Ea este asezata, pur si simplu, la fiecare in parte, in mod diferit. Fiecare copil este unic, are calitatile si modul sau de a fi. Un parinte il iubeste exact pentru modul sau unic de a fi in lume, pentru faptul ca este copilul lui. E foarte important pentru un copil sa stie ca iubirea este un sentiment permanent, care nu fluctueaza ca actiunile la bursa, in functie de performantele sale. Dimpotriva, este stabil si nenegociabil.
Din pacate insa, uneori apar incercari nereusite de a "educa" sau de a "dezvolta" copii, punandu-i in competitie. Alteori, iubirea e transformata intr-o moneda de schimb pentru performante ale copilului, pentru ca e cuminte, destept sau pentru ca a luat premiul intai la scoala.
Pentru a darui dragostea pe care fiecare copil o merita, e bine sa:
- Descoperi lucrurile care fac pe fiecare copil unic, incurajeaza-l sa se dezvolte in directia sa, chiar daca asta nu coincide cu visele tale. In acest fel, dai unui copil sansa de a se dezvolta intr-o directie buna, fara a-si crea frustrari incercand sa vina in intampinarea dorintelor tale, doar pentru a fi iubit.
- Nu folosi iubirea pentru a santaja copilul sa fie asa cum iti doresti tu. Acest lucru il va face nesigur, neincrezator in calitatile sale si in putinta de a fi stimat si iubit pentru ceea ce este. Nu va gandi rezultatele sale in functie de obiective personale, ci in functie de ce isi doresc ceilalti de la el. In loc sa il transformi intr-un adult adaptat, risti sa cresti un adult nesigur pe el si pe iubirea celor din jur.
- Nu transforma iubirea in daruri materiale. In acest fel, copiii vor cauta lucruri ca dovada a sentimentelor celor din jur si vor privi iubirea in termeni de performanta, de cantitate. Iubirea exista, in mod nediferentiat, orice ar face un copil, bine sau rau. Dincolo de asta, exista responsabilitate pentru ei, ca pentru fiecare membru al familiei, si daca ceva nu merge bine, nu inseamna ca il iubesti mai putin; in mod firesc, trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru esecul sau. In acest fel, iti ajuti copiii sa devina persoane responsabile, cu incredere in ei si in sansa de a fi iubiti pentru ceea ce sunt, deschisi sa isi asume consecintele faptelor lor daca au gresit.
- Incurajeaza copiii sa se sustina si sa coopereze reciproc. Nu competitia, ci cooperarea este solutia fireasca a unei atmosfere frumoase si plina de armonie in familie.
De iubit oricum ii iubim la fel de mult pe copii. Insa in moduri diferite. Si ei trebuie invatati sa stie acest lucru, sa fie securizati in iubire, increzatori in ceilalti si deschisi in a-si exprima sentimentele.
Comentarii (4)
si eu am 3 copii. dar nu-i neglijez pe cei mari, care au 9 si 7 ani, pt. cel mic care are doar 2 ani. pt. fiecare aplic tactica care merge cu el, cu toate ca este foarte obositor, dar fiecare merita atentia necesara in functie de personalitatea si de firea sa. pe cel mic nu-l cocolosim. din contra, pot spune ca-l cocolosesc fratii lui mai mari. toata lumea imi spune ca sigur ca pe cel mic il alintam toti, dar nu este adevarat. sotul meu si cu mine ii tratam pe toti dupa cum ii e firea si varsta.
cred ca daca s avea 100 de copii dragostea ar fi impartita egal la toti!
Am 3 copii mari acum si ii iubesc pe toti la fel . Niciodata n-am inteles pe cei care si-au revarsat toata iubirea pe cel mai mic . Cunosc caz in care baiatul mijlociu , a facut o depresie cind mama lui a nascut pe ,, cel mic '' , ... Acum acest baiat are peste 30 de ani si depresia s-a accentuat , devenind bolnav cronic ... Pacat ca este incredibil de frumos ... si cindva era un copil normal . Iubiti-va egal copii , doar toti au aceeasi mama , nu ???
cel mic cand apare in casa preia controlul si este rasfatat iar cel mare este dat la o parte mereu chiar daka primesc aceleasi jucari sau dulciuri se face o mare diferenta deoarece este mai dulce cel mik sau mai dragalas si stie cum sa intre sub pielea parintilor
Posteaza comentariu