Atac de panica
-
1 0Bună, sunt Adela de 31 de ani, mândra mămica a unui băieţel de 6 ani si de 4 ani mă lupt cu atacul de panică. Sunt, sau eram o femeie puternică. Am terminat ASE, am făcut master şi mi-am deschis propria firmă şi toate astea până la 26 de ani. Eram foarte mândră de realizările mele şi de ceea ce reprezint. Afacerile îmi mergeau bine, mă căsătorisem şi aveam bileţelul. Viaţa mea era perfectă şi roz, cu sclipiri de diamante şi aur alb. Toate astea până într–o zi când.. brusc şi fara drept de apel am făcut cunoştinţă cu atacul de panică. Eram la birou şi completăm câteva formulare când am început să mă simt din ce în ce mai rău. Totul părea că se misca in jurul meu, respiram anevoie şi inima îmi bătea rapid şi foarte “zgomotos” (nu ştiu cum să explic altfel). Pur şi simplu o auzeam şi simţeam cum se zbate sub bluză.. Ba privindu-mi cu atenţie bluza vedeam cum se mişcă repede.. în ritmul nebun al inimii mele. Este de prisos să spun că m-am speriat. A fost groaznic! Am simţit că mor şi sperietură a fost şi mai mare. Clipele de coşmar au continuat şi m-a simţeam din ce în ce mai rău. M-am ridicat de pe scaun şi am păşit clătinându-mă către uşă. Păşeam parcă în vis şi fiecare mişcare mă obosea cumplit. Norocul meu a fost că nu m-a văzut nimeni când am ieşit în halul acela din birou. Deşi venisem cu maşina nu m-am putut urca la volan. Tremuram atât de tare şi îmi era atât de rau încât am preferat sa iau un taxi (rătăcit) pe stradă. Am ajuns cu chiu şi vai la urgenţă şi am zăcut (un pic mai bine) pe holul spitalului aşteptând să îmi vină rândul.
Încet, încet m–am liniştit şi într–un târziu... cred că 30- 45 min mi-a venit radul: tensiune mică, tahicardie, fara modificări.. verdict: Distonie neurovegetativă... părea ceva grav am întrebat ce e? Dr. mi-a răspuns nonşalant: nimic grav.. atac de panică... Auzisem de aşa ceva, aveam prietene cu aşa ceva.... Cum ? Când, de unde? Toate aceste întrebări îmi străbăteau creierul când mă întorceam spre casă. Au urmat spitale, dr, psihiatrii, psihologi.. ce mai... tot tacâmul. Am luat toată gama de benzodiazepină şi isrs şi am făcut psihoterapie la greu. Ştiu pe dinafară toate metodele de relaxare, centrare, imaginare, numărare şi alte cele.. dar eu tot rău mă simt. Dacă este cineva care a trecut prin ce am trecut eu vă rog ajutaţi-mă!! Am nevoie de o vorbă bună şi de un sfat pertinent. Nu mai vreau psihologi care să mă înveţe să mă relaxez sau să vorbească cu mine despre copilărie. Eu mă simt rău oameni buni nu îmi imaginez că îmi e rău. Deci.... dacă citiţi aceste rânduri vă rog ajutaţi–mă.!!! Un sfat este binevenitVa multumesc si aştept sfaturi,
Adela
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
„Maica iubita,Sf Fecioara din Juquila
Fecioara a sperantei noastre, iarta-mi pacatele pentru ca sunt multe
Viata noastra e a ta, fereste-ne de tot raul
Si daca in aceasta lume de nedreptate, mizerie si pacat vezi ca viata noastra a luat-o razna
Nu ne abandona!
Maica iubita protejeaza pelerinii
Fii alaturi de noi in toate drumurile noastre
Acopera-i cu mantia ta pe sarmanii fara ajutor
Si painea care le-a fost luata da-le-o inapoi!
Fii langa noi toata viata noastra si
Elibereaza-ne de orice tip de pacat! Amin!
Iti multumim Fecioara din Juquila pentru toate favorurile primite. Amin!”
