Dosar Eva. Misteriosul "doctor-minune" care a sedus celebritățile cu injecțiile lui

24 Noiembrie 2013
Marilyn Monroe, John F Kennedy și Elizabeth Taylor erau dependenți de amfetamină, dezvăluie o carte lansată recent.

John F. Kennedy, al 35-lea președinte al Statelor Unite, ieșit din minți, stă gol-pușcă, așteptând doza salvatoare. Într-o cameră a hotelului Carlyle, din New York, are loc unul dintre episoadele secrete din viața unuia dintre cei mai "glamour" oameni politici din istorie.
Un misterios medic german, cunoscut sub diverse porecle, precum "Dr te face să te simți bine", "Dr fără necaz" și "Miracolul Max", îi face o injecție, iar Kennedy învie. Încărcat cu energie, președintele își trage repede hainele pe el și începe să danseze în jurul camerei. Apoi o apucă pe holul hotelului, în căutarea unei dame cu care să-și consume "bateria reîncărcată", punându-i imediat în alertă pe agenții de la Secret Service, disperați să-l ferească de ochii indiscreți ai reporterilor și fotografilor care mișunau prin hotel.

Agenții l-au convins să revină în cameră, evitând "la mustață" un fiasco total. A urmat o nouă injecție, de data asta un sedativ, iar lucrurile s-au calmat. De data aceasta, criza a fost depășită, dar dacă se va întâmpla din nou? Aventurile lui erau tot mai periculoase, iar legătura lui Marilyn Monroe, care îi tot dădea târcoale, era aproape în văzul lumii. Bobby, fratele lui John, a intervenit și i-a spus să se potolească.


Un președinte bolnav

Scena din hotel este descrisă cu lux de amănunte în cartea "Dr Feelgood", scrisă de Richard  A. Lertzman și William J. Birnes, care scot în lumina reflectoarelor un personaj obscur, dar extrem de influent: Dr Max Jacobson, omul care a pus stăpânire pe mințile mai multor celebrități americane.



Oricât de fantezist ar părea, episodul consumat în hotelul newyorkez a fost confirmat, de-a lungul timpului de mai multe surse și acceptat de experți. Problemele medicale cu care se confrunta JFK sunt deja foarte cunoscute. Dosarele desecretizate și informațiile obținute de istorici atestă că liderul cuceritor al Vestului era, practic, un om măcinat de boli care își ascundea problemele cu complicitatea angajaților staff-ul apropiat și din serviciile secrete. "Rar avea o zi în care nu suferea teribil", a declarat pentru postul TV american ABC Robert Dallek, profesor de istorie la Boston University.

Kennedy suferea de boala Addison, care afectează capacitatea organismului de a regla concentrația de zahăr și de sodiu din sânge, astfel că era dependent de injecțiile cu hidrocortizon și cu amfetamină, care îi calmau durerile și îl reîncărcau cu adrenalină. Avea dureri groaznice de spate, din cauza osteoporozei avansate în zona lombară. Suferea de colită, infecție urinară, alergii și depresie. Ajunsese să ia câte 12 pastile odată, iar în perioadele de stres depășea lejer această cifră. Un pumn de calmante și sedative, Codeină, Demerol, metadonă.



Starul politicii occidentale era, de fapt, un toxicoman dependent de injecții. Iar cel care înfigea seringa era, de fiecare dată, misteriosul Dr Max. CIA și alte organizații puternice din Washington cunoșteau bine situația, scrie cotidianul britanic Daily Mail. Tratamentul care îi tăia durerea, un amestec periculos de amfetamină cu substanțe ciudate, cum ar fi placenta unor animale, îi era administrat de Dr Max cu aprobarea serviciilor secrete şi a anturajului său.
Potrivit autorilor cărţii, Jacobson a pătruns în Biroul Oval în 30 de rânduri, iar acesta este doar vârful aisbergului, scrie ziarul britanic. Misteriosul doctor german care îl transformase pe Kennedy într-o marionetă a urcat la bordul Air Force Oane şi l-a însoţit în mai multe deplasări în ţară şi în străinătate. Istoricii au descoperit că Dr Jacobson i-a făcut trei injecţii lui Kennedy, înaintea şi în timpul reuniunii istorice pe care preşedintele a avut-o cu liderul sovietic Nikita Hruşciov.


Un playboy nesătul

Pe măsură ce durerile de spate ale preşedintelui deveneau insuportabile, Dr Max a mărit dozele, amplificând, însă, efectele secundare: reacţii psihotice, paranoia şi hipersexualitatea.

