Vara este sezonul casatoriilor... In aceste luni, este aproape imposibil sa nu fii invitata macar la o nunta a unei prietene, a unei rude sau, poate chiar, sa fii tu cea care se casatoreste.
Exista vreo femeie care nu s-a visat, macar o data in viata, mireasa sau nu si-a imaginat acel moment romantic, in care primeste inelul de iubitul sau? Nu cred.
Daca marea majoritate a parintilor nostri se casatoreau pana la varsta de 25 de ani, acum acest lucru nu prea se mai intampla. Casatoria este amanata cat mai mult posibil, multi preferand concubinajul.
Exista si multe cupluri care au deja un copil, sau mai multi, si nu doresc sa legalizeze acea legatura dintre ei.
Si, in fond, actul de casatorie nu schimba cu nimic relatia dintre cei doi, daca pana in acel moment a fost perfecta! Poate, pur si simplu, au fobie de certificatul de casatorie.
"Casatoria nu mai este la moda", mi-a replicat candva o prietena, "acum suntem adeptii modelele alternative de viata: uniunea consensuala, celibatul sau, chiar, casatoriile fara copii. Am devenit moderni, vrem sa ne distram cat mai mult si nu avem timp de casatorii". Intr-un fel, are dreptate, iar daca stam sa ne uitam pe studiile facute in ultima perioada, concubinajul ocupa multe procente, in defavoarea casatoriei.
Suntem intr-o continua agitatie, am ajuns sa consideram ca exista lucruri mult mai importante in viata, decat sa trecem pe la starea civila sau sa organizam o petrecere obositoare cu zeci de rude si prieteni.
Acum, cariera a ajuns sa ocupe un loc mult mai important decat casatoria. Pentru multe femei, jobul este preocuparea principala, neglijand, de foarte multe ori, viata sentimentala. Ne simtim implinite daca avem o cariera de succes si nu mai avem timp de casatorie! Din comoditate, nu realizam ca aceste doua lucruri pot merge foarte bine impreuna.
Dar barbatii, de ce oare, multi dintre ei, nu mai prefera casatoria? Poate ca si pentru ei jobul este mai important sau, pur si simplu, nu doresc sa fie deranjati de telefoanele sotiilor (in timp ce sunt la bere cu prietenii) care suna din ora in ora sau prefera sa "zboare din floare in floare", sperand ca tineretea lor va fi vesnica. Sau poate le este frica de responsabilitate, sentiment pe care il au si multe femei?
Cand te intreaba cineva de ce nu te casatoresti, de multe ori preferi sa raspunzi cu ceva de genul: "Nu ma simt pregatita!", "Mai astept", "Sunt prea tanara" sau "Nu am gasit persoana ideala/potrivita" etc.
Putem vorbi de o varsta ideala pentru a te casatori? Faci acest pas la 25 de ani sau la 35 de ani, cand ai mintea mai "coapta"? In mod sigur nu exista nicio varsta ideala pentru casatorie, cum nu exista nicio varsta pentru dragoste. Faci acest lucru cand si daca simti tu si nu pentru ca trebuie sa il faci.
Comentarii (20)
Niciodata nu mi-am dorit nici sa ma casatoresc si nici sa fac copii, desi din prostie am facut-o, si una si alta, in speranta ca o data in fata faptului implinit imi voi schimba parerile. In prezent sunt divortat si visez in continuare la o femeie care face parte din normalitatea mea ( Vezi comentariul lui Angi din 2008).
