Leonardo Padrón se impune în lumea unei reviste pentru femei, relatând dintr-un birou redacţional modern şi impecabil, universul afectiv şi emoţional al creatorilor săi, cu eşecuri şi cu câteva momente de respiro. Totul pentru a da viaţă noii telenovele produse de Venevision, care se numeşte „Pentru Toată Viaţa”, avându-i ca protagonişti pe Anastasia Mazzone şi Jorge Reyes.
„Toată povestea are nevoie de un loc de desfăşurare, un loc unde personajele să se întâlnească mereu. De data aceasta, m-am gândit la o revistă pentru femei, pentru că în acest gen de publicaţii se întâlnesc, de obicei, o mulţime de personaje ciudate: ziarişti, editori, fotografi, designeri grafici, directori de vânzări, reporteri sociali, figuri emblematice în modă, sănătate şi autoeducare, cu o viziune asupra unei lumi în care n-au loc tragediile umane şi excesele politice, nu se vorbeşte despre şomaj, nesiguranţă sau corupţie. Este o versiune cosmetizată a planetei. Acolo, viaţa se întrupează în modă, strălucire şi frumuseţe. Dar în spatele măştilor, între crăpăturile fiecărei pagini, năpădesc temerile, carenţele, ambiţiile şi iubirile fiecăruia dintre cei care lucrează în aceste publicaţii. În total contrast, se află întreaga viaţa a celorlalţi, adevărată, nepublicabilă”, declară Padrón.
De ce ţi-ai intitulat telenovela „Pentru toată viaţa”?
Este o expresie pe care o folosim foarte des. Cu toţii, în mod iluzoriu, râvnim la o iubire care să dureze toată viaţa. Şi, cu toate că la o primă lectură pare a fi un titlu plin de romantism, expresia conţine şi o serie de frustrări, dorinţe neîmplinite, ambiţii şi proiecte care pot pune stăpânire pe noi o viaţă întreagă. Este o telenovelă despre condiţia umană şi labirinturile ei, despre tenacitate (căci avem visuri cu care ne încercăm norocul toată viaţa), dar şi despre stigmate, acele etichete prin care noi, societatea, simplificăm esenţa lucrurilor.
Care ar fi nuanţele ce ar diferenţia povestea de dragoste a protagoniştilor, „Kotufa” şi „Salvador”, doi profesionişti în comunicare, în telenovela „Pentru Toată Viaţa”?
Dragostea are propriile ei avataruri. Mereu aceleaşi: nemărginirile, complexele şi hazardurile. Dragostea este la fel de complicată, continuăm să ne lăsăm pradă pasiunii, geloziilor, iluziilor, sexului, umbrelor trecutului şi nepotrivirilor de caracter, ca s-o spunem pe scurt. Poate Kotufa şi Salvador îşi asumă peripeţiile amoroase ca pe nişte „noutăţi”, „ştiri”, speculaţii sau cronici de pe pagina principală (să sperăm că acestea nu se vor adeveri).
Care sunt premisele de bază ale poveştii ce stă la baza noii tale opere dramatice?
Pot fi diverse. De exemplu: pot oare două persoane total diferite să se iubească toată viaţa? Kotufa şi Salvador, după cum veţi vedea, par că nu se potrivesc deloc, dar, în ciuda acestui lucru, se îndrăgostesc unul de celălalt. Asta se întâmplă în multe relaţii. Întrebarea este: ce şanse de succes are o astfel de relaţie? Există şi un alt element tematic: stigmatele. De exemplu, obişnuim să stigmatizăm femeile frumoase, suspectându-le mereu de lipsă de neuroni. Sau femeile de succes, sau pe cele singure, pe cele visătoare, pe cele divorţate... În orice caz, prima şi cea mai complicată premisă e să creăm o poveste care să nu-i dezamăgească pe potenţialii spectatori.
În materie de dramaturgie, încă nu s-au povestit toate întâmplările?
Totul s-a povestit şi totul se aşteaptă să fie povestit într-un alt mod. Temele eterne ale omenirii sunt mereu aceleaşi.
Posteaza comentariu