In dragostea la prima vedere, semnele exterioare, aparent superficiale, ocupa prim-planul. Sunt caracteristici fizice imprimate in creierul nostru de mult timp si a caror origine nu o cunoastem. Unele precum forma fetei, gratia in miscari sunt pozitive si creeaza atractia, altele sunt negative si creeaza aversiune: corpolenta sau anumite mirosuri. Aceste valori ne par superficiale pentru ca nu le intelegem.
Daca sunt asa de tenace si inaccesibile, inseamna ca sunt imprimate in creierul nostru mult mai profund decat ne putem imagina si scapa ratiunii: probabil ca este vorba de modele aduse de educatia nostra si care actioneaza in ciuda noastra ca un reflex conditionat.
In ce priveste procesul iubirii, noi suntem mai mult in prezenta valorilor constient dezvoltate de noi in viata cum ar fi tandretea, autenticitatea, studiile, religia, indrazneala, surasul, empatia, pe scurt, mai mult valori morale sau comportamentale insuficiente totusi pentru a tine pasul cu semnele aparent secundare ale dragostei la prima vedere.
Cum sa trecem de la dragostea la prima vedere la procesul de dragoste si relatia de dragoste
Presupun ca 80% dintre barbati s-ar putea indragosti la prima vedere de Claudia Schiffer, Isabelle Adjani sau Claudia Cardinale. Numai 10-20% ar ramane indragostiti daca ar avea ocazia sa traiasca cu ele ceva timp in viata cotidiana.
Majoritatea cuplurilor celebre care starnesc admiratia nostra si sunt idealul nostru n-au trait niciodata impreuna: Romeo si Julieta, Abelard si Eloise, Cyrano si Roxana, Tristan si Isolda, Sfantul Anton si Sfanta Clara.
Cred ca multe cupluri care n-au rezistat vietii cotidiene s-au casatorit din dragoste la prima vedere fara sa-si valideze alegerea printr-un proces de dragoste construit pe valori personale impartasite in intalnirea autentica si constienta cu celalalt.
Celalalt, o enigma!
Intalnirea deschisa si fara aparare a doi parteneri nu este deloc un lucru simplu nici gratuit. Ea cere din partea celor doi conditii prealabile dintre care cele mai importante mi se pare a fi autonomia si detasarea.
Deindata ce intru in intimitate, ea devine dupa un timp de viata comuna o enigma pentru mine. Cel mai adesea, ea ma percepe ca o enigma pentru ea. Cunoasterea reciproca cere timp. Cand ma simt criticat, acuzat, privesc pe cat posibil in retrovizorul meu: ce se petrece in mine? Unde este pata mea oarba, comportamentul pe care nu-l vad dar pe care ea il vede si care adesea nu este acelasi.
Suntem adesea orbi in ceea ce ne priveste.(...) Avem toti comportamente oarbe pe care nu le vedem, dar ceilalti le vad. Este ceva obisnuit intr-un cuplu. Vedem (adesea in mod real) mai clar comportamentele celuilalt, pe care el nu le vede. De asemenea, atitudinile noastre ne par a fi normale, evidente, indreptatite si nu intelegem de ce celalalt nu le accepta. Fiecare crede pe buna credinta ca are dreptate.
A asculta, a-l asculta pe celalalt este deci important. Ce vrea sa-mi spuna si eu nu pot (sau nu vreau) sa inteleg. Fara a raspunde cu "dar la tine nu te uiti" sau "da, dar". Putem mai degraba sa spunem: "Aud ca-mi spui ca..., nu inteleg. Ajuta-ma cu rabdare sa inteleg sentimentele tale... si pe ale mele, fara sa ma critici, cu dragoste".
Preluare din cartea "Dragoste si sexualitate" Vol.1 de Dr. Andre Moreay, aparuta la Editura Trei.
Posteaza comentariu