Din dragoste de bebelusi
-
0 0ana_ilil said:
ca sa se intrebe adri acum, ca nu i-a priit berea pana acum....
iti recomand prieteneste adri, sa nu mai dai sfaturi aiurea.... este usor sa faci rau unui om pe care nu-l cunosti...
Te-ai simtit avizata, ma chere?
-
oups! ma duc sa mai trag o dusca de sampanie
si ca tot am pomenit si de pahare....
subsemnata tot pe la vreo 3 ani.
aveau ai mei pahare de cristal. nush cum, dar ajungeam la ele.
intr-o zi iau un pahar in mana. mama: "pune-l jos, gret, pune-l jos!"
eu: trosc cu el de pamant, tzandari l-am facut. mai iau unul.]
maica-mea: "pune-l jos, acum!"
eu: trosc cu el de pamant.
intr-o alta zi ma invarteam iar pe langa pahare. maica-mea ma vede si le ia pe toate si le pune pe-o tava. o pune in fata mea si zice: "ia, sparge-le!"
m-am intors cu spatele si am plecat
Acest mesaj a fost editat de către Gretchen: -
e_rica said:Da, asa e, are de fapt ochii lui taica-meu. Dar tot mi s-a parut ciudat: era o mogaldeata care se uita la mine cu privirea mea si ochii lui tata. Da, are privirea mea, mai ales cand e serioasa
Da nu prea e, o tine mai mereu intr-o hlizeala Ce bine ca e vesela!
Fii-mea a fost un copil serios, scumpa la ris, zurlia si hlizita in cuplul nostru eram eu, rolurile erau un pic inversate, ca sa o scot din ale ei si sa fie in joc eu inventam tot felul de chestii si nebuneli. Citeodata ma intrebam cum de a iesit atit, dar atit de diferita de mine, am facut teste de personalitate, profi, chestionare de sute de intrebari si a reiesit ca ea e la un capat si eu la celalalt capat al axei. Stiam si inainte ca suntem foarte diferite, asta nu m-a impiedicat si nu ma impiedica sa o iubesc mai mult ca pe mine dar mi-a fost foarte greu sa o inteleg si sa ma descurc in anumite momente.
Bucurati-va de copilaria lor si incercati sa petreceti cit mai mult timp cu copilasii vostri, desi acum nu ma credeti si vi se pare ca timpul se tiraste si mai e muuuuuuult pina vor creste ca miine ii vedeti mari si vor pleca sa-si vada de viata iar anii astia nu se mai intorc.
Nu e usor sa fii mama dar in mod sigur e frumos. -
Eu mi-aduc aminte de destule lucruri de cand era sor-mea bebe, intre noi e o diferenta cam de 5 ani si-un pic, si-am batut-o mult timp la cap pe maica-mea sa-mi faca si mieeee o sooora
Ei, cand era asta mica bebe, si punea maica-mea aspiratorul in camera, se punea pe un plans de ma apuca si pe mine plansul de mila ei, si-o tot rugam pe maica-mea sa opreasca dihania, asa ca maica-mea cand facea curat se alegea cu 2 urlatoare
L.E: nu stiu ce sa zic, mie nu mi s-a parut niciodata vreun bebelus urat ......bineinteles, sor'mea era cea mai frumoasa bebelusa, cu ochii....bleumarin 
mai incolo s-au facut negri.
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
-
e_rica said:Dodonesa, eu nu ma grabesc nicaieri. De fapt, e prima data in viata mea cand ma bucur si savurez fiecare zi, si asta i-o datorez ei. Imi place sa vad cum ii creste fiecare fir de par, imi place la nebunie sa vorbesc cu ea despre tot felul de lucruri (inclusiv despre politica sau fotbal ii povestesc
), imi place sa ma joc cu ea, s-o aud cum zice primele cuvinte, la nebunie imi place tot! Asa de mult incat, daca o fi sa fie, abia astept s-o iau de la capat! Ce norocoasa esti!
Eu eram un copil ce facea si scoala, eram si mama si nevasta si nora, totul era pe fuga si desi as fi vrut nu aveam timp sa ma joc mai mult cu ea, sa ma bucur mai mult, in tihna, de toata minunea.
Bafta multa, daca asta iti doresti! -
-
O sa pun aici link-ul cu poze de-ale fetei mele, acum s-a vopsit bruneta, o sa va rog sa nu dati copy paste ca sa-l pot sterge, mi-e tare dor de ea si de asta simt nevoia sa vorbesc mereu despre ea!
Acest mesaj a fost editat de către dodonesa: -
censky_2 said:
Bertha, dancing, la ce maternitate ati nascut?
hai ca abia acum am ajuns si eu sa citesc ce s-a scris. Eu am nascut la maternitatea Medlife de pe Calea Grivitei. Nu regret nicio secunda niciun ban cheltuit, a meritat fiecare leut si m-am simtit ca un om normal, decent si foarte bine ingrijit pentru prima data in viata mea intr-un spital. Pot spune ca a fost cea mai frumoasa experienta din viata mea se pana acum. Nu a trebuit sa alerg dupa nimeni cu spaga in buzunar sa ma bage in seama, nu a trebuit sa strig dupa vreo asistenta sa-mi aduca vreun calmant sau sa intreb de doctor. Nu apucam sa fac nimic din toate astea, asistentele veneau tot timpul la fix sa-mi faca tratamentele, sa schimbe perfuziile, bandajele etc, mancarea regim catering adusa ca la room service, tv, internet si telefon incamera, orice aveam nevoie in plus doar formam 3 cifre si in mai putin de un minut era cineva prezent, doctorita mea venea de 3 ori pe zi sa ma vada, doctoru, de garda trcea de cateva ori pe zi, neonatologul venea sa dea raportul despre bebe din ora in ora, m-au invatat asistentele pas cu pas tot ce trebuie sa fac, mi s-a facut baie demonstrativa la copil cu mii de explicatii, nu am avut nevoie de absolut nimic de acasa, inclusiv haine pt bebe aveau ei si toate consumabilele, ba am plecat si cu o sacosa de produse pt bebe acasa, aveam baie proprie cu gel de dus, sampon, prosoape, tampoane, chiloti, pasta si periuta de dinti, tot. La externare mi s-au prezentat toate actele lui bebe, carnetul de vaccinuri si aveam deja facute 2 programari la medicul pediatru. In fine, long story short, frumos. -
din categoria prioritatile unei mame:
ma gandesc ca atunci cand sunt insarcinate, femeile se roaga ca pruncul sa fie sanatos, inteligent, norocos, etc.
maica-mea: "sa fie creata! sa fie creata! sa fie creata!"
m-am nascut io, blonda si cu parul cret, ei avand parul drept si negru. normal ca au inceput sa se intrebe: "da' asta cu cine seamana?!?
apoi...o apuca o alta problema: "are picoarele strambe, o sa fie nevoie sa-i fac fuste lungi, cine o mai ia de nefasta???" acum se roaga ea de mine sa port fusta scurta -
Regina_Neagra said:in ceea ce priveste depresia, una dintre cele 2 amice imi povestea ca se simtea pur si simplu neputincioasa in fata plodului pe care il gasea complet inexpresiv
.
si de ce zic ca depresia e cu siguranta o chestie hormonala, greu de controlat, care poate fi cel mult agravata de factori externi? pai tipa asta arata impecabil dupa ce a nascut, deci factorul aspect fizic nu exista, iar de traume din sfaturi nu era cazul pt ca atat sotul cat si mama ei au ajutat-o enorm. de fapt chiar ei au preluat toata problema pt a putea sa se intoarca ea la munca, iar el inclusiv ii ducea copilul la alaptat (chestie care mi s-a parut f draguta...). asa ea a depasit usor momentul si cu siguranta e o mamica perfecta.
e clar, nu am nicio depresie
eu, desi am venit din spital cu 9 kg in minus si inca arat groaznic. si inca sunt umflata si am mai facut si o alergie la ceva ca sunt plina de bubite rosii, sunt foarte. foarte fericita
Am doar o frica atunci cand plange bebe, ca nu as sti ce sa-i fac. Dar cred ca asa e la inceput, pana imi intru in mana. Deja am facut progrese la manevrarea bebelusei, ma misc mai natural -
ana_ilil said:
Regina_Neagra said:ha?????? si pe mine m-ai citat pt ca...??????
sau stai...tu esti sigur experta in copii si eu am auzit idiotenii, iar depresia nu exista pt simplu fapt ca nu ai avut-o tu?eu am avut multe depresii, dar asta nu inseamna sa discutam pe tema asta aici.... hai mai bine afara sa ne-o punem in pumni.... ca masculii, macar sa stim o treaba
Ana, depresia post partum este chiar o parte f importanta dina cest topic si, cucat se discuta mai mult despre asta cu atat mai bine. aici se pot descarca mamicile care sufera de aceasta depresie, pot descoperi noi puncte de vedere si noimoduri de abordare a depresiei ca sa le fie mai usor.