Uite, promit că o să tac. Nu mai scot niciun cuvânt. Las tăcerea să ne împresoare. Nu te mai trezesc dimineaţa. Nu te mai culc seara. Nu te mai sărut. Nu-ţi mai aduc cafeaua la marginea patului. Tac.
Vreau să mă pierd în tăcere. Toate cuvintele au fost de prisos. Toate gesturile n-au contat. Durerea ţi-o citesc pe chip şi mă prăbuşesc în ea. Şi nu mai am soluţii. Poate această criză de cuvinte, poate această oprire de timp să te facă să călătoreşti mai uşor către alte lumi.
Posteaza comentariu