Apoi de 9 ori se spune ” Bucura-te Marie”
„Bucura-te Marie plina de har, Domnul este cu tine
Binecuvantata esti tu intre femei
Si binecuvantat este rodul pantecelui tau Isus
Sfanta Marie Maica lui Dumnezeu
Roaga-te pentru noi pacatosii
Aacum si in ceasul mortii noastre. Amin!”
Aceasta rugaciune se spune 9 zile la rand, aprinzand o lumanare alba. In a 9-a zi publica rugaciunea sa fie de folos si altora. Pune 3 dorinte- una de bani si 2 imposibile-ele se vor indeplini chiar daca nu iti vine sa crezi. Sa va fie de ajutor! -
-
Mulţumesc frumos pentru sfaturi. Merg sau mergeam des la biserică (din cauza stărilor de rău nu o mai fac ), mă rog însă în fiecare zi. Sunt o persoană religioasă dar nu habotnică. Cred în Dumnezeu şi ştiu că boala este un dezechilibru energetic..Nu ştiu însă cum să o tratez pe a mea. Citesc formula AS şi am găsit ceva idei ..însă.. nu ceva care să mă ajute.
Mulţumesc si va mai aştept sfaturile
Adela -
Buna, Adela. Intrebarea mea pentru tine este daca ti-ai facut analizele hormonale? Un dezechilibru hormonal sau de ex lipsa acuta de vitamine B duce la stari de depresie si atacuri de panica.
Acum pe partea emotionala, iti recomand cartea Heal Your Body de Louise Hay.
Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune! -
Buna,
Mi-am facut toate anlizele si sunt bune (nu inteleg cum de sunt asa ) . O sa citesc cartea, multumesc. Stiu ca atacul de panica devine cronic de aceea si caut ajutor, Multumesc mult.
O zi minunata
Adela.
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
Buna,
Draga White Storm, iti multumesc pt articol. Sincer, stiam si eu teoria aceea. Din pacate pe mine nu ma ajuta cu nimic. Asa cum am mai spus nu mi se pare ci chiar ma simt rau. Fac si eu desebirea intre starile de rau si somatizarea emotiilor. Mie chiar imi este rau si ce e mai aiurea nimeni nu ma crede... sau cel putin nu am intalnit eu dr. competent sa gasesca cauza.
Multumesc frumos
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
Nu dispera cauta in continuare, medicii sunt oarecum unilaterali , nu privesc omul ca pe un intreg cu emotii si sentimente puternice din pacate !Poate , mai treci si pe la biserica si discuta si cu un parinte duhovnic, te va linisti oarecum .Cauta un bioenergetician , de multe ori ei depisteaza cauzele adevarate !Ai incredere ca vei gasi omul potrivit sa te ajute !MULTA SANATATE ITI DORESC !
-
Bună,
Nu vreau să par complicată si alintata sau că nu iau în seamă sfaturile. Vă mulţumesc frumos pt ele şi citesc cu plăcere şi mai ales cu speranţa fiecare sfat. Multe dintre cele ce mi le spuneţi le ştiu şi eu. Trec de ceva timp prin atacul de panca şi îl “cunosc” destul de bine. Ce nu înţeleg este de ce eu? De ce mi s-a întâmplat mie?. Aparent nu am motive să am aşa ceva. Sunt o fire echilibrată, puternică, cu voinţă, cu o viaţă plăcută, am soţ, copil, casa, maşina etc . Sunt sau eram fericită... Nu aveam pur şi simplu motive. Psihologii la care am fost mi-au întors viaţa cu faţa în sus sau jos şi nu au găsit explicaţii... decât abracadabranta idee că e posibil sa am o camă încărcată. Stupid de-a dreptul.. cu ce m-a ajutat asta pe mine??. Sau toate exerciţiile de relaxare şi respiraţie care mi-au dat respiraţia peste cap? De ce am cheltuit eu sume importante pe psihologi doar pentru a afla o asemenea inepţie? Am ajuns la concluzia tristă că toată lumea bâjbâie (de la medici la psihologi) şi căuta unde nu ar trebui. De aceea aştept cu speranţa sfaturile vostre. Sunt convinsă că acolo undeva există cineva care ştie ce am şi cum să mă vindece. Eu sunt sigură că voi găsi acel ceva, am speranţa asta.
