Relatii extraconjugale
-
0 3Buna ziua. Sunt nou venita in acest forum. Am deschis un subiect referitor la relatiile extraconjugale. Din pacate eu am una de genul asta si nu stiu ce sa fac, ma macina gandul asta in fiecare zi. Sunt casatorita, un copil, EL, casatorit cu doi copii, colegi de servici, doar ca firma noastra are mai multe puncte de lucru, eu sunt la unul , el la altul, in acelasi oras (macar bine ca nu ne vedem zilnic).
Problema grava este ca EU cred ca m-am indragostit, EL nu stiu, cateodata parca mi-ar pune toata lumea la picioare, alta data dispare cu zilele fara urma. Va rog ajutor cu un sfat.... -
-
Rexela said:Buna ziua. Sunt nou venita in acest forum. Am deschis un subiect referitor la relatiile extraconjugale. Din pacate eu am una de genul asta si nu stiu ce sa fac, ma macina gandul asta in fiecare zi. Sunt casatorita, un copil, EL, casatorit cu doi copii, colegi de servici, doar ca firma noastra are mai multe puncte de lucru, eu sunt la unul , el la altul, in acelasi oras (macar bine ca nu ne vedem zilnic).
Problema grava este ca EU cred ca m-am indragostit, EL nu stiu, cateodata parca mi-ar pune toata lumea la picioare, alta data dispare cu zilele fara urma. Va rog ajutor cu un sfat....Lasa bre prostiile si vezi-ti de familie.
-
Crede-ma ca asta vreau sa fac, caut putere sa rup relatia asta, dar nu stiu cand voi reusii. Familia mea nu merita sa-i fac una ca asta, sotul meu ma iubeste neconditionat, nu avem nici un fel de probleme in casnicie, doar adrenalina asta ma facut sa calc stramb, voiam ceva nou, ceva sa simt ca traiesc. Problema cea mai mare e ca imi place ceea ce se intampla, cand ne intalnim pe ascuns, fugim de la birou sa ne vedem un pic.
-
-
Am 32 de ani, sunt impreuna cu sotul meu de 12 ani, casatoriti de 8, un copil de 6 ani. Relatia asta "extra" o am de 5 luni, incerc sa ma opresc, sper sa si reusesc. Familia mea e totul, am un sot minunat , chiar nu merita sa-i fac una ca asta, nu as putea sa traiesc fara ei, pe sotul meu in iubesc, de EL m-am indragostit. Stiu.....daca sotul meu ar afla m-ar parasii in urmatoarele minute, ar fi foarte ranit de ceea ce ii fac, nu ar gasii nici o explicatie de ce eu, tocmai eu, viata noastra e perfecta, avem tot ce ne dorim si uite ca si asa eu nu stiu sa apreciez ceea ce am. Credeti-ma, deja ma simt mult mai usurata ca am spus cuiva povara de pe sufletul meu, povara pe care eu mi-am facut-o singura. Va multumesc ca nu ati ignorant mesajele mele, va multumesc pentru ca ma ascultati.
-
I_have_a_dream said:na, ce face omu din plictiseala.
Nu e plictiseala....e o nebunie in care am intrat singura, iar acum incerc sa ies, dar crede-ma in fiecare zi imi spun acelasi lucru "vreau sa ma opresc" , iar cand imi suna telefonul sau primesc un mesaj de la EL, sunt praf, parca abia astept sa evadez din rutina, sa ma ascund printr-o parcare unde stam pentru putin timp impreuna.
-
-
-
-
Stiu ce trebuie facut, sa pun capat la tampenia asta. Da, sunt indragostita si de aceea nu am putere sa ma opresc. Am un stres de nu-l pot explica in cuvinte, acasa trebuie sa ma prefac ca totul e ok, trebuie sa fiu mama si nevasta desavarsita, dar din pacate sunt si o amanta ordinara. Credeti-ma ca e foarte greu, nu stiu daca ati trecut vreodata prin asa ceva, chiar daca va tenteaza vreodata, sa aveti puterea sa spuneti NU. Totul a inceput printr-o joaca, venea la mine la birou cu probleme legate de servici, noi lucram pentru aceeasi companie doar birourile sunt in locuri diferite, cam la 15km unul de celalalt. Beam cafea impreuna , cand era plecat in delegatii imi trimitea mesaje pe tel daca il astelt cu o cafea buna la intoarcere, eeeee si uite asa a aparut putin interes.
Imi scria mesaje deocheate, la inceput am vrut sa ignor, pana intr-o zi in care a fost nevoie sa merg la birou la el pentru o problema legata de servici. In aceea zi m-a sarutat si viata mea linistita pe care am avut-o pana atunci a luat o intorsatura maxima. A fost un sarut nevinovat care mi-a placut. Dupa ce am plecat a inceput sa imi dea tot felul de mesaje, venea tot mai des pe la mine pe la birou cu pretexte profesionale, ne intalneam pe ascuns prin tot felul de parcari, il simteam ca ma doreste, era o adrenalina maxima, parca toata lumea era la picioarele mele, se purta impecabil. Am avut si primul contact sexual care a fost in masina lui, nu prea ne-a iesit cu am fi vrut dar a fost ok. Vorbeam mult la telefon, pe ascuns amandoi, doar cand eram la servici, si el e casatorit si cu copii. Imi spunea tot timpul ca ii sunt mult mai draga decat ar trebuii sa-i fie o colega, si uite asa ca relatia a avanasat mult mult , dar intr-o zi am inceput sa simt ca ceva nu mai e ok, ii scriam sms-uri, imi raspundea dupa foarte mult timp, azi totul era ok, maine disparea fara urma. Atunci am spus ca ma opresc , a venit si concediul in care nu ne-am vazut de loc si nici nu am vorbit la telefon, eram hoatarata sa ma opresc.
La intoarcere din co, in prima zi EL a plecat intr-o delegatie, tot drumul mi-a trimis mesaje si m-a sunat de parca as fi fost nevasta-sa, I-am facut un rezumat la toata povestea noastra de pana atunci, si I-am spus ca ceva nu mai merge, la sfarsit I-am cerut sa imi spuna ce vrea de la mine, iar el a inceput iar cu tot felul de mesaje si telefoane care m-au dat peste cap iar. Eram foarte hotarata sa ma opresc iar el mi-a taiat orice elan. Si uite asa merge de atunci si pana in prezenet, am zile in care imi pune lumea la picioare si ii super indragostit chia daca nu avem contact sexual si doar ne vedem asa putin, iar sunt zile in care dispare fara urma.
Asta nu imi place deloc. ma gandesc si la familia mea, care nu merita nimic din ceea ce ii fac si imi spun STOP, iar a doua zi vine iar sms-ul ala afurisit care ma moaie de tot si iar il doresc. NU mai pot duce povara asta, simt ca vreau sa traiesc dar nu asa, nu-I bine ce fac.....please helpppppp! -
-
Acu cateva zile ne-am certat putin prin tel, atunci I-am spus ca ar fi mai bine sa ne oprim, a doua zi dimineata la prima ora dupa ce am ajuns la birou m-a sunat, am vorbit, imi trimitea sms-uri din 30 in 30 min, si ma mai si suna, ne-am si vazut , a fost minunat. In urmatoarea zi , adica ieri, a plecat iar intr-o delegatie de o zi, am vorbit putin la telefon, azi in schimb I-am trimis un sms de dimineata mi-a raspuns cam sec, I-am mai scris unul pe la ora 12 si inca nimic.....ce parerea aveti? mai merita omul asta ceva?
Parerea mea e ca el inca nu stie ce vrea, azi ma vrea, maine nu mai stiu nimic de el, dupa care iar revine in forta.....ce naiba sa fac? parca mi-l doresc la picioare? sa-l vad cum se simte si el cand ma cauta si dispar eu...un sfat va rog!!! -
-
-
adina236 said:pe romaneste te mananca-n kur.
sper ca esti doar un troll care n-are treaba acasa.
daca esti reala......ups, vei plange.Iti multumesc pentru ce mi-ai spus, ai foarte mare dreptate, o sa incerc sa ma opresc, stiu ca voi plange.
Spune-mi te rog ceva: daca ai fi in situatia mea, cu o familie minunata, dar si indragostita nebuneste de unul care nu stie ce vrea, care se joaca cu mine, ce ai face? Cum ai proceda sa te opresti si sa nu te mai moi la sms-urile si telefoanele lui.
Asta e sfatul pe care il doresc de la voi, cum sa gandesc rational si nu cu inima, cum sa fiu mai tare sa pot trece peste. -
-
