Cum te-a influentat relatia cu tatal tau?

Nu degeaba se spune ca relatia pe care o avem cu parintii nostri este aceea care, direct sau indirect, ne va influenta puternic de-a lungul intregii noastre vieti. In cazul femeilor...
Nu degeaba se spune ca relatia pe care o avem cu parintii nostri este aceea care, direct sau indirect, ne va influenta puternic de-a lungul intregii noastre vieti. In cazul femeilor (si in majoritatea situatiilor), relatia cu tatal este de multe ori covarsitoare. Aceasta in ciuda faptului ca, mai ales in primii ani de viata, copiii isi petrec mai mult timp alaturi de mame. Tocmai de aceea se considera ca relatia dintre mama si fiica este, in fapt, cea mai importanta.

Nu contesta nimeni relevanta acesteia pentru femeia de mai tarziu, insa tatal este cel care isi va pune amprenta asupra fiicei si a felului acesteia de a fi. Despre tata se spune ca este "prima dragoste a oricarei femei". Tocmai de aceea, tipul de relatie care se stabileste intre cei doi va avea un impact extrem de puternic atat asupra echilibrului ei emotional, cat si in ceea ce priveste relatiile sentimentale.

Te-ai putea gandi: si ce-ai fi tu insati in masura sa faci, la o adica? In definitiv, nu ne putem alege parintii si, daca ajungi la concluzia ca relatia pe care ai avut-o cu tatal tau nu te-a influentat neaparat in sens pozitiv (desi este interpretabil), nu-l judeca.
Nici un copil nu are acest drept si, pe termen lung, nu ti-ar aduce nici un beneficiu. Ideea este ca, analizandu-te pe tine insati si tipul de relatie pe care ai avut-o (sau o ai) cu tatal tau, sa inveti sa te cunosti si sa te intelegi mai bine. Este primul pas catre a deveni ceea ce vrei sa fii.

Tatal protector si grijuliu...


Astfel, sa presupunem ca in copilarie, tatal tau a fost pentru tine "cavalerul in armura stralucitoare". Te-a rasfatat, te-a protejat in permanenta si ti-a satisfacut toate dorintele. Parea a nu obosi niciodata si era intotdeauna gata sa se joace cu tine, iar mai tarziu, cand ai ajuns la dificila varsta a adolescentei, ti-a fost alaturi in permanenta cu o vorba buna, un sfat sau o incurajare.

Acum, la maturitate, probabil esti o femeie foarte sigura pe tine si constienta de ceea ce esti, pentru ca ai fost invatata, de la o varsta frageda, sa fii respectata. Felicitari! Ai toate premisele pentru a reusi in tot ceea ce ti-ai propus.
Tine cont insa de faptul ca, poate, esti intrucatva nepregatita pentru dezamagiri... si acestea, inerente de altfel, ar putea sa te copleseasca, tocmai pentru ca viata nu te-a pregatit pentru asa-ceva.

Tatal - amic si tovaras de joaca


Poate ca, inainte sa te nasti, tatal tau si-ar fi dorit sa aiba un baietel. Dar, din clipa in care te-a tinut pentru prima data in brate, ai devenit cel mai important si mai frumos motiv al existentei sale. In copilarie, "s-a pus" incantat la mintea ta, v-ati jucat de nenumarate ori impreuna, a incercat sa te invete tot ce-a considerat ca ar trebui sa stii si a fost mereu gata sa-ti spuna povesti. Nu se mira nimeni cand va gasea uitandu-va impreuna la cate un meci de fotbal sau cand, mandra de tine si de importanta momentului, anuntai: "Ma duc cu tata in oras".

Este una dintre cele mai reusite relatii de acest gen si, daca ai avut parte de ea, te poti considera o femeie norocoasa. Ati fost, dintotdeauna, parteneri; tocmai de aceea probabil ca nu ti-a fost niciodata frica de el si ai stiut ca, orice problema ai avea, ea trebuie discutata cu sinceritate si gasite solutii de comun acord.

Tatal - Zbir


Sau asa il percepeai tu (poate erai nedreapta). Nu avea prea multa rabdare cu tine, dadea impresia ca nu vrea sa fie deranjat si, din aceasta cauza, erai mai tot timpul intimidata de el.
Iar atunci cand, in sfarsit, isi facea putin timp si pentru tine, era mai mult pentru a te chestiona in legatura cu notele si, mai tarziu, pentru a dezbate chestiunea "Ce vrei tu sa faci cu viata ta".

Este posibil ca la acea varsta sa-ti fi inchipuit ca tatal tau nu te iubeste. Greseai, insa nu aveai cum sa stii atunci. Dar situatia aceasta te-a marcat. Probabil acum esti o femeie timida, neincrezatoare in sine si destul de retinuta in relatiile cu sexul opus. Ai luat in calcul ipoteza unei discutii "cu sufletul deschis" cu tatal tau? Ce simti cand te gandesti la aceasta perspectiva? Teama? Retineri? Cu atat mai mult, ar trebui sa faci acest lucru. Cel mai bun mijloc de a invinge "demonii" este de a-i infrunta.

Tatal - Exemplu


Nu intamplator am scris "Exemplu" cu majuscula. Genul acesta de parinte si-a construit intreaga viata prin forta exemplelor; din pacate, acest lucru nu este intotdeauna si benefic.
Fie pentru ca parcursul existentei sale a fost marcat numai de reusite (vorbim in special de cele profesionale), sau fie pentru ca, dimpotriva, a inregistrat multe esecuri, acest tata are mereu o colectie de exemple la dispozitie.

"Eu, cand eram de varsta ta..."; "Daca as fi fost eu in locul tau", sau comparatii in care copilul sau e intotdeauna cel defavorizat: "Colegul tau cum a putut sa ia nota 10, si tu nu?"; "Ia uite la copilul acela, ce cuminte este! Tu de ce nu esti asa?".