Kennedy era un afemeiat, iar istoricii sunt unanim de acord asupra acestei laturi ascunse a preşedintelui. Măcinat de boli, el se transforma, după ce căpăta dozele de hormoni, într-un "playboy" nesăţios. Episoadele sale de infidelitate deveneau o provocare tot mai jenantă pentru frumoasa lui soţie, Jackie, şi pentru consilierii săi.

Nu era deloc cea mai bună formă pentru bărbatul considerat cel mai puternic om al planetei, care ţinea degetul pe trăgaciul arsenalului nuclear al Americii, astfel că a fost luată decizia "de a rezolva problema", scriu autorii cărţii lansate înaintea comemorării a 50 de ani de la asasinarea lui Kennedy, în 1963, în Dallas.

Richard Lertzman şi William Birnes susţin că CIA, FBI, Pentagonul şi vicepreşedintele Lyndon Johnson au fost complici la asasinarea lui Kennedy, pentru că acesta scăpase de sub control. Este încă una din zecile, poate sutele sau miile, de teorii despre uciderea lui JFK.
După 50 de ani, în lipsa unor probe oficiale şi inatacabile, este imposibil de aflat adevărul, însă autorii acestei cărţi sunt convinşi că Dr Jacobson nu a ajuns degeaba în preajma președintelui american. Ei cred că medicul de origine germană pusese stăpânire pe mințile celor mai importante celebrități ale anilor '60. Autorii cărții au aflat cine era acest om și cum s-a impus în elita americană.


Stăpânul vedetelor

Fiul unui măcelar evreu, Jacobson a crescut în Berlin, iar în timpul Primului Război Mondial a lucrat în spitale, devenind doctor. Era fascinat de noua știință a biochimiei și de posibilitatea incitantă a creării în laborator a unor tratamente care pot salva viața.
După ce i-a citit pe Freud și Jung, a început experimentele cu metamfetamina, o substanță care îmbunătățește starea pacienților și stimulează emoțiile.

În mod bizar, el a trecut apoi la amestecarea vitaminelor, enzimelor, placentelor unor animale, sânge și hormoni pentru a crea diverse elixire pe care le testa pe sine însuși, apoi le prescria unor pacienți foarte apropiați.
În 1936, el a părăsit Europa, de teama naziștilor, și a adus în America cocktailurile lui revitalizante.

A început să lucreze în New York, iar curând a început să livreze "drogurile fericirii" unei cohorte întregi de clienți celebri. În anii '50, el trata staruri precum Maria Callas, Paul Robeson, Leonard Bernstein și Rosemary Clooney (mătușa lui George Clooney), actorii Eddie Fisher și Ingrid Bergman, precum și regizorul de la Hollywood Cecil B. DeMille.

Marilyn Monroe a primit și ea porția de drog, scriu autorii cărții "Dr Feelgood". Când a urcat pe scenă și i-a cântat "Happy Birthday, Mr President" lui Kennedy, de ziua lui, starleta nu era doar îndrăgostită până peste cap de el, ci și atât de amețită de efectul injecției făcute de Jacobson încât n-a purtat nimic pe sub rochia foarte mulată pe care o avea pe ea.

Max Jacobson devenise o celebritate, la rândul lui. I se dusese vestea că recuperase cântărețe care își pierduseră vocea, actori cu spaima de a urca pe scenă și scriitori care se blocau în fața hârtiei albe. După un shot de "vitamine", Tennessee Williams a mărturisit că a simțit cum zboară ca o pasăre. O pacientă a descris efectul drogului creat de Jacobson ca "orgasmic". Marlene Dietrich, Elizabeth Taylor și Judy Garland au urmat același tratament, se arată în cartea citată de Daily Mail.



Curând, un tânăr și ambițios politician, care suferea de dureri crunte de spate, avea să bată la ușa lui. În 1960, John F. Kennedy trecuse printr-o campanie istovitoare în cursa pentru Casa Albă și era aproape răpus de problema sa medicală, dar și de starea proastă care se prelungea. După o scurtă consultație, doctorul cu ochelari și cu puternic accent german a desfăcut o fiolă cu o substanță necunoscută și i-a injectat-o. Efectul a fost imediat. În timp ce metamfetamina se răspândea în corpul său, JFK devenea rapid mai puternic și mai vivace. Durerea dispăru.
Aceeași senzație a trăit-o Truman Capote când "poțiunea magică" a lui Jacobson și-a făcut efectul: "Euforie instantanee, zbori, ca Superman. Ideile zboară cu viteza luminii. N-ai nevoie de somn, n-ai nevoie de mâncare. Poți să faci sex toată noaptea", mărturisea celebrul scriitor.

