infidelitatea si vindecarea relatiei
-
0 0desi pe forumul asta sunt cunosca drept anti -amanta, anti-inselat si taiat ceva in caz de infidelitate (nu spun ce
) , l-as ierta.
toti merita o doua sansa.
ce nu inteleg eu este ce explicatie ti-a dat pt comportamentul lui dinainte de a va desparti? de ce se purta asa, din cauza stresului, a problemelor? -
congo, mersi mult pentru mesaj.
Explicatia pe care mi-a dat-o se leaga de problemele prin care trecea in perioada aia. Lucruri care i-au destabilizat toata viata, financiar si emotional, momente de confuzie, crize de identitate... nu cred ca i-a fost usor, plus ca e genul care ori se inchide in sine si sufera in tacere, autodistructiv, ori imi plange in brate ca un copil si a doua zi se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si isineaga slabiciunea.
Ceea ce nu va povestisem este ca nu locuiesc in Romania, ci in alte colturi ale lumii, si fix in perioada aia statutul meu in tara in care ma aflu devenise foarte neclar, exista in orice moment posibilitatea sa trebuiasca sa plec, nu mai aveam bani etc. -
-
-
mie mi se pare ca nu ai dat detalii f multe. adica nu atatea cat sa-si dea cineva seama cine esti.
dar iti respect dorinta.
so, ca sa o iau metodic, de ce intrebam. parerea mea este ca daca e din tarile nordice, oamenii pe acolo is seriosi si nu s-ar baga la un sex\ de incercare.
un englez sau un italian s-ar baga la ceva de genul asta doar ca sa vada ce simte pt tine. -
-
Nu are importanta nationalitatea,parerea mea.Ca e australian sau roman nu vad relevanta.
A facut-o si basta.Si tu,spre ghinionul tau,ai aflat.
E barbatul pe care il iubesti,daca te-ai decis sa ii oferi a doua sansa,ofera-i-o incercand sa uiti "demonii trecutului".Acum doar ganduri,mai tarziu reprosuri,intelegi unde vreau sa ajung.
Poate ca si-a dat seama ca a facut o greseala si ...cu totii gresim,mai mult sau mai putin. -
Eu cred ca o fi vreun englez ori scotian ca numai astia traiesc telenovele la superlativ si hop-top cum dau de greu, scuza e: sunt stresat dar intre timp stai ca imi gasesc "linistea sufletesca" in bratele alteia.
In fine, eu nu sunt pt iertarea infidelitatii si a plimbatului de la Ana la Caiafa.
Orice vei face, pe viitor eu cred ca o sa fii suspicioasa.Plus ca ai sa reprosezi mereu faptul ca te-a inselat. -
-
-
La cum te percep din cum scrii si cum gandesti, sincer iti spun ca nu stiu daca vei putea trece 100% peste episodul asta.
Si la fel de sincer iti spun ca iti tin pumnii si ca sper sa reusesti.
Din pacate, ca regula generala, cel iertat rasufla usurat si e plin de umilinta doar pana trece furtuna. Cand se linisteste, iar isi ascute coltii si chiar va contracara reprosurile cu directie catre fapta comisa.
Sorry, nu am auzit/vazut altfel de la absolut nimeni care a trecut prin asa ceva. -
Multumesc pentru mesaj.
Intr-adevar, nu stiu nici eu de multe cupluri care sa fi reusit (doar de unul).. dar sper sa reusim noi. Poate peste cateva luni vin si ma plang pe aici ca a fost cea mai mare greseala din viata mea.. Naiba stie. Azi a fost o zi foarte haioasa din toate punctele de vedere. Si, cu cat mai gandesc mai mult la asta, cu atat e decizia mai grea. -
-
hmm...am trecut printr-o situatie identica ,dar aveam mai multi ani de relatie in spate.
Ce sa iti zic...se poate.Mi-a fost foarte greu pentru ca nu am avut ocazia sa port mai mult de o discutie pe tema asta, mi-am asumat dezicia si mi-am asumat raspunsurile pe care nu le-am primit niciodata de la el.Cred ca pana la urma nu as fi vrut sa stiu in detaliu ce a fost cu adevarat.Mi-a trebuit mult timp sa trec peste , cam un an si ceva.Stateam mereu cu inima stransa si nu imi permiteam sa ma bucur din toata inima de un gest frumos sau un cadou, fara sa ma gandesc ca trebuie sa tin o rezerva pentru mine sa cad in picioare in caz de ceva...
nu sunt foarte coerenta , mi-am amintit multe lucruri acum citindu-ti povestea.Cum am trecut peste? nu stiu, a trecut de la sine...o perioada buna as putea spune ca am fost o paranoica , il studiam si interpretam fiecare gest...acum e totul bine,dar am invatat sa ma iubesc pe mine mai mult decat pe el. -
Milady, mersi mult pentru lamuriri. Credeam ca am luat-o razna
Sapanta.. ma "bucur" (intelegi tu) sa aud ca nu sunt singura care a reusit sa treaca peste acest episod. Am o intrebare.. a meritat? Esti fericita acum? Mie mi se pare cel mai mare si mai important pas din relatia asta si vreau sa aud si povestile altora, de succes sau nu... -
-
-
Sunt foarte fericita , se poarta exemplar nu am ce spune si au trecut mai bine de 2 ani de atunci.
Pana la un anumit punct l-am inteles si uneori ma gandesc ca a fost si o parte buna in toata situatia, ne-a apropiat mai mult decat inainte. Insa nu i-am reprosat niciodata ce s-a intamplat desi asa cum a spus si dikens, ori de cate ori am o pasa haioasa imi vine in minte toata intamplarea,inevitabil.
Pur si simplu am lasat totul in urma si am luat-o de la inceput, fara regrete. -
bmw, multumesc pentru sfaturi. Asta incerc sa fac si eu acum. Bine, la partea cu reprosurile e mai greu. Uneori ma apuca pandaliile si i le trantesc pe toate.. cred ca e si un fel de test de rezistenta pe care i-l dau acum, sa vad cat e in stare sa suporte ca sa ma recastige. Stiu ca suna stupid, dar uneori cred ca asa actionez. Momentan, ce sa zic, chiar nu am ce sa ii reprosez..
corcodusha, multumesc pentru mesaj. Ti-am citit si mesajul din inbox si mi-a dat de gandit. Incerc sa nu pun problema in termeni duali, pentru ca da, in felul asta s-ar spune ca nu ma respect daca continuu o relatie in care elm-a inselat, dar zonele sunt atat de gri incat incerc sa imi fac loc printre nuante si sa cantaresc fara sa privesc extremist. Daca as face-o, atunci probabil il zburam de la bun inceput si asta era. Am ales sa nu o fac..
Sapanta, ma bucur sa aud ca va merge atat de bine. Nu stiu, poate sper aiurea, dar chiar incerc sa ma agat de optimismul care mi-a mai ramas si sa nu imi pierd total increderea in barbati, in el.. Poate ca se poate trece peste asta. Pana la urma este un test si pentru mine.
Dupa cum va spuneam, zilele trecute m-a intrebat daca as fi de acord sa ne mutam impreuna. Va explicam ca e o situatie nu foarte roz (criza financiara nu ocoleste pe nimeni) si ca eu trebuie neaparat sa imi gasesc un colocatar de luna viitoare, iar el incearca sa se mute si el, fara insa sa isi permita sa stea singur.
Mi se pare un pas mare.. Inca nu i-am raspuns, ba mai mult, am evitat subiectul pe care l-a mai deschis si aseara o data, dar timid si cu multa precautie. Cand decizi sa iti imparti casa cu cineva (si aici ma refer la facturi, griji, curatenie, gatit, nu doar la un asternut si momente frumoase) lucrurile trebuie sa fie totusi in regula. Mi-e teama ca ne pripim si, daca ma trezesc in cateva luni ca nu merge, nu stiu care trebuie sa plece, care sa inlocuiasca locul ramas liber samd. Sunt atatea variabile incat, la cat de fragila mi se pare relatia noastra acum, daca mai aplicam si presiunea mutatului impreuna .. atunci naiba stie ce se alege.
Ce ma sfatuiti?