O copilarie si o adolescenta traite sub asemenea auspicii duc, de obicei, la o maturitate incompleta. Cel putin din punct de vedere emotional. Nu-ti ramane de facut decat sa lupti cu tine insati pana in panzele albe, pana cand vei fi simtit ca ti-ai cheltuit si ultimul strop de energie, pentru a invata sa te apreciezi si sa ajungi sa fii mandra de ceea ce esti.
 

Comentarii (48)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Paula pe 16 Dec 2013, 19:15
    tata nenorocit

    Tatal meu inca traieste insa pt mine e mort de multi ani, niciodata nu a stiut sa vorbeasca sau sa se comporte cu mine insa el mereu are pretentia sa fie respectat de copiii lui.Nu as dori nimanui un asemenea parinte care nu este in stare sa te indrume in viata, sa te spijine la nevoie sau macar sa te inteleaga cand ti-e viata un calvar.NU, el mereu a fost ca vantul insa niciodata nu ma putem intelege cu el, mereu vorbea si vorbeste la vrajeala, nu stie ce inseamna iubirea.Il inteleg uneori ca si el a avut parte de acelasi tratament de la mama lui, a fost tratat cu multa indiferenta si prostie, insa eu cred ca nu ar fi trebuit sa faca acelasi lucru si cu mine. De multe ori ma intreb OARE CAND VA MURI? ca ne mananca zilele chiar daca eu sunt casatorita si sunt la casa mea imi e f mila de mama mea care inca il mai suporta

    2
    1

  • sss pe 21 Nov 2013, 00:11
    tata

    Tatal meu a fost cel mai bun tata..jucam fotbal inpreuna, ne uitam la tv inpreuna, povesteam, glumeam..eram mandru de el, era cel mai bun tata...acum nu mai stiu cum e..ne intalnim mereu, dar doar in trafic.deabia ne mai salutam......candva aveam si eu tata...

    3
    1

  • anonima pe 23 Iul 2012, 02:23
    tata monstru

    Tatal meu face parte din categoria care nu este prezenta aici, cea de monstru! Este un om agresiv, violent, bea de 2 ori pe saptamana si atunci daca ai spus un cuvant gresit incepe scandalul. Din nimicuri, din chestii banale, absurde, incepe calvarul pt mine si mama mea. Injuraturi, jigniri, imbranceli, lovituri, se duce dupa cutit, o nebunie. Dupa tot scandalul se linisteste, si apoi cauta vinovatii, si incearca sa iasa cu basmaua curata. Ii pare rau, plange, dar tot pe noi ne invinovateste. Aceste scandaluri sunt in casa de cand eram mica, atunci ma batea mult, ma scotea pe scara dezbracata goala la 5 ani, de mama nu mai zic, cate a indurat. Toate acestea m-au facut sa fiu o persoana fricoasa, la orice zgomot tresar, imi este frica de orice si oricine, am ramas traumatizata. Am momente cand vreau sa plec de acasa, sa ii spun sa uite ca are un copil, dar raman pt mama care este cea mai buna de pe lumea asta, e cea mai buna prietena si o iubesc enorm. Toate scandalurile astea ne-au apropiat si ne-am aliat impotriva lui. Nu l-am iubit niciodata si de multe ori imi doresc sa moara, chiar daca nu e bine sa gandesc asa.. dar numai o persoana care este trecuta prin asa ceva ma poate intelege, ceilalti ma cred nebuna. Tot ce ma rog e sa imi gasesc un barbat opus tatalui meu. Si daca Doamne fereste as da peste un barbat ca si el, l-as parasi fara sa stau pe ganduri, chiar daca as ajunge sa stau pe drumuri. Niciodata sa nu indurati violenta, jignirea si bataia de joc a cuiva! Toti avem demnitatea noastra, nu lasati pe nimeni sa v-o calce in picioare. Cresteti-va copiii sa fie respectuosi, nu niste batausi. Daca sunteti violenti cu copiii d-voastra si ei o sa fie asa la randul lor. Am scris asta printre lacrimi, sa ma pot descarca.

    6
    0

  • andreea pe 15 Iul 2012, 14:29
    tata sau donator de jizz

    Am citit partial comentariile voastre ,spre minunatia ochilor mei am zarit"bun sau rau e tatal tau",as fi in stare sa ucid daca mi-ar mai spune o fiinta umana,normala,lipsita de trasaturi psihice de animal expresia asta,frecvent folosita de cei care au fost privati de infern,de ce infern?infernul in care unii traim,in care ne zbatem cu ultimele puteri secatuite pe zi ce trece.Prin prisma conceptiei mele asupra raspandirii "sfatului,opinii" privind o tema atat de delicata si complicata ca "un cacat de tata care isi traieste existenta doar cu pateticul titlu de TATA".Doar noi,martirii vietii,noi ...aceia care cautam supravietuire zilnic,ascultam si tacem,respiram sacadat .... Noi,copii durerii ,nu avem nevoie de opinii lipsite de tactica,doar un suferind poate sta la capataiul unui suferind.In timp ce voi normal people gustati din fiecare particica a tineretei,noi va privim infometati din umbra.Mentionez ca am 17 ani(voi avea peste 2 zile).Acum ceva timp am incercat sa imi impun sa renunt la a ma plange,eliberare sufleteasca,cum vreti sa o numiti.am ajuns la concluzia ca devin lipsita de puteri cand fac asta,cand o faceam..:)).si primeam inapoi,dupa o lunga conversatie in care eu ma elberam"da...trist..HEI imi poti impumuta tricoul ala?"incerc sa evidentiez ca gandurile normalilor sunt inutile pentru mine,si ma oftic cand ii vad ca dau nastere la dezbaterea subiectului"tata violent"doar pe baza unor informatii auzite.