OARE SA FC ACEST PAS ?,CE INTREBARE STUPIDA ,DACA IUBESTI FC ORICE PAS ALATURI DE PERSOANA IUBITA .EU DA DA DA AS FACE PASUL CEL MARE PT CA SUNT FERICITA SI PERSONA DIN VIATA MEA MA FC SA PLUTESSC DE FERICIRE
daca ma va cere iubitul meu ,cu siguranta voi zc da
Nu toti oamenii sunt capabili sa iubeasca cu adevarat si nu toti isi doresc acelasi lucru. sunt foooarte multi factor implicati care trbuie sa se potriveasca penutr o relatie minunata, adevarata. Eu unul am fost si sunt dispus sa fac totul pentru EA , sa ii fac pe plac, sa o sprijin sa o iubesc si sa ii satisfac toate dorintele ! Exista doar cateva conditii , ca ea sa se convinga ca eu sunt barbatul pe care si-l doreste langa ea, si sa imi spuna tot ce o face fericita . http://whatabouttoti.blogspot.co.uk/2013/01/despre-oameni.html alexandru_constantin1981@yahoo.com
doresc o femeie pentru casatorie,care sa isi doreasca familie,copii,din orice coltisor de lume ?exista careva ?florin_n70@yahoo.com
suscriu la ce-a zis coco. varianta mea vizavi de casatorie e: pentru un carnat de porc tragi dupa tine tot porcu' :))
eu am 31 de ani acum, de cand am avut o varsta cat de cat sa imi dau seama ce e bine si nu mi-am dorit ce am vazut in jur, o femeie care sa stie sa simta ceva bun. sa iubeasca, sa tina la mine, sa ne fie bine, am admirat mereu familiile frumoase, care pot fi fericiti si stiu sa isi vorbeasca frumos si sa pastreze o armonie impreuna, cam cel mai mare vis al meu in ultima vreme este sa ma casatoresc cu o femeie de treaba, sa ne facem o viata, oricat trag de mine insa pare ca imi scapa printre degete ceva, ultima mea relatie a tinut pana la Pasti, 8 luni , in vara de ziua ei stiam ca vreau sa o cer in casatorie, insa ea a fost de alta parere, ne-am mai certat , am simtit ca ceva nu e bine dar am zis ca am puterea sa ii fiu alaturi, sa o impac, sa o linistesc, am zis ca e oboseala de la cele 2 servicii, stres de la examene si lipsuri poate cu toate ca daca imi cerea ii dadeam jumatate din salariul meu si nu ma descurc rau, incerc si eu sa traiesc in tara asta asa rau cum este, dar nu a fost sa fie bine, mereu ceva nu se potrivea, telefoane ascunse, prietene ciudate, oameni care nu aveau ce cauta in viata ei si vedeam asta si ii spuneam , mereu neincredere in barbati, cuvinte ciudate, "de ce ai atat rabdare, ti se pare ca sunt buna, ca sunt frumoasa, ca sunt ? " si o incurajam mereu, pt mine era cea mai normala si buna si frumoasa, dar tot a ales sa plece, mi-a facut praf visele si ambitia si tot ce insemna un lucru frumos pt amandoi, oare mai sunt si oameni normali in tara asta sau problemele ne macina pana nu mai stim ce e cu noi si ce mai e bun si normal sa fie ? si e greu,sa gasesti acel om de care sa spui, da cu el , cu ea vreau sa raman fara sa imi fie teama de nimic rau pe lumea asta, e foarte greu sa ajungi sa spui si sa simti asta, e foarte greu sa spui sincer, te iubesc.
de ce sa cumperi boul cu totul daca se gaseste si la kil :))))))))
Toata viata mi-am dorit sa am o familie, un sot pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca, sa avem copii.. Si uite asa... am ajuns la 36 de ani si nimic. Tot singura de sarbatori, de ziua mea, in vacante si peste tot. Femeile casatorite ma invidiaza (vor jobul meu, studiile mele), vor sa fie ca mine. Niciodata nu suntem multumiti cu ce avem! Fetelor, daca gasiti un baiat care va iubeste si-l iubiti : casatoriti-va ca grea este singuratate!
Eu nu am visat niciodata sa fiu mireasa, cu rochie alba si toate neamurile in jur... Am o relatie foarte fericita, ma vad langa el pt tot restul vietii, dar nu vreau sa ma casatoresc. De ce sa te legi la cap daca nu te doare? Noua ne e foarte bine asa. Pana la urma un act nu-ti garanteaza ca relatia o sa dureze, ca unul din voi n-o sa insele etc.
Da,chiar,cine spune ca tre sa ma marit?Nu cred ca scrie asta nicaieri,si,in plus,nu se darama lumea,sau mai stiu eu ce,daca nu fac acest lucru.Cat despre,au trait fericiti pana la adanci batraneti,astea-s basme sau cazuri extrem de rare.
akm cativa ani si eu aveam conceptia k nu ma vreau casatorii datorii faptului k am avut pana akm iubiti care nu mau vrut accepta asa km sunt si vroiau altceva d la mn...dar uite akm am gasit un baiat pe kare il iubi mult si deja ma cerut d nevasta si am acceptat pt k ma iubeste si ma accepta asa km sunt si ma inteleg super k el si abia astept sa facem nunta....dak miar da parintii ink chiar akm frau liber la casatorie pe loc mas castaorii k el pt k el este un baiat mult mai diferit dekat ceilalti......nu conteaza frumusetea exterioara ci mai mult cea interioara
eu am visat intotdeauna la o familie dar am avut o suita de ralatii care nu au mers, si acum nu-mi mai doresc sa incerc.M-am obisnuit asa si sunt foarte rea cu toti cei care vor sa se apropie de mine.Nu stiu cum sa fac sa ma schimb sincer.
Si daca nu esti sigura de ce faci asta? Cu ce va schimba in bine relatia? Daca totul nu e decat un santaj emotional(daca nu ne luam cu acte, te parasesc) atunci cum poti sa mai crezi ca te iubeste? o hartie si un belciug pe deget nu schimba cu nimic relatia care ar trebui sa existe oricum. Noi d-aia nu o facem, ca nu ne schimba cu nimic viata, iar noi nu facem lucruri inutile.
am citit si eu articolul si la mine e un caz mai ciudat,eu am fost foarte sigura ca vreau sa ma marit si am acceptat iar acum mai sunt 3 luni pana la nunta si mi cam frica sa fac pasul si ma cam bate gandul sa anulez tot dar nu vreau sa-l pierd pe prietenul meu pt ca el vrea sa ne despartim daca nu ne casatorim anul acesta si chiar nu stiu ce sa fac eu am 22 de ani si el 30
Am uitat sa specific faptul ca nu sunt credincioasa. Nu sunt doar atee. Sunt agnostica. Deci "legatura spirituala" = zero ptr mine. Cred doar in ceea ce vad.
Imi vine, sincer, greu sa imi imaginez ca exista cineva care nu viseaza la o nunta, la o zi in care sa fie printesa LUI si rasfatata tuturor. E adevarat ca o nunta inseamna sacrificiu material dar merita pentru oricine. Si, lasand la o parte latura materiala, consider nunta ca fiind o legare spirituala absolut necesara.
Niciodata nu mi-am dorit nici sa ma casatoresc si nica sa fac copii. Si chiar ma intrebam prin liceu si facultate daca din toti ci care am fost si aveam sa fiu se va gasi vreunul care sa vrea aceleasi lucruri ca mine, adica nu nunta , nu copii. Si uite ca l-am gasit . Nu a vrut nici el niciodata copii, avem o relatie extraordinara de 6 ani, ne iubim si cred ca am gasit partenerul ideal si relatia perfecta pentru mine. Deci se poate... Daca asa s-a impamantenit obiceiul de a dispera dupa un barbat, nunta, copii, familie, nu inseamna ca toti suntem asa. Fiecare cu normalitatea lui. Important este ca ambii parteneri sa isi doreasca de la viata aceleasi lucruri, pentru ca daca unul vrea ceva si altul altceva, atunci apar problemele, de fapt o convietuire imposibila. Unul ar trebui sa faca niste compromisuri, si atunci ar trai ambii o minciuna.
Citez din articol: "Exista vreo femeie care nu s-a visat, macar o data in viata, mireasa sau nu si-a imaginat acel moment romantic, in care primeste inelul de iubitul sau? Nu cred." Ei bine, eu sunt un exemplu de tipa care nu s-a visat niciodata mireasa si nici nu mi-am dorit cine stie ce inel de logodna sau cerere de casatorie. Si culmea e ca am incercat sa ma gandesc uneori la nuntile prietenelor mele daca mi-as dori asa ceva, dar nu am fost deloc convinsa ca mi s-ar potrivi asa ceva, se pare ca imi lipseste romantismul si imaginatia cu desavarsire...Culmea e ca m-am maritat totusi, fara inel si fara roche de mireasa si fara nunta, singurii invitati au fost eu si sotul meu si a fost exact asa cum ne-am dorit!
nunta, in sine, insemnand bani aruncati pe fereastra, cununia religioasa cred ca ar fi deajuns dar cum nu se poate fara cununia civila ....
Posteaza comentariu