Din dragoste de pisici
-
0 0Si eu ma bucur foarte tare cand primesc poze de la cainii pe care i-am trimis in strainatate.Cea mai activa este "mamica" lui Oldie (cainele are 12 ani si e orb).I-a facut si sosetica pentru cadouri )
-
Vai, multumesc Oana si Dancing, ma imbujorez toata de emotie cand imi lauda cineva odorul. Sunt poze de acum cateva saptamani... Cand am luat-o era foarte bolnavioara, era pe moarte la cineva la tara, avea vreo 200 de grame. Eu am crezut in ea desi toti doctorii la care am fost mi-au zis ca nu o sa traiasca. I-am facut perfuzii, am hranit-o si i-am dat medicamente cu seringa, a durat mult pana a inceput sa ia in greutate si sa recupereze. E o poveste lunga si nu vreau sa plictisesc pe nimeni. Acum e bine.
-
E adevarat, Dancing, este rasfatata familiei. Cand am luat-o am dus-o prima data la veterinar unde i-a facut perfuzii pentru ca era nemancata si deshidratata, si avea temperatura 34. Am tinut-o in casa in paturica langa calorifer si inconjurata cu sticle cu apa fierbinte. Sotul imi spunea ca nu ar fi trebuit sa o iau sa ne moara in casa, mai ales ca o vegheam clipa de clipa sa vad daca mai respira. Dar tot el s-a ocupat de administrarea medicamentelor, eu nu aveam mila s-o chinui. Ce nepriceputi si neajutorati ne simteam la inceput! Mai ales ca fiecare doctor ne spunea altceva si ne lua o caruta de bani...