    5
    1

  • vlad pe 17 Nov 2010, 17:12
    nu prea pot pronunta cuvantul "tata"

    si tatal meu este violent . dar la el problema e ca nu bea . a suferit o depresie mai de mult si s-a imbolnavit. in plus mai are si diabet. sincer chiar imi pare foarte rau de cei care cresc sau au crescut in asemenea conditii si ii inteleg foarte bine. daca ma credeti vreau sa spun ca regret ca m-am nascut pentru a trai o asemenea viata alaturi de un …”nimeni” . incerc sa cer ajutor dar nu stiu unde. daca cineva ma poate ajuta cu o vorba buna sau un sfat sa o faca. va multumesc! stima!

    2
    0

  • alexiito93 pe 31 Oct 2010, 16:27
    un tata pe care nu-l doresty

    Am ramas mirat citind comentarile pt ca nu credeam ca sunt persoane ca mine cu aceasta problema...tatal meu este timid necomunicativ si putin cam insensibil pt ca,cand incercam sa ajut sa cv (citez:atata timp cat stai sub acoperisul meu si iti dau de mancare tu sa nu ai treaba mea)ce opinie sa ai despre o persoana care vb cu tn cand e in stare de ebrietate cu esti o scarba,rahat..vb aia ca omul knd e beat ce are pe suflet zice..sau !!! pe strada se face ca nu te vede .hellooo!!!!a inebunit tatici si knd ma gandesc ca mama mia zis ca s el a avut o copilarie grea..cum naiba exista un om ca tatal meu sa fi avut o copilarie grea si u la randul tau sa faci asa cu copii tai stiind ce simte acel copil..parerea mea e ca ar trebui sa isi dea glont.pt un copil de 17 ani e prea mult sa vezi ca esti ca un caine intro casa numai mancare si apa..e greu dra tineti minte ca cele 3 lucruri mai importante sunt:bani iubirea si sanatatea apai de und faci rost de bani si de iubire nu conteaza si sanatatea aica nu prea putem in toate cazurile sa intervenim....un cuvant de incurajare este ca totdeauna se va intorce roate cand le este mai draga lumea atuncea cand sunt manga o asa zisa fericire care tio da alcoolu ala,mai nime nu zice sa nu bei la un chef sau cv dar mai in fiecare zii cu capul la beutura sincer as vrea alt tata sau macar printro magie sa devina un tata care sa si simt ca iti si este tata..lucru care nar fi greupt ca are tot ce ii trebe bani multi casa nevasta copil. mai tinem legatura astept comentarile voastre multumesc macar din preta vostra putina intelegere si atentie la revedere

    1
    0

  • eu pe 5 Apr 2010, 18:00
    offf ....

    tatal meu?nici nu stiu daca il pot numi tata (poate doar ca aduce bani acasa)in rest e un om de nimic un alcolist nenorocit si fara uflet se imbata odata la 2 3 zile si bea foarte mult pana isi pierde mintile si imi face noptile albe injurand tot timpu ,ma ameninta cu cutitu cu pusca ptr ca e vanator ma da afara din casa o injura pe mama o imbranceste sparge pahare sticle arunca tot felu de chestii si nu inteleg dc?si acu sa-mi analizez si eu un pic viata am 22 de ani si din cauza lui am trait numai cosmaruri neincredere in barbati sa nu gasesc cumva unul lafel cateodata mi-as dori sa moara ash fi mult mai libera lafel si mama toti bani lui si toti bani din lume nu sterge cat am suferit in copilaria mea spaime ,frica,am ramas marcata tresar la cel mai mic sunet ,mie frica sa aud usa de la intrare sa nu cumva sa fie el ,si singura pers ptr care mai stau in casa asta este mama ...cam asta este tatal meu cam crud nu?

    7
    1

  • alexandra25 pe 22 Feb 2010, 19:32
    tatii...

    buna. eu nu am probleme cu tata. sincer ma inteleg mai bine cu el decat cu mama. e mult mai intelegator si rational,cerebral. mereu sfaturile lui au fost bune. insa vreau sa vorbesc despre tatal prietenului meu care in ciuda faptului ca a avut o copilarie buna,tatal lui acordandu'i toata atentia de care orice copil are nevoie, el la randul lui nu este asa. ultima oara cand tatal lui l'a scos la o prajitura - asa...un moment tata-fiu, a fost cand prietenul meu avea 5 anisori. este foarte uracios cu el, nu i'a aratat niciodata afectiune, incredere sau sustinere. ei comunica prin mama acestuia. apeleaza mai degraba la ajutorul strainilor decat la propriul fiu. nu inteleg de ce este asa avand in vedere ca atunci cand a aflat ca va avea un fiu era extraordinar de fericit. prietenul meu sufera foarte mult,relatia pe care nu o are cu tatal lui ii influenteaza munca si relatia cu cei din jur. inclusiv cu mine. a vrut sa ne despartim iar asta tot din cauza tatalui lui, pt k ii este teama sa nu devina ca el si sa ma faca la un moment dat sa sufar. cum ar putea fi rezolvata o problema de genul asta? mai pot ei avea o relatie normala tata-fiu? da'ti'mi sugestie va rog pt k ma doare sufletul de suferinta lui! il vad k traieste o trauma,k vrea sa aiba un tata adevarat cu care sa discute si cu care sa se sfatuiasca. va multumesc

    3
    0

  • arlllls pe 7 Feb 2010, 13:14
    despre tati

    Eu sunt baiat si mai mult sunt de partea mamei din cauza ca tatal meu e un betiv dezinteresat de tot.Si mereu cand am avut nevoie sa ma apere de lume tot de mine sa lua .E un nenorocit din toate punctele de vedere.Poate voi aveti un tata mai bun , ma bucur sa aud asta dar la mine e alta realitatea.Si nu am cum sa imi schimb parerea .

    0
    1

  • Ionela Daria pe 13 Ian 2009, 15:14
    tata?

    Tatal meu e alcoolicse imbata de 2-3 ori pe zi,dar care se mandreste cu mine chiar dak nu-s baiatul care si l-a dorit foarte mult,ma iubeste mult si vrea sa-mi dea tot ce e mai bun,insa atunci cand bea imi spune vorbe care ma ranesc si nu le pot uita oricat as incerca,m-au marcat definitiv.Mami spune k o sa divorteze de el,si eu ii dau dreptate si o sustin dar ea nu vrea sa raman fara tata chiar daca atunci cand e beat imi vorbeste urat.Vrea sa renunte la bautura dar nu mai poate,ma doare ca nu am cum sa-l ajut,Stau tot speriata ca o sa faca vreun scandal monstruos,il iubesc mult dar vreau sa renunte la bautura.

    0
    0

  • trinitty pe 16 Oct 2008, 16:42
    bucurie si tristete..viata merge inainte!

    ...pt "sincer am zambit un pic cand am citit comentariile anterioare si am observat foarte clar niste comportamente specifice romanului"....ce usor si ce concluzii rapide de catalogare de comportamente..eu am observat doar bucurii sau tristeti si suferinte.....probabil din prisma persoanei pt care soarta a fost generoasa starneste zambete. Insa, multe persoane care citesc acest clasament de tati probabil nu se regasesc si zambesc cu amaraciune .Vreau sa spun ca am scris in cunostinta d ecauza insa in acelasi timp ma numar printre cei ce au reusit si au mers mai departe ..Incercam sa incurajez pe cei ce poate inca traiesc asemnea clipe in familie...chiar nu sunt simple sau usoare pt cine le traieste.....nu stiu de ce sau cum suferinta cuiva ar starnit zambete..sau , ma rog comentariile ( inclusic al meu facea parte din anterioare , de aceea am si raspuns..datorita generalizarii ) Am o varsta onorabila, am familie , 2 copii mari si inclin sa cred ca am facut tot posibilul pt familia mea pt a simti caldura unui camin adevarat si poate intro zi copilul meu va gandi despre mine ca mama asa cum a facut cate cineva cu sufletul plin d ebucuria pt tatal ce il are. stii ca...viata bate deseori filmul sau cartea? pt cei ce sufera am scris sa ii incurajez sa nu se lase prada suferintei si sa vada partea frumoasa a vietii deoarece inevitabil asemnea situatii conflictuale emotionale sau fizice iti influenteaza viata...multi , foarte multi ajung sa sufere ...eu ii multumesc lui D-zeu ca viata mea a intrat pe alt fagas de la 18 ani cladindu-mi un drum al meu si chiar si sunt fericita..insa am avut noroc!tocmai d e aceea m-am simtit oarecum datoare sa lansez si urez un gand spre incredere, putere de a merge inainte celor ce nu au avut sansa de a-si regasi tatal in caracterizarile prezentate in articol. iertati-i pe cei ce nu s e regasesc , iubiti-ii si respectati-i pe cei ce se regasesc! respect si mult noroc tuturor. daca modul de formulare al mesajului a deranjat cumva, nu asta a fost intentia si cer scuze anticipat. ps. corina multumesc pt titlul cartii ..iubesc cartile.

    2
    0

  • wind storm pe 9 Iul 2008, 12:56
    Cel mai bun tata!

    Tatal meu este intr-adevar cel mai special barbat din viata mea.Protector, amic,bland si atoatestiutor.Chiar si acum am mereu parte de intelegerea lui , de discretia si ajutorul lui bun.Tata este o paine calda, o mana intinsa,o mangaiere,s-a sacrificat mereu pentru mine si inca se sacrifica.Tata mi-a dat curaj de multe ori,m-a invatat lucruri pe care le folosesc in viata ,si viata alaturi de el a fost un mare plus.Sunt fericita si multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea OM...

    2
    0

  • ramo_2006 pe 15 Mai 2008, 07:31
    tatal MONSTRU

    despre tatal MONSTRU ce se spune, tatal acela care te face sa te simti ca un rahat, acela care niciodata nu ti-a spus o vorba buna, ce fel de femeie sunt cu asa un tata?

    0
    1

  • Diana21 pe 8 Mai 2008, 00:44
    TATA?!

    As dori draga Greta sa-mi spui cum sunt eu acum, daca am avut 4 tatici si defapt nici unul? Sa explic: mama m-a facut cu altcineva(tata biologic), pe care nu il cunosc, pentru ca sotul ei(tata?!)nu putea face copii.Apoi mama a divortat s-a casatorit cu altcineva(tata?!)care a decedat. Abia acum mama are din nou pe altcineva(tata?!) Cu toate acestea, nu pot sa spun ca mi-a lipsit "tata" pentru ca mama a jucat foarte bine si acest rol(in sensul bun; nu am ce reprosa; am avut tot ce mi-am dorit si chiar in plus protectie, multa joaca, prietnie, si chiar libertate). Deci ce fel de femeie crezi ca sunt?!

    0
    0

  • traznita pe 5 Mai 2008, 16:42
    tata exemplu!

    asa se poate numi tatal meu. am un tata model; un om muncitor, luptator, harnic, descurcaret, dar pe langa toate astea, ca orice om, are si defecte: este autoritar, posesiv si dominator. Ii place sa aiba ultimul cuvant chiar si acum cand noi, copii lui suntem mari. Imi lipseste mult tandretea si faptul ca aproape niciodata nu m-a sustinut moral. Adica m-a sustinut cat sa-mi dea indicatiile ca ce sa fac ca sa invat mai bine si ca x, y pot sa faca si ca eu de ce nu fac pt ca si eu am minte buna. In schimb n-am avut parte de caldura sufleteasca, de vorbe de iubire, de afectiune.. nu puteam sa discut chiar orice lucru cu el,cunoscandu-i mentalitatea. Cred ca o singura data in viata lui mi-a zis ca ma iubeste..! Din pacate, acum la 21de ani m-am resemnat cu ideea si am intalnit pe cineva care chiar imi ofera toate astea!

    0
    0

  • Elisa pe 4 Mai 2008, 21:57
    E TATAL meu!!!!!!!!!!

    Tatal meu e SUPER!!!!!!! si acum este si un bunic la fel. Nu ii mai judecati, buni sau rai sunt tatii nostri. Am sa va spun o poveste: " In clasa a X-a o buna prietena de-a mea a aflat ca tatal ei, de care mama ei era divortata de 15 ani si care nu s-a implicat niciodata in viata ei, era bolnav de cancer. Surorile ei au mers sa-l vada, insa ea nici nu a vrut sa auda. Il acuza intr-una. Am implorat-o sa mearga la el pentru ca altfel va suferi si mi-a raspuns: "Tu nu stii ce inseamna sa traiesti fara tata!" In cateva luni a murit si nu pot sa va explic cat de mult a suferit prietena mea. Cat de mult s-a invinovatit ca nu s-a dus sa-l vada." Asa ca ........... Eu imi iubesc enorm tatal si la fel de mult imi iubesc si sotul acum si sunt mandra de relatia pe care o are acesta cu fiica noatra!

    0
    2

  • mihaela pe 4 Mai 2008, 10:33
    tata

    in copilarie nu imi aduc aminte ca tatal meu sa fi luat o decizie majora in ceea ce priveste ducatia mea. mama era cea care ne-a crescut pe mine si pe fratele meu. a intrerupt 7 ani serviciul ca sa ne creasca.daca vroiam ceva sau aveam nevoie de vreun sfat sau vreo permisiune mergeam la mama sa cerem voie. daca mama nu era acasa si mergeam la el ni se spunea sa o intrebam pe ea. deci pot sa spun ca in copilaria si in adolescenta noastra tatal nostru nu prea si-a facut prezenta. fratele meu munceste de la 16 ani, iar eu de la 18 ani( am facut si facultatea, la zi). de la 19 ani ai mei am locuit singuri si ne-am intretinut singuri( ei s-au mutat la tara ).acum am 30 de ani, sunt necasatorita , mama este foarte bolnava, fratele meu este in strainatate, iar tatal meu in sfarsit se vede in postura de a lua decizii, dar si acum are nevoie de ajutorul meu pentru a da greutate deciziilor lui.

    1
    0

  • tanya pe 2 Mai 2008, 10:04
    tata

    26 de ani mi-am considerat tatal cel mai mare dusman. bea destul de mult dar eu il preferam beat, pentru ca beat nu m-a lovit niciodata. mi se parea ca nu-i pasa de mine si totusi de cand sunt plecata a intrebat des de mine. iar in ultimele lui clipe de viata mi-am dat seama cat de mult a putut sa ma iubeasca si cat de nebuna am fost sa il judec asa. acum e tarziu, el nu mai este si nici sa fac prea mare lucru n-am putut. sfatul meu ar fi sa incercati sa nu va pese. treceti mai departe si sa fiti sigure ca va veni si vremea compensarilor. dar nu urati pentru ca ura naste demoni de care nu mai puteti scapa. eu, se pare, am reusit sa culeg ce-a avut bun, numai ca in timpurile noastre, nu prea mi-e de folos.

    0
    0

  • simina pe 1 Mai 2008, 13:00
    tata inutil

    mai bine fara tata decat unu care iti face viata grea..... in unele cazuri is nefolositori si sper ca pe mine sa nu ma influenteze relatia cu el..... mi-as dori sa nu am niciuna

    2
    0

  • delia pe 30 Apr 2008, 22:11
    ???????

    80% din tati, sunt rai si prosti ! ! !

    1
    1

  • cujba carmen florina pe 30 Apr 2008, 20:31
    tata dupa 20 de ani

    stiti pe mine lipsa tatalui m-a facut sa fiu mai puternica si sa o copiez pe mama ,sa fiu independenta si am reusit in viatza ,am o familie frumoasa ,o casa o masina si o cariera,si acum mai nou am si un tata care este mandru de mine ptr tot ce am realizat singura,pentru ca si-a adus aminte ca are un copil abea atunci cand copilul avea 20 de ani ,dar macar este un bunic bun. Asa ca poate chiar lipsa lui m-a facut omul care sunt azi,ba nu darjenia mamei,el nu m-a facut decat sa fiu o femeie rece.Singurii barbati din viatza mea care ma fac sa ma topesc sunt sotzul si cei doi baietzi ai mei.

    0
    0

  • corina pe 30 Apr 2008, 17:17
    familia

    sincer am zambit un pic cand am citit comentariile anterioare si am observat foarte clar niste comportamente specifice romanului, dar la fel cum nu am ales familia in care sa ne nastem nu am ales nici tara, dar putem schimba toti ceva! Eu am citit o carte dragutza si usor de citit care obordeaza tema aceasta, cartea se numeste "Psihologia familiei" , autor Diana Lucia Vasile! O sa va placa!

    0
    1

  • dana pe 30 Apr 2008, 14:55
    extraordinar

    Imi pare enorm de rau cand vad ca sunt cazuri in care, tatii nu-si apreciaza copii si invers. Eu pot sa spun ca am avut un tata extraordinar, minunat. Toate cuvintele minunate din lume nu ar ajunge sa pot sa-l descriu. Tata a fost cel care imi pregatea micul dejun, imi punea merinde la scoala, imi impletea coditele, ma schimba copil fiind de gradinita atunci cand mai scapam pe mine, tot el ma punea la spalat de haine impreuna cu el, la facutul curateniei in casa. Stia sa faca sa para totul minunat. Am stiut sa-l apreciez si sa-i spun si arat ca il iubesc. Dupa ce m-am casatorit si a venit primul copil, el a fost cel care lua copilul, se ocupa in timpul liber de el. Tot ce regret este faptul ca a plecat pe drumul fara de intoarcere, inainte de venirea celui de al doilea meu copil. Cu siguranta ar fi fost foarte atasati, la fel cum a fost si cu primul meu puiut.

    1
    0

  • Inna pe 30 Apr 2008, 13:09
    :-)

    am o multime de prietene care au tati normali, chiar super de tot in toate privintele, dar SARACUTELE de ele n-au noroc in viata si gata, ce sa-i faci?:-) jumatatea pe care o gasesc or e PROST or isi bat joc de ele, cit psihologic atit si fizic. Ce sa-i faci, in viata pentru tot trebuie platit!!!

    1
    0

  • denisuca pe 30 Apr 2008, 00:55
    tatal meu e prietenul meu

    am 16 ani si inca depind de parintii mei... dar pot spune k tatal meu este un fff bun prieten pt mine.. cunosc cazuri in kre prietene de ale mele pur si simplu nu-si iubesc tatii.... si mie imi vine f greu de crezut. sunt norocoasa k am un tata cu care vorbesc orice..facem glume.. vorbim chiar si despre baieti:)) interesant subiectul abordat...

    0
    1

  • jeje pe 29 Apr 2008, 22:52
    lipsa

    dar despre lipsa tatalui si efectele acestui fapt asupra unui copil de ce nu spuneti nimic? parerea mea k sunt 2 extreme: ori copilul devine f sensibil,ori acest lucru ii da mai multa tarie de caracter...

    0
    0

  • gaby pe 29 Apr 2008, 21:53
    tata

    si dc parintii sunt divortati de cand tu tu aveai 5 ani si singurul lucru p care ti-l aduci aminte e k dormea cu cutitul sub perna?si multe altele?

    0
    0

  • Cristina pe 29 Apr 2008, 20:56
    Tatal meu e super!!!!!!!!!!!

    Nu pot sa-l incadrez intr-o anumita categorie pe tatal meu,dar pot spune ca este unicat,ca orice parinte.In nici un caz nu a fost zbir!Tot timpul era langa mine cand aveam nevoie-asa cum este si azi-ne iubeam si ne iubim reciproc f.f.f.mult.Ma luas cu el peste tot,in delegatii,la servici,ma ducea in parc,la cofetarie,ma ajuta la lectii,vorbeam orice cu el....un tata care nu m-a certat niciodata,care m-a sfatuit si m-a educat....cu vorbe bune nu cu cearta.Imi iubesc enorm tatal!!!1Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un astfel de tata si de asemenea un bunic nemaipomenit pt. fiul meu.

    0
    0

  • Maia pe 29 Apr 2008, 19:35
    Tatal zbir

    Intotdeauna am crezut ca eu am un tata zbir.Fiind ofiter de moda veche, se purta cu noi copiii foarte rece si sever incat tot timpul ma temeam de el cand venea acasa.Trebuia sa nu facem galagie ca sa se poata odihni, tot ceea ce era mai bun manca el, de scoala nu s-a interesat nici o data, nu stiu sa ne fi pupat vreo data, dar imi amintesc cand m-a batut o data cu cizma. Ce mai am avut o copilarie trista dar pot sa spun ca dupa ce a iesit la pensie si noi am ajuns fiecare la cas lui, sentimentele i s-au scimbat in bine iar acum cand este batran si neputincios ne doreste in preajma lui si ar dori sa-l vizitam cat mai des.Cu toate acestea il iubesc mult, imi pare rau ca este neputincios si as face orice sa-l mai stiu in putere chiar cu apcaturile lui de zbir.

    0
    0

  • Doina pe 29 Apr 2008, 16:05
    Femeie norocoasa

    Cind am inceput sa citesc articolul ,in special despre tatal protector,amic , ma gindeam"Oare de ce nu e si tatal meu asa grijuliu si prietenos?" La sfirsit, mi-am dat seama ca Tatal Meu cuprinde calitati din toate 4 categirii. Iar dupa ce am citit si comentariile si mi-am amintit si de situatii reale pe care le cunosc(prietena mea s-a mutat la mine de 6 luni caci tatal ei e violent,betiv...) am realizat ca sunt cea mai norocoasa femeie,am un tata de aur care a stiut mereu sa ma asculte,care m-a indrumat doar pe calea cea dreapta,m-a alintat cu limita si multe alteleintrucit a devenit un exemplu pentru mine in cautarea viitorului sot care sa devina la rindul sau un exemplu pentru copii mei. Va doresc sa aveti un tata super pentru copii vostri daca nu ati avut voi parte de un TATA in sensel deplin al cuvintului

    0
    0

  • anisia pe 29 Apr 2008, 14:35
    tata e ca si mama

    Nu pot sa inteleg de ce ii includeti pe toti tatii in categoria celor iresponsabili. Eu inteleg ca sunteti multe femei frustrate si private de afectiunea sotilor atat fata de voi cat si fata de copiii vostri, dar nu generalizati...Articolul prezentat nu face decat sa va relateze ce influnente poate avea tatal asupra fiicei spre deosebire de mama...Priviti latura psihologica, nu doar prin prisma situatiei din familie.Felicitari pentru acest articol!!!

    0
    0

  • dora pe 29 Apr 2008, 13:26
    florentina

    bine spui tu....insa aici se discuta despre relatii care dor si nu despre un tata sa zicem exigent sau dur ...fiecare parinte normal vrea binele copilului lui si din prea mult exces d ezel poate gresi ...asta e cu totul altceva...adult devenind si mai ales si cu copii poti ajunge sa intelegi...e altceva...frumos din partea ca ai ajuns sa il intelegi...insa e mult mai greu d e depasit situatiile care de fapt se numesc abuzuri...cel putin eu asa percep lucrurile. Mariana, apreciez insa cel mai important este sa intelegi mesajul meu spre binele sufletului tau .Iti doresc sa fii fericita.

    0
    0

  • elena pe 29 Apr 2008, 13:16
    tatal iresponsabil

    ce relatie apare intre tatal si fiica atunci cand el este alcoolic si pare a fi tata "inconstient"...avand in vedere faptul ca nu a intervenit cu un sfat in toti anii,si ca amintirile despre el nu ar fi fost asa daca nu ar fi existat alcoolul.cum poti explica o astfel de relatie care doare,dar careia nu i pot gasi o cale de mojloc...pt ca nu i gasesc decat scuze,incercand sa l vad totusi un parinte bun,pt ca ar putea fi,dar cu toate astea mi a lasat o pata neagra in viata mea,in copilaria mea,in existenta mea

    0
    0

  • mariana pe 29 Apr 2008, 12:37
    pentru dora

    Multumesc frumos pentru incurajari.

    0
    0

  • Florentina Ticu pe 29 Apr 2008, 12:32
    Iubiti-va tatal

    Relatia cu tatal meu m-a influentat in sens pozitiv dar eu ca si alti copii nu am apreciat adevarata valoare a parintelui meu decat cand s-a prapadit si asta s-a lasat cu multe regrete si pareri de rau . As vrea ca in final sa inteleaga toti ca un parinte nu vrea raul copilului lui si il iubeste din tot sufletul dar noi realizam asta prea tarziu. Iubit-va parintele la maxim cat traieste ca dupa ce nu o mai fii o sa va vina greu sa o mai faceti.

    0
    0

  • dora pe 29 Apr 2008, 12:10
    tati si tati

    cei prezentati s-ar incadra probabil intre limitele normalului...insa, destul de multe cazuri se situeaza printre cele triste si marcante pentru sufletul unui copil viitor adult..inclusiv eu...as dori sa transmit acestor suflete sa incerce sa uite acele vremuri si cu multa incredere , speranta si credinta sa paseasca in viata lui ...sa-si traiasca dealtfel propria viata iar acele tristeti si nemultumiri sa le uite pentru a face loc unui viitor mai frumos...a te lasa agatat sufleteste ar insemna sa te autodistrugi in continuare si chiar nu merita fie ei si parinti.Gandind la viata neimplinita ce a fost si suferind iti ingradesti sufletul si il privezi de multe lucruri frumoase ce pot trece pe langa tine fara sa le observi.Lucrul bun din aceste cazuri ce poate fi luat in seamna este ca poate poti fi mai precaut si sa-ti stabilesti prioritati esentiale pentru tine pentru a nu se repeta povestea si a fi fericit.Un pas important este in ati cladi propria viata pastrand legatura atat cat este moral si crestineste.Eu asa am facut si desi uneori ma bantuie acele vremi, pot zice ca am reusit sa dau vietii mele importanta care o merita . Am invatat sa pretuiesc ce e bun si frumos si s amerg mai departe.Ce e important e sa nu invinuiesti dar mai ales pe tine sa nu te invinuiesti .Fiecare e responsabil de ceea ce face. Mariana, alcoolismul e o boala si de cele mai multe ori foarte greu de depasit.Chiar nu ai avut nicio putere daca cel in cauza se complace in acea stare.Poate tatal tau a avut ale lui probleme si in loc sa sa le rezolve a ales acea cale pt care tu nu trebuie sa te simti vinovata. A fost si el un om .Mergi mai departe si nu te chinui cu ceva ce nu a depins de tine.Lasati trecutul in urma si priviti cu incredere , speranta si iubire spre propria viata.Nu lasati ca trecutul sa va umbreasca prezentul , priviti cu incredere spre maine. Fiecare are dreptul la o sansa.Cu atat mai mult cei ce nu au avut afectiunea unui camin linistit .Acum, e sansa ta! Nu o risipi!Zambeste in fiecare dimineata cand te trezesti deoarece acum ai ajuns stapan pe viata ta! Fa-o frumoasa pentru tine.Bucura-te de viata ta! Cu drag pentru toti cei buni si curajosi.Poti fi si tu acela/aceea.O viata plina de bucurii !

    1
    0

  • petrescu -constantin nicoleta pe 29 Apr 2008, 11:43
    despre tati

    Tatal meu a fost un dur, rece si taciturn, nu mi-a acordat niciodata atentie nici cand eram copil, nici ca adolescenta, nici acum cand sunt casatorita si am la randul meu copii. Cu toate acestea, caracterizarea facuta pentru copilul care a avut un tata "zbir" nu mi se potriveste. Sunt o femeie puternica, increzatoare in fortele mele, realizata in plan profesional, social si familial si asta pentru ca am vrut sa demostrez ca pot da tot ce e mai bun din mine chiar daca parintii nu mi-au fost aproape cu sfaturi. Am si eu momente in care sunt mai dura cu copiii mei dar nu vreau sa ajung in situatia de a-mi "altoi" fetele pentru orice boroboata. Nu mi-am batut niciodata fetele din simplul motiv ca inca imi aduc aminte palma grea pe obraz din timpul copilariei mele. Educatia se face cu vorbe nu cu palme iar sotul meu prefera sa nu se implice decat sa-si piarda cumpatul in fata greselilor copiilor

    0
    0

  • roxana pe 29 Apr 2008, 11:25
    il deranjam?

    Ce spuneti de tatal invizibil. Care nu exista, nu vorbeste cu tine, nu te vede. Si cand vorbeste parca il deranjezi, este autoritar si egoist. Nu-i place sa fie intrerupt si daca se intampla, urla la tine... Am ajuns foarte nesigura pe mine si pe fortele mele. Sunt constienta de aste si incerc in fiecare zi sa-mi demonstrez contrariul. Mostenirea noastra comunista. Ar trebui facut si publicat un studiu psihologic. Ne-ar ajuta pe toti sa ne dam seama ca nu suntem singuri.

    0
    0

  • mariana pe 29 Apr 2008, 10:37
    tata

    De cand am vazut articolul..am avut emotii..oare ce o scrie..oare mi o raspunde la intrebarile pe care mi le am pus toata viata... in parte da..sa zic.. Eu am avut un tata alcoolic..Cred ca l am iubit si l am urat..in aceeasi masura.Acum ca nu mai e (a murit Dumnezeu sa l ierte) imi pare rau ca nu l am inteles..si poate ca nu l am ajutat sa scape se acest viciu.In rest..cand nu era beat era un om bun..destul de rece si retinut..dar un om..la locul lui.Regret mult ca nu mai e..cu atatea meteode..il ajutam sa renunte la alcool.. Ma gandesc ca poate si din cauza faptului ca nu am avut o relatie frumoasa cu el..asa cum se prezinta in articol...sunt singura,nemaritata..si destul de greu de inteles de barbati.Chiar daca eu iubesc si imi doresc sa fiu iubita..nu reusesc sa fiu ceea ce barbatii cauta... Acum nu dau vina pe el...sigur n are vina..dar poate ca a influentat increderea pe care ar tb s o am ain mine... E ft important ca in familie lucrurile sa mearga bine,altfel sigur copii vor avea probleme de adaptare...

    0
    0

  • alina89 pe 29 Apr 2008, 10:06
    articolul..

    ca de obicei se prezinta in articolele acestea doar partea frumoasa si nu tot adevarul. daca tot sunt facute asa sumar macar sa aiba si un titlu "sumar" sau macar sa nu se mai faca pe teme atat de complexe

    0
    0

  • Roza pe 29 Apr 2008, 09:52
    Relatia cu tata

    Daca este atat de importatnta relatia cu tata, atunci eu sunt schioapa? N-am avut niciodata un tata. Chiar sunt curioasa cum ar putea asta sa ma afecteze in relatia cu familia ce mi-am format-o acu 10 ani. Parintii ar trebui sa te invete sa mergi pe picioarele tale in viata. Parerea mea este ca familia in Romania este mai speciala, mai necajita, mai saraca... si deci cu mai multa violenta. Dar tot familie e. Te poti debarasa de ea, da vina pe cei 50 de ani de comunism, sau sa o accepti asa cum e si sa te descurci cum poti, atat cat te lasa sanatatea.

    0
    0

  • Cristina pe 29 Apr 2008, 09:51
    tata??

    Eu am avut "tata"in ksa,in acte dar in viata mea nu a existat..A fost si este betiv,violent..ink ma trezesc nopatea la orice zgomot,sa vad dak e cineva cu cutitu la capul meu..am 20 de ani si sunt marcata..ink imi caut putere sa iert..privind partea buna a lucrurilor..o parte foarte mica.se putea si mai rau..si a avut autoritate,am stiut de frica cuiva..si am crescut.si sunt mandra de ceea ce sunt..Orice lucru are o parte buna..fie ea oricat de mica..

    0
    0

  • Stefana pe 29 Apr 2008, 09:45
    Tatal vs partener de viata

    Tatal meu se integreaza cel mai bine (70%) in categoria zbir, mai putine fiind momentele cand este prietenos si grijuliu, si incep sa cred ca felul in care se comporta in familie influenteaza cerintele mele de la viitorul prieten sau sot. Astfel, nu concep ideea ca viitorul meu sot sa aiba dificultati in comunicare, sa fie dominant sau violent (nu neaparat fizic, cat comportamental), chiar imi doresc sa se situeze la un pol opus in aceste privinte.

    0
    0

  • cristina pe 29 Apr 2008, 09:29
    tata

    am citit comentariile de mai sus de aceea n-as vrea sa ma repet, si totusi ce-ai putea spune despre un tata scandalagiu, despre unul care avind copii de peste 20 de ani inca nu si-a dat seama ca e tata? Tata- "prima dragoste a oricarei femei"?! dar ca "prima ura" ati auzit? Un tata care nu sa te puna pe picioare sau sa-ti dea un sfat bun nu e in stare, ci chiar un fir de telefon sa nu poata uni. Este o pecete pe viata cit n-ai incerca sa fugi de asta! Nu stiu cum e in alte cazuri dar mie imi provoaca greata gindul de a face o familie, sau poate e deja o boala? Draga Eva, ai sfaturi bune! dar in asa cazuri(viata de zi cu zi!!!) cu ce ne-ai putea ajuta?

    0
    0

  • Magda pe 29 Apr 2008, 07:38
    BS 2

    Acum am citit ce a scris si doamna Uruma.....deci nu sunt singura care s-a gandit la asta

    0
    0

  • Magda pe 29 Apr 2008, 07:36
    BS

    Draga Greta....imi pare rau ca trebuie sa iti spun da ori ceea ce scrii tu ,scrii pentru ca asa crezi tu ori ai copiat ceea ce scrie dintr-o revista straina.E pacat ca trebuie sa iti aduc la cunostiinta faptul ca in romania tatal protector,grijuliu,tovaras de joaca sau model(exemplu) whatever.....nu prea exista....decat probabil intr-o proportie de 3%.....si credema sunt generoasa la procente.Poate ne ajuta mai mult sa ne scrii cum ii afecteaza pe copii parintii(nu e obligatoriu sa fie tatal) care beau,maltrateaza sau sunt bolnavi mintali si cum ar trebui sa procedam....

    0
    0

  • Ligia pe 29 Apr 2008, 07:01
    tatal tau

    Dar atunci cand l-ai pierdut prin deces prea devreme pe tata?Care sunt cosecintele in opinia psihologilor?

    0
    0

  • Uruma pe 29 Apr 2008, 03:19
    Si alte tipuri de tati!

    Interesante analiza tipologiei tatilor, insa dupa parerea mea, nu este acoperita toata aria. Ce spuneti despre tatal-violent, tatal- scandalagiu, tatal-betiv... si lista ar putea continua. Din pacate, inca exista astfel de tipuri de tati!!! Nu este cazul meu, insa am auzit sau vazut multe asemenea cazuri cu tati-surogat, care numai tati nu se pot numi...Ar fi si mai interesanta o analiza pana la capat, nu doar asa superficiala!

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod