Îmi vine să mă aşez lângă sobă, să mă învelesc cu un cojoc vechi şi să dorm zile întregi. Din când în când să mă trezesc şi să muşc dintr-un măr, să beau pahar cu vin şi să visez din nou.
Mă gândesc la tine. Mi-e dor. Amintirile îşi fac loc în mintea mea neclară. Zîmbeşti şi mă chemi, dar nu mai am puterea să răspund.
Nici măcar sărutul tău nu mă mai poate trezi. Pentru mine, timpul curge altfel, e mai curbat, se varsă uşor. Trebuie să am grijă să nu-l irosesc, dar nu prea pot să-l ţin în loc. Parfumul tău încă îmi taie respiraţia, aştept primăvara ca pe-o izbăvire. Ştiu că n-o să te întorci. Ştiu că ai plecat pentru totdeauna şi unele lucruri nu se mai repetă.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Un vis la gura sobei cu o regină a iubirii pierdute
Nici măcar sărutul tău nu mă mai poate trezi. Pentru mine, timpul curge altfel, e mai curbat, se varsă uşor
paul-teodorescu
Posteaza comentariu