Vă mulţumesc că vă rupeţi din timp sa îmi citiţi postările şi că mi daţi sfaturi, Va mulţumesc ca sunteţi alături de mine şi că mă încurajaţi
Cu drag,
Adela
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
-
-
-
-
Bună,
Am scăzut Seroxatul la 1/4 din 20mg. Ciudat este că nu mă simt rău ci... doar îmi amorţeşte palma stângă (mai ales degetul mic). S-a mai întâlnit cineva cu aşa ceva? Recunosc că îmi e frică... dar... e clar un simptom advers. Ştie cineva ceva? Dacă da.. vă rog sa îmi scrieţi şi mie
Mulţumesc,
Adela
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
Am citit povestea ta si pot spune ca empatizez foarte mult cu tine.De aproximativ un an ma confrunt si eu cu aceasta "boala" si anume atacurile de panica.Pana acum nu am fost la nici_un medic pentru ca tot am sperat ca vor trece de la sine m_am gandit ca la fel cum au aparut la fel vor si disparea dar din pacate nu s_a intamplat asa ci din contra simt ca s-au amplificat.De cate ori vreau sa ies afara imi apar aceste atacuri de panica,imi vine sa vomit ,ma tine foarte rau in piept si simt un sentiment de frica imens.De aceea am ales sa ma izolez si anume ca nu prea mai ies din casa de ceva timp
iar noaptea dorm bine pana sepre dimineata iar in jur de 5 dimineata (exacta ca o alarma) am atacuri de panica,efectiv ma trezeste din somn o senzatie de frica foarte mare si tot asa cu dureri in piept si senzatie de greata.Este ingrozitor,imi doresc asa de mult sa scap de aceste atacuri de panica de aceea trebuie sa-mi iau inima in dinti si sa merg la medic cu toate ca din ce am citit in povestea ta observ ca nu trebuie sa-mi fac sperante mari ca odata ajunsa la medic reusesc sa scap.Si eu la fel ca tine, ma rog mereu sa scap de aceste atacuri de panica ,sa fiu iar ca inainte ,sa nu mai am starea asta de tristete permanenta si starile astea urate.Iti urez multa sanatate si sa de-a Domnul sa reusim sa trecem de perioada asta urata din viata noastra. -
Bună Gizzzela,
Îţi mulţumesc frumos că mi-ai împărtăşit temerile si trairile tale. Te sfătuiesc să mergi la dr. măcar te mai calmezi. Din păcate atacurile de panica nu dispar singure. În rest ce să îţi spun? Eu voi scrie aici pe pâgnă dacă găsesc ceva care să mă ajute (sper să o fac cât mai repede). Îţi urez o zi fără atac de panică.
Cu drag,
Adela
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
-
Bună Amizade,
Mulţumesc pt link. Am văzut filmuleţul... ce spune doamna acolo ştiu şi eu.. şi se referă
doar la un atac emoţional. Gândeşti, îţi e frică şi frica se somatizează in
senzaţii corporale... Dar de unde a apărut primul "pachet " de senzatii
şi următoarele.. Nu îmi era frică, nu aveam emoţii, nu eram tristă.. etc si
totuşi ele au apărut şi doar după ce s-au repetat... frică a devenit o constantă în
viaţa mea. Deci nu e ceva ce mi se aplică (din păcate).. dar.. poate ii ajuta
pe ceilalţi.
Vă mulţumesc la toţi o seară minunată,
Adela
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: -
-
Bună din nou,
Treaba cu conştient şi inconştient este legată de emoţii (atât am învăţat şi eu din interacţiunea cu psihologii). La mine nu e emoţie şi nu e o chestie inconştienta ci conştienta (MĂ SIMT RĂU). Mulţumesc pt sfat.. O seară minunată
Acest mesaj a fost editat de către adelamiss: