România, țara victimelor vinovate

Mi-am dezvoltat bunul sau prostul obicei de a mă deconecta complet la fiecare final de săptămână. Mi se pare că ăsta e un fel de viață echilibrată: cinci zile de muncă la finalul cărora ai ochii deasupra capului și te târăști, urmate de două zile de pace și liniște. Cinci zile ești melc și două zile ești leneș de copac, practic. Dar așa pierd cele mai importante știri!
Dacă săptămâna trecută, la reconectare, am aflat că CTP a făcut educație sexuală la televizor, săptămâna aceasta lucrurile n-au mai fost chiar atât de benigne. Sigur, ni s-a părut grav ce a zis CTP, a fost strigător la cer, s-a și râs, dar s-a și vorbit serios pe temă. În fine, s-au făcut toate!
 
Azi dimineață, când am revenit la butoane, am aflat o fată de 17 ani se luptă să trăiască din cauza unui criminal eliberat înainte de termen. A fost violată și incendiată.
 

Vi se pare cunoscut?

 
Mai știți pe cineva care a făcut așa ceva? Cum să nu știți! O vară întreagă s-a vorbit despre el fără încetare. O vară întreagă s-au făcut tot felul de reconstituiri - unele de către organele abilitate, dar cele mai multe despre tot felul de persoane care nu aveau nicio legătură cu ancheta.
Ok, mai puțin clarvăzătorii, că ei vedeau clar ancheta și aveau, deci, legătură cu ea. Cazul Caracal a dat naștere și multor experți, care au defilat prin fața camerelor în încercarea de a descurca ițele lui Gheorghe Dincă.
 

Știți ce s-a mai întâmplat cu Gheorghe Dincă?


Mai e puțin și se face un an de atunci și povestea mai are mult până la final. S-au discutat toate acțiunile lui, presa a făcut anchete și reconstituiri ale cazului, a venit cu adevăruri absolute despre caz și tot așa: cum a fost răpită victima, cum a fost agresată, apoi violată, cum a fost incinerată, cum organele statului sunt incompetente, cum polițiștii n-au făcut nimic pentru biata fată care a sunat la 112 și nimeni nu s-a dus s-o salveze. Groaznic!
 
O altă poveste groaznică e acum în atenția publică: povestea fetei din Mehedinți care a fost incendiată de cel care a violat-o și împotriva căruia depusese plângere pentru viol și agresiune.
 
Citind despre caz, constat că lucrurile stau aproape la fel azi, la aproape un an după cazul Caracal.
Ba mai mult, fata luase măsuri - făcuse ceea ce era absolut normal să facă orice cetățean într-o astfel de situație: depusese plângere. Nu era sechestrată! Nu trebuia localizată, lucrurile (ai zice) erau mai simple. Ea era liberă, la fel cum liber (sau poate e mai potrivit termenul ”eliberat”) era și agresorul ei. Mai făcuse el 5 crime cu ani în urmă și primise închisoare pe viață, dar știți că oamenii se mai și schimbă și merită să fie eliberați. Așa a considerat statul român!
 

Criminalii sunt și ei oameni!

 
Ce dacă a mai făcut un viol? Ce dacă a agresat o fată? Una-i una, alta-i alta - bine că nu a omorât-o, cum făcea el de obicei.
Fata are acum arsuri pe 80-90% din suprafața corpului, motiv pentru care povestea ei începe să aducă și cu cazul Colectiv - e plimbată prin spitale pentru că România nu este sat fără câini și avem și noi niște proceduri de respectat.
Să nu credeți că nu e chiar așa!
 
Când am citit, azi dimineată, vă rog să mă credeți am vrut să închid tot și să rămân la viața offline, cea fără nicio informație. Dar aș fi fost ca Geani, nebunul de la mine din sat, care nu avea nici WC și nici gard și își făcea nevoile pe lângă casă, cu spatele spre stradă. Îl vedea toată lumea, dar el nu știa asta pentru că punea mâna la ochi și era acoperit, cum ar veni - nu-l mai vedea nimeni.
 
Așa aș fi fost și eu. Dacă nu mai aflu, asta nu înseamnă că rahaturile astea nu se mai întâmplă.
 
Din păcate, chestiile astea se întâmplă și nu învățăm nimic din ele. Lucrurile sunt, în continuare, la fel. Doar criminalii sunt receptivi - învață să dea foc victimelor după viol.
Am citit și părerile unor oameni care cred că fata și-a făcut-o cu mâna ei, că s-a băgat în gura lupului, că ”se combinase” pe Facebook cu unul de 45 de ani (ea având 17), că e vina ei pentru că a întreținut relația asta în mediul online.
V-am zis, nimic nu s-a schimbat: în România, victima e (în continuare) de vină.



Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.
Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod