De când am rămas înscărcinată mi s-a declanşat această fobie inexplicabilă pentru animale. Le visam noaptea, hiperbolizate, la mărimi înspăimântătoare, abuzându-mă şi trăgând de mine în cele mai diverse feluri. Mă trezeam în sudori reci şi îngenuncheam în faţa icoanei rugându-mă să nu cumva să nasc vreun monstru de copil din cauza acestor coşmaruri.
După ce am fost în vizită la cineva care creştea iepuri de casă şi chiar am luat în braţe cu pui mititel şi pufos, am crezut că pot să-mi inving teama asta inexplicabilă de animale şi am fost liniştită. Doar că, la câeva nopţi distanţă, am visat că un iepure uriaş mă viola şi rânjea cu cei doi dinţi din faţă gata să mă muşte.
În cele nouă luni – care pentru multe femei sunt prilej de bucurie şi frenetică aşteptare a copilului – eu am umblat prin psihologi, preoţi şi bio-energeticieni. Nimeni n-a fost în stare să mă lămurească ce anume mi-a declanşat această stare nocturnă de panică şi nici cum aş putea scăpa de ea.
Am recurs la ceaiuri calmante, la slujbe de îndepărtare a răului din mine şi din casă, la şedinţe de terapie de cuplu, de parcă săracul soţul meu ar fi avut vreo vină în ce visam eu nopţile. Totul a fost în zadar. Era de parcă noaptea m-aş fi desprins total din atmosfera calmă, normală din viaţa reală, şi aş fi trăit într-o lume fantastică, de coşmar.
Totul s-a terminat în ziua naşterii, când după o clipă de tăcere care mi-a părut mai lungă decât travaliul, medicul mi-a spus că băiatul meu are o problemă. Se născuse fără bolta palatină şi cu buză de iepure. Adică avea buza de sus şi nasul despicate, ca la iepure, iar cerul gurii despicat şi el, făcând legătura dintre nas şi gură.
Au urmat alte luni de chin, de căutări de specialişti care să îi rezolve copilului problemele. Nu l-am putut alăpta la sân din cauza despicăturii aceleia a buzelor şi nasului, a fost un chin să ne adaptăm şi noi şi el la acest mod dificil de alimentaţie şi să supravieţuim timp de 7 luni până când a fost posibilă operaţia. Acum băiatul este recuperat, face ore de logopedie ca să putem corecta complet şi defectele de vorbire, iar în urma unor operaţii estetice semnul de pe buză aproape că e insesizabil. Va avea o viaţă normală.
Medicii spun că aceste malformaţii congenitale pot fi detectate intrauterin. Deşi am făcut toate analizele posibile şi ecografiile, nu mi-a spus niciun doctor că aş putea să nasc un asfel de copil. În plus nu mă încadrez la niciuna dintre condiţiile enumerate de medici pentru care apar aceste malformaţii. N-am băut alcool, n-am consumat droguri, m-am alimentat corespunzător şi nu am în familie pe nimeni care să fi suferit de aşa ceva.
Fapt ce mă face să cred că bietul meu copil a fost condamnat la o asemenea suferinţă în primii ani de viaţă de acel demon care mi-a stăpânit mintea şi nopţile în cele două luni de sarcină.
Comentarii (12)
Draga mea, o astfel de problema a avut si o colega de-a mea in urma cu peste 20 de ani. Absolut la fel. S-a chinuit intr-adevar in primul an de viata cu baietelul, dar a fost operat , cred in 2 randuri de Dumnezeu sa-l odihneasca Dr. Pesamosca si acum este un barbat in toata firea, normal, cu o mica cicatrice pe buza superioara. Ei si? Sa-ti dea Dumnezeu rabdare si sa-ti traiasca. Bine ca nu a avut sindromul Down sau altceva.
Stimata doamna, eu as dori sa va intreb numai daca ati fi renuntat la sarcina daca ati fi aflat ca bebelasul va avea o malformatie minora, pentru ca asta si este, un handicap care poate fi corectat. Ati fi recurs la un avort? Stiti cam ce se intimpla la un avort? Ati fi avut sufletul sa recurgeti la asa o masura drastica? Bucurati-va de ce v-a dat Diumnezeu, un copil, care daca este sprijinit acum, cind este micut, va va ajuta la batrinete.
Si zici ca esti crestin? Nu avem voie sa judecam pe nimeni! Asa a spus Iisus. De unde stii ca femeia avea pacate mari? Sunt suflete nevinovate de copii chinuite de demoni... Femeia a avut premonitia nasterii unui copil cu probleme. Nu-i nimic, aceste probleme se mai si repara chirugical. Curaj, doamna! Si...mai faceti un copil, nu va opriti aici!
Din ce ai scris deduc ca, desi te-ai rugat mult si ai apelat si la ajutorul preotilor, ai nascut un monstru. Deci pacatele tale sunt mari, foarte mari. Demonii nu salasuiesc in oameni buni ci in suflete vinovate, nu chinuie inimi curate ci isi gasesc locul in stricaciuni. Asa spune preotul. Tu ai gresit mult in viata si Domnul te-a pedepsit.
poate ti s-a trimis un avertisment ca , copilul tau v-a avea o problema , te-ai gandit vre-o clipa ca poate ai avut visurii(cosmaruri) premonitorii? , La inceputul sarcinii mele ( asta in 1993) , aveam si eu cosmaruri si o teama de a sta in propria casa , auzeam tot felul de zgomote si mi se parea ca vad tot felul de lucruri necurate , plecam plangand din casa , auzind mama ce mi se intampla a vorbit cu un preot cu har si au venit la mine acasa si au facut sfestanie speciala , s-a dezbracat pe mine si a citi rugaciuni care m-au linistit . Multumesc lui Dumnezeu ca baiatul meu s-a nascut sanatos . pot sa iti spun doar atat , numai prin credinta rezolvi toate necazurile si problemele cu care te confrunti . Multa credinta in MAICA DOMNULUI , SI IN BUNUL IISUS SI VEI VEDEA REZULTATE.
Cucoana, esti nitel cam proasta. Cum poti sa-ti numesti propriul copil monstru?!?... In plus, malformatii pot aparea si in familiile celor care n-au avut niciodata astfel de cazuri. Sfatul meu: roaga-te sa nu-ti fi mostenit copilul prostia, ca aia nu poate fi corectata chirurgical!
Suntem ceea ce gandim,sadesti un gand...culegi un destin
Iti numesti copilul monstru,intre randuri am citit si expresia "un astfel de copil",ca si copilul tau mai sunt si alte cazuri,fi bucuroasa ca ai avut fericirea sa fie operat si recuperat ca altii nu au privilegiul....invata sa fii mama copilului tau nu prima care critica si impunge,iar despre credinta e o problema personala cine crede cine nu....
..n-ai visart ca trebuia sa iei si niste acid folic?... Daca mai erai si interesata de sarcina ai fi gasit ca-s "normale"cosmarurile in sarcina...sunt generate de furtuna hormonala... Oricum, povestea-i scrisa "pe genunchi". Indiferent cum este copilul, o mama nu-l numeste "monstru"!
.......cred ca monstru esti tu....dak ai avut puterea sa-ti numesti propiul copil asa.....unele persoane nu merita sa fie inzestrate cu darul d a fii parinti...
Dyutza_003 si eu am trecut de-a lungul vietii prin multe ciudatenii ale vietii,eu te cred 100% sunt altii atunci cand citesc te fac nebuna..........si eu am avut multe vise care s-au adeverit.acele vise care le-am visat de multe ori care in timp sau adeverit,la un moment dat am zis ca imi este teama sa mai inchid ochii.cu mana pe suflet iti spun ca de cateva ori am visat sfirsitul lumii,ma bucur enorm ca singura persoana importanta din viata mea ma crede si e foarte important pentru mine(sotul meu)vreau a-ti spun ca acele vise erau atat de reale incat ma trezeam foarte speriata era groaznic,specific ca pe atunci nu aveam credinta,dar acum Bunul nostru Dumnezeu mi-a dat o putere sa inteleg ca DUMNEZEU EXISTA,citind ce ai scris am inteles ca ai trecut prin momente grele,dar cum suntem noi oamenii?de ce alergam la El doar atunci cand suntem la stramtoare???Din experienta mea as avea atate de spus lucruri adevarate,sa strig in gura mare,TREZITI-VA sfirsiutul e aproape,dar cine crede????si vai de noi si de pielea noastra ca acum nu asculta nimeni iar atunci va fi foarte tarziu.I-ti doresc multa sanatate copilasului tau ca saracutul nu are nici o vina,roagate BUNULUI DUMNEZEU, SFINTEI FECIOARE MARIA,si DOMNULUI NOSRU ISUS HRISOS,fa zilnic PARACLISUL PREASFINEI NASCAOARE DE DUMNEZEU,roagate cu multa rugaminte in suflet si vei vedea ca te va ajuta.DOAMNE AJUTA
Wow, ciudata e viata asta. (in caz ca istoria e adevarata) Gindurile se materializeaza.
Posteaza comentariu