În ultimul film al lui Woody Allen, ”Din Roma, cu dragoste”, e prezentată o poveste puţin forţată, dar potrivită pentru vremurile pe care le trăim, în care un funcţionar e asaltat de reporteri într-o dimineaţă când se duce la muncă.
I se pun o grămadă de întrebări banale, cum ar fi pe ce parte doarme sau ce mănâncă la micul dejun, iar răspunsurile lui apar la TV, în ziare, pe site-uri şi ajunge vedetă. O vedetă apărută din neant pentru că nu făcuse nimic ieşit din comun. Rolul funcţionarului e interpretat de Roberto Benigni, laureat al premiului Oscar.
Deşi situaţia pare neverosimilă la prima vedere, la o a doua, realizăm că trăim într-o lume în care urmărim, vorbim şi ne încântă oameni care nu s-au remarcat prin nimic, oameni care nu fac nimic. Nu au niciun merit personal, nu sunt pasionaţi de nimic, nu excelează în nimic. Din punctul meu de vedere, Bianca Drăguşanu este cel mai bun exemplu pentru ce înseamnă a fi o astfel de vedetă în zilele noastre.
Nu vreau să mă pronunţ dacă e bine că se întâmplă aşa sau nu e bine. Mă lasă rece Bianca Drăguşanu din toate punctele de vedere, dar statutul ei de celebritate spune ceva despre haosul valoric în care trăim. Mi se pare firesc ca o femeie frumoasă să atragă atenţia oamenilor şi chiar să devină un model pentru ceilalţi, mai ales dacă femeia respectivă promovează o viaţă sănătoasă, sportul, dieta şi alte moduri care te ajută să trăieşti cum trebuie.
Obsesia pentru vedete care nu fac nimic e o boală nouă a televiziunii şi după filmul lui Allen, îmi dau seama că nu numai a televiziunii de la noi. Cred că la un moment dat va trece. Personaje ca Bianca Drăguşanu dispar relativ rapid din atenţia publicului, punctul lor slab fiind exact superficialitatea şi frumuseţea artificială care le-au adus celebritatea.
Şocant e că în fiecare toamnă, televiziunile se bat pe astfel de vedete cu care speră să facă mai multă audienţă şi să capteze în continuare publicul. Când colo ce să vezi, se aplică zicala cum că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
Posteaza comentariu