După a doua injecție, Kennedy s-a transformat pe loc într-un politician charismatic și tonic, strivindu-l pe Richard Nixon în prima confruntare electorală televizată din istoria alegerilor prezidențiale americane. Era momentul de glorie al lui JFK.
Dar imediat după aceea, așa cum avertiza Capote, urma "căderea" - "era ca și cum ai cădea sau ca și cum ai sări în gol fără parașută. Așa că te duci iar la țânțarul german, insecta cu acul magic. El te înțeapă și zbori din nou."

Așa a fost și cu Kennedy, cred autorii cărții. S-a întors pentru mai mult, mai mult, mai mult. "Max Jacobson a căpătat controlul asupra celui mai puternic om din lume", scriu cei doi. Era o situație care îi convenea doctorului. Îi plăcea să aibă putere asupra oamenilor. "Felul în care se uita la mine - am simțit prezența lui Dumnezeu", a mărturisit un martor citat în carte.


Vraciul modern

Max devenise vindecătorul tuturor bolilor, un vraci modern. "Credea că poate vindeca orice. Odată, după ce mi-a dat mai multe doze, mi-a dat jos ochelarii și mi-a zis că pot vedea, fiindcă vederea mi-a revenit. Ridicol!", a povestit o persoană.
Un fost asistent al său a dezvăluit că el vindea o cremă despre care spunea că vindecă tot, de la acnee la cancer, dar produsul conținea de fapt o cremă de mâini, vitamine și "tot ceea ce rămăsese de la injecțiile făcute pacienților săptămâna trecută".

Max nu făcea toate astea pentru bani. "Tot ce conta pentru el era ca acești oameni să fie dependenți de el. Am fost de multe ori în camera lui de așteptare la 3 dimineața și de multe ori erau 20 de persoane acolo, stând la rând. Oamenii agitați nu pot să doarmă. Ei sunt în vervă tot timpul", a povestit asistentul.

Pentru Max Jacobson, Kennedy și frumoasa lui soție, Jackie, despre care se spune că ar fi devenit și ea clienta doctorului, erau cei mai importanți oameni care aveau nevoie de el. A devenit repede un membru obișnuit al anturajului președintelui, iar rolul său a devenit secret de stat. "Vă sună Doamna Dunn", îl anunța secretara pe medicul german. Era codul folosit ori de câte ori Kennedy îl căuta, iar Jacobson lăsa atunci imediat orice făcea și răspundea la telefon. Devenise atât de important, încât marele star politic ajunsese să depindă de el și de înțepăturile lui. Ca de altfel mai toată protipendada americană a acelor vremuri.

După ce l-a ajutat pe JFK să învingă durerile din timpul campaniei electorale, Jacobson a fost invitat special la ceremonia de învestire în funcția de președinte. A venit și la celebra aniversare a președintelui, la Madison Square Garden din New York, unde Marilyn Monroe, bine sedată, a cântat cel mai sexy "La mulți ani" din toate timpurile. L-a însoțit pe JFK și la întâlnirea de la Paris cu De Gaulle (când i-a făcut injecția chiar în Palatul Elysee) și la întrevederea de la Viena, cu liderul sovietic Nikita Hrușciov, în vara lui 1961.


Semnalul de alarmă

În Austria s-a petrecut un episod crucial. JFK urma să înfrunte un adversar teribil, recunoscut pentru duritatea sa, astfel că doctorul i-a făcut o injecție înainte de întâlnire, astfel încât efectul să aibă loc chiar în timpul discuțiilor. Dar Hrușciov, înștiințat, probabil, de KGB, care îl urmărea atent pe Jacobson, a lungit cât a putut întrevederea. Drogul își pierdea efectul, astfel că președintele american i-a cerut, într-o pauză, o nouă injecție. Apoi, la altă întrerupere, încă una. "Trebuie să fiu în vârf", i-a spus John medicului.
A fost un duel diplomatic extrem de dificil, pe care tânărul președinte american l-a pierdut fără drept de apel. Hrușciov a controlat tot timpul "jocul" și aproape că și-a umilit adversarul. "M-a strivit", admitea Kennedy mai târziu.



Este foarte posibil ca supradoza să-i fi influențat negativ performanța, sunt de părere autorii cărții. Pacientul ajunsese în punctul critic, în care avea nevoie de mai multe injecții, iar efectele erau nefaste.
Ceea ce este sigur e că Hrușciov a simțit că JFK nu era în apele sale. Asta i-a dat încredere să ridice Zidul Berlinului, doar câteva luni mai târziu, și să sfideze Statele Unite, declanșând criza rachetelor, în anul următor.

În cele din urmă, Kennedy a ieșit cu bine din situația-limită în care ajunsese în Cuba, dar faptul că lumea ajunsese în pragul unui război nuclear pentru că președintele fusese "călcat în picioare" de liderul sovietic n-a fost deloc pe gustul eșaloanelor influente de la Washington, scriu Lertzman și Birnes în cartea lor. Eșecul de la Viena, provocat de faptul că drogurile n-au avut efectul scontat, a creat o mare problemă. Kennedy depindea total de Jacobson. Trebuia făcut ceva pentru a evita o catastrofă.


Drumul spre sfârșit

La întoarcerea de la Viena, delegația americană s-a oprit la Londra. "Dr Feelgoog" și-a făcut din nou treaba, injectându-l pe Kennedy la Palatul Buckingham. Dar a mai fost ceva: i-a făcut injecție și Primei Doamne, susțin autorii volumului. Apoi, în zborul spre Washington, injecțiile s-au repetat.

Mulți începuseră să fie agasați de prezența tot mai insistentă a doctorului lângă JFK. Presa începuse deja să-l remarce și punea întrebări despre sănătatea președintelui. Bobby, fratele lui John, era atât de îngrijorat, încât a luat câteva mostre din medicamentele administrate și le-a trimis la analizat. Apoi l-a avertizat pe fratele său despre pericolul amfetaminei, așa cum îl sfătuise s-o lase mai ușor cu femeile. "Nu-mi pasă nici dacă e pipi de cal, mă face să mă simt bine", i-a răspuns președintele, enervat.



Dar când Kennedy s-a dat în spectacol la hotelul Carlyle, în New York, cercurile înalte și obscure de la Washington au ajuns la disperare, temându-se că va urma un dezastru și că sovieticii ar obține un avantaj uriaș dacă lumea ar afla de instabilitatea președintelui.

Autorii cărții cred că JFK își pusese toată lumea în cap. Înfruntase de mai multe ori CIA și FBI, iar Pentagonul considera că tactica lui în Vietnam era slabă. Toți erau îngrijorați de viața lui sexuală debordantă și de tendința lui de a scăpa secrete (inclusiv planurile de asasinare a lui Fidel Castro) unor persoane neutorizate, precum Marilyn Monroe.



Pe măsură ce timpul trecea, întrebările deveneau tot mai dificile: era în stare acest președinte să ducă la bun sfârșit un al doilea mandat? Era el măcar în stare să-l termine pe primul?

Lerzman și Birnes lansează o teorie greu de dovedit, ca orice teorie despre asasinarea lui JFK: ei susțin că vicepreședintele Lyndon Johnson a aprobat asasinarea lui Kennedy și a autorizat răspândirea versiunii potrivit căreia crima a fost opera unui dezaxat, Lee Harvey Oswald. Invocând mai multe nepotriviri în versiunea oficială asupra morții lui Kennedy, cei doi autori resping teoria unui singur trăgător.



Indiferent dacă dependența lui JFK de medicamente a condus, direct sau indirect, la asasinarea sa, e greu de contestat faptul că mandatul său ar fi avut un alt curs dacă el n-ar fi suferit episoadele psihotice declanșate de injecțiile lui Jacobson.



Omul care s-a aflat în spatele președintelui idolatrizat decenii la rând a jucat un rol mai mare decât se credea până acum, se arată în cartea citată. Deși scoaterea brutală de pe scenă a președintelui ar fi trebuit să-l pună în gardă, Max Jacobson a continuat să-și înfigă seringa în pacienții importanți care-i băteau la ușă. Până într-o zi, când un ziar a scris despre practicile sale, iar o comisie medicală i-a interzis activitatea, acuzându-l de încălcarea codului etic și de fraudă. Anchetatorii au descoperit că în cabinetul său el folosea, în medie, cam 1.920 de seringi și ace în fiecare săptămână!

În cele din urmă, corpul lui Jacobson a cedat, după mai bine de jumătate de secol în care a rezistat la infuziile de substanțe periculoase pe care el și le administra singur. "Doctorul te face să te simți bine" s-a prăpădit în 1979. A murit sărac la 79 de ani.


Foto: Hepta / Daily Mail

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod