Aceste tulburări apar brusc și pot fi foarte periculoase pentru companionul tău. Este important să recunoști semnele, problemele cel mai des întâlnite și rezolvările pentru a te asigura de sănătatea animalului tău de companie.
1.Cum ne dăm seama că ceva este în neregulă?
De obicei manifestările pe partea neurologică de la nivelul encefalului sunt ușor de observat, datorită simptomatologiei care de cele mai multe ori este dramatică (crize, menținerea capului într-o poziție înclinată, tremurături, mers în cerc). La nivelul măduvei spinării, semnele sunt diferite (pareze, paralizii, paraplegii, pierderea sensibilității la nivelul membrelor afectate, instabilitate în mers, lipsa controlului vezicii urinare).
2.Cele mai întâlnite probleme neurologice la animale?
Trebuie să începem prin a stabili faptul că afecțiunile neurologice la animale apar la două niveluri: sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.
Cele mai frecvente afecțiuni neurologice întâlnite la animalele de companie apar la nivelul sistemului nervos central - encefal și măduva spinării. În practică, la nivelul encefalului întâlnim cazuri care se prezintă cu crize de tip epileptiform (cauza acestor manifestări fiind diversă), accidente vasculare, sindrom cohleo-vestibular, iar de la nivelul măduvei spinării apar probleme pe parte de locomoție (compresiuni medulare, leziuni complete sau parțiale ale măduvei spinării).Cele mai întâlnite probleme ereditare la animalele de companie sunt reprezentate de epilepsia idiopatică (rasele cu predispoziție sunt: Beagle, Setter Irlandez, Husky Siberian, Labrador Retriever, Golden Retriever, Ciobănesc German), sindromul vestibular congenital (Ciobănesc German, Cocker Spaniel, Pinscher), malformații vertebrale congenitale (hemivertebre, vertebre în bloc, vertebre fluture - Bulldog, Pug, Boston Terrier), myastenia gravis (Terrier Rusesc), anacuzie (Dalmațian, Boston Terrier, Setter Englez).
3.Cum se rezolvă? Care sunt pașii?
De cele mai multe ori, pentru a obține un diagnostic cert, este necesar un consult de specialitate, pentru a stabili originea afecțiunii suspicionate, coroborat cu investigații paraclinice (parazitologice, toxicologice, hematologice, biopsii), și, cel mai important, partea imagistică - CT sau RMN.
În funcție de diagnostic se poate institui un protocol terapeutic.4. Se recomandă o consultație neurologică periodică?
Da, se recomandă, în special în cazul raselor cu predispoziție genetică. Odată cu înaintarea în vârstă, mai ales dupa atingerea vârstei de 5 ani, este recomandat un control ce vizează evaluarea integrității măduvei spinării, mai ales la câinii cu probleme de greutate - supraponderabilitate, și la rase medii și mijlocii. Pentru pacienții geriatrici (peste 7 ani), se recomandă un control mai amănunțit și instituirea unui management terapeutic ce vizează menținerea și întreținerea integrității funcției nervoase.
Posteaza comentariu