu am notat adresa exacta,am sa caut si daca o gasesc iar stirea o postez.Pana atunci,rugati va Dumnezeu face atatea minuni.Mult curaj!
Langa Suceava este manastirea Hagigadar..se gasesc informatii complete pe internet..Incearca acolo sa te rogi conform celor citite pe net..eu am fost, m-am rugat si o sa ma mai duc..pentru a multumi Maicii Domnului pentru ajutor.. Nu dispera!!
Sunt o persoana care crede in blesteme..Si poate in acest caz,mama ta a fost vinovata de acesta accident...asa se zice ca blestemul cade pe ce iti este mai drag,ca sa te doara mai tare..O alta nenorocire nu are sa ti se mai intample deoarece blestemele se lipesc daca sunt spuse de cei in viata,mama ta nu mai are cum sa-ti faca niciun rau. Ce poti sa faci este sa mergi la un preot si sa-i povestesti ce ai patit,el te va indruma sa iei o decizie inteleapta.Poate asa te vei putea ruga lui Dumnezeu sa o ierte pe mama ta,ca cel care blesteama a facut un pacat f mare,si astfel isi va gasi si ea linistea.. Sa-ti dea Dumnezeu multa rabdare si sa-ti lumineze mintea sa alegi tot ceea ce este bun pt familia ta.
Te rog nu te mai chinui cu acest gand al blestemului ! Da, poate ca e si ceva adevar in ceea ce crezi tu ca s-a intamplat insa trebuie sa actionezi cu cit mai multa luciditate in ceea ce ai de facut in aceasta situatie si sa nu il uiti pe Dumnezeu. Pentru tine acum este mult mai important sa iti canalizezi toata dragostea inspre familia ta. Bucura-te ca nu esti singura , ca sotul tau este alaturi de tine. Chiar , te rog nu uita de el ! El este afectat de cele intamplate la fel ca tine , chiar daca poate nu arata. Tu trebuie sa fi cea mai puternica dintre toti si sa nu uiti de cei din jur . Eu cred ca ceea ce vi s-a intamplat este o incercare pe care Dumnezeu va trimis-o ca sa va faca si mai puternici. Dar trebuie sa fiti impreuna. Te rog nu inceta sa te rogi si nu uitati sa COMUNICATI unul cu celalalt , nu mergeti pe presupuneri, pe aruncat vina de la unul la altul. Ai grija de familia ta , de copil dar si de sot. Daca nu vei fi atenta si sanatoasa poate fi si mai rau de asa. Sti,unor barbati nu le plac aceste situatii si devin alunecosi poate doar fara voia lor. Iar cu fiul vostru trebuie sa stati impreuna de vorba si sa -l ajutati sa treca peste depresie. Sper sa intelegi ce am vrut sa spun. Iti doresc multa sanatate !
este bine ca esti optimista! Nu exista blesteme..decat energie negativa,pe care tu o poti stopa daca reusesti sa iti gasesti echilibrul... la fel si ptr baiatul tau. Cu siguranta poate face lucruri minunate chiar si in situatia lui. Sunt oameni fara maini si picioare care dau discursuri motivationale celorlalti...trebui sa valorificam exemplele pozitive.
Posteaza comentariu