Multumita anilor de cercetari, in prezent exista noi medicamente si terapii psihosociale (terapia cognitiv-comportamentala, terapia interpersonala etc.) care usureaza suferinta provocata de depresie.
Din pacate, multe persoane nu vor sa recunoasca faptul ca depresia constituie o tulburarea tratabila.
Daca esti de parere ca o persoana apropiata tie este un depresiv nediagnosticat, informatiile de mai jos te vor ajuta sa urmezi pasii care-i pot salva viata.
Ce este tulburarea depresiva?
Tulburarea depresiva este o boala care afecteaza corpul, starea de spirit si gandurile.
Ea influenteaza modul in care o persoana mananca, altereaza somnul, modifica maniera de percepere a celor din jur si a persoanei in cauza.
Mare atentie pentru a nu confunda depresia cu o melancolie temporara. Persoanele care prezinta simptomele caracteristice depresiei nu se pot vindeca imediat chiar daca isi doresc acest lucru.
Fara a urma un tratament specific formei depresive cu care se confrunta, oamenii isi prelungesc durerea si suferinta cu saptamani, luni si chiar ani.
Un tratament corespunzator poate ajuta foarte multi oameni depresivi.
Tipuri de depresie
Tulburarile depresive se manifesta in diferite forme. Textele de mai jos descriu succint cele mai intalnite tipuri depresive. In afara formelor de mai jos, exista variatii in privinta numarului de simptome, severitatii si persistentei acestei tulburari.
Depresia majora - se manifesta prin combinarea mai multor simptome care se intersecteaza cu abilitatea de a munci, de a studia, de a dormi, de a manca si de a simti placere fata de diverse activitati. Un asemea episod de "infirmitate psihica" se poate produce de cateva ori de-a lungul vietii.
Distimia - este un tip de depresie mai putin sever ce implica simptome cronice care nu produc "infirmitati psihice" extrem de serioase, dar care impiedica persoanele in cauza sa nu functioneze cum trebuie sau sa nu se simta bine. Multi oameni care prezinta simptomele caracteristice distimiei pot experimenta un episod depresiv major de-a lungul vietii.
Tulburari bipolare - constituie un alt tip depresiv cunoscut sub numele de tulburarea maniaco-depresiva. Mai putin predominanta fata de celelalte tipuri depresive, tulburarea bipolara se caracterizeaza prin schimbarile dispozitiei. Uneori aceste schimbari survin foarte rapid, dar de cele mai multe ori ele se produc gradual. Cand se afla in ciclul depresiv indivizii pot prezenta fie toate simptomele caracteristice depresiei, fie pot sa nu prezinte nici unul din simptome. In ciclul maniacal persoanele pot fi superactive, extrem de vorbarete, manifestand o mare cantitate de energie. Mania afecteaza modul de gandire, rationamentele si actele comportamentale sociale.
Simptomele depresiei si maniei
Persoanele depresive pot sa nu experimenteze fiecare simptom din cele pe care le vom enumera mai jos. Unii resimt mai multe simptome, altii mai putine. Severitatea simtomelor variaza de-a lungul timpului in functie de persoana afectata.
Depresie:
- tristete si anxietate persistenta;
- sentimente de neputinta si de pesimism;
- sentimente de vinovatie si de lipsa de valoare;
- lipsa interesului si a placerii privind diferite hobby-uri si activitati care erau savurate odata (inclusiv in privinta activitatii sexuale);
- scaderea energiei si permanentizarea starii de oboseala;
- dificultati de concentrare, de memorie;
- dificultati in ce priveste luarea deciziilor;
- insomnia sau somnul mai mult decat in mod normal;
- cresterea sau pierderea poftei de mancare;
- ganduri morbide si suicidare;
- tentative de suicid;
- irascibilitate crescanda;
- simptome fizice persistente care nu raspund la tratament: dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice.
Manie:
- excesiva exaltare;
- irascibilitate neobisnuita;
- diminuarea nevoii de odihna;
- notiuni de grandoare;
- cresterea apetitului sexual;
- marirea energiei;
- rationament lipsit de profunzime;
- comportament social inadecvat circumstantelor.
Dictionar de termeni
Informatii preluate din "Larousse Dictionar de Medicina": Bucuresti, Univers Enciclopedic 1998; www.universenciclopedic.ro
- Depresie - stare patologica ce se caracterizeaza printr-o stare de spirit trista si indurerata, asociata cu o reducere a activitatii psihomotorii. Sinonim: depresiune.
- Terapie comportamentala - metoda de tratament al tulburarilor mintale constand in deconditionare si invatarea cu scopul de a inlocui un comportament neadaptat printr-un comportament adaptat.
Informatii preluate din "Larousse Dictionar de Psihologie": Bucuresti, Univers Enciclopedic 1996; www.universenciclopedic.ro
Manie - stare de excitatie psihomotorie si de exaltare psihica, asociata cu logoree, euforie si turbulenta.
Articol realizat in colaborare cu Octavian Cristian Popa, medic specialist psihiatru
Comentariile 1-50 din 134
viata e frumoasa!
haide-ti sa ne impartasim fiecare din experientele avute, si vom vedea ca deja ne simtim mai bine, mai linistiti.sunt multe de spus pe aceasta tema, toti avem in spate experiente urate care ne urmaresc , inca, pas cu pas. Cine doreste sa 'piarda' putin timp discutand cu mine ....il astept pe messenger...dani_ela2311@yahoo.com. multa sanatate si seninatate la toti
spun ca avem nevoie de prietenie, de dialog, de un consult la psiholog, de un preot ca ,confesor.....de persoane sincere care i-ti spun o vorba buna. noi singuri neputem vindeca, totul este in noi, ne lipseste curajul, avem prea mult orgoliu ce ne impiedica sa ne deschidem sufletele, avem teama ca cei ce ne asculta ne inteleg gresit etc. haide-ti sa prindem curaj sa vorbim unii cu altii.
toate acestea vin din viata de zi cu zi, din nestiinta, din neputinta, din teama si din prea multa implicare sufleteasca.E bine cand ne dam seama si recunoastem ce se intampla cu noi, atunci cand cerem ajutor, cand discutam cu ceilalti si uimitor toti avem puterea sa trecem peste aceste perioade. Din punctul meu de vedere, din experienta mea( care a fost destul de dura si inca mai am sechele)
e ingrijorator, sau mai bine zis e strigator la cer cand vezi cata lume are probleme de genul asta.Depresiile sunt crunte, si tot ceea ce tine de probleme psigologice.Asa cum spun specialisti toti avem , macar o data in viata o depresie.Depinde de imprejurari, de perioada cand se declanseaza, toti avem cel putin o deceptie, o pierdere a cuiva, un esec la munca , divort.etc.
am 33 ani sunt pensionat pe caz de boala de 3 ani ,cu diagnosticul dubla hernie de disc . in prezent sufar de depresie majora ,pot obtine o pensie de handicap pentru aceasta boala ce e de facut ?
Am 37 ani si de un timp (mai bine de 1 an) am stari psihice fff proaste, pesimism generalizat, frica, panica, reducerea capacitatii de concentrare, reducerea atentiei, a capacitatii de memorare, invatare, asimilare, oboseala extrema, dureri de cap. Sunt mai irascibil, mai neatent. Apropo, era cat pe ce sa dea o masina peste mine pe trecerea de pietoni, fiindca nu ma asigurasem, fapt ce nu mi s-a mai intamplat NICIODATA. Bineinteles, de la un timp incoace este destul de vizibil si ptr ceilalti, chiar si la serviciu. Sarcinile cele mai simple si banale mi se par extraordinar de solicitante, iar atentia si controlul sunt zero barat. Nici nu pot sa comunic despre aceste lucruri, cred ca este grav. Ce sa fac?
Va rog, cei care va simtiti singuri si vedeti cum alunecati pe o panta care va transforma intr-un om de nerecunoscut, cereti ajutor medicului specialist! Va poate salva ! Trebuie sa aveti credinta, e greu , stiu, dar nu este imposibil. Deasemeni un preot intelegator va poate asculta si se poate ruga pentru noi, sa ne alunge tristetea groaznica in care ... cadem cu totii o data si o data. Eu va tin pumnii la toti si ... sunt alaturi de voi. Si mama trece printr-un asemenea moment si am vazut cat de mult te poate schimba o asemenea stare. Mult succes !
nu stiu ce sa mai cred de 8 luni fac tratament cu zoloft si bromazepam,,,dar nu vad o ameliorare macar,,tot am dureri de cap zilnice,tristete,,fara putere si fara speranta,oare ar trebui schimbat tratamentu,,,,medicul nu prea sta asa la discutie,sa te anteleaga,,e fff greu de suportat o asemenea viata,,,sa fii ca o leguma sa nu poti face nimic,,mai am sanse sa mai redevin si eu o fiinta normala,sa-mi pot castiga o bucata de paine,,k nu ti-o mai da nimeni an vremurile astea,,si bonlav si fara pensie,,oare de e de facut,,va multumesc!
ce pot sa fac, macar sa ameliorez aceasta stare de depresie. imi ruineaza viata.
si eu trec printro perioada destul de grea.o pot numi depresie.am mereu o frica constanta si sentimentul de panica.nu pot sa ma bucur de copilul meu si de sotia mea.am o stare de panica chiar daca nu e ceva de care ar trebui sa mi fie frica.am vrut sa ma angajez inspector la o firma de asigurari si nu am putut continua dupa o zi de munca.mi sa parut prea greu si prea stresant.cred ca nu stau bine cu nervii.dar ce job as putea sa fac?era un job bun dar nu am avut puterea sa conyinui si acum ma simt si mai vinovat cand cei din jur ma critica .timp de 5 luni am urmat un tratament pe care lam intrerupt treptat.pot spune ca ma simteam bine cand luam pastile dar nu pot toata viata sa iau pastile.vreau sa ma ajuta-ti sa depasesc aceste momente grele si sa redevin iar barbat.pls help me
si eu am avut probleme destul de mari dar dupa un tratament strict 1an pot spune cu convingere ca avem medici foarte buni .citeam si plingeam din intimplare o colega care stia despre problemele mele mi-a d-at formula as unde dr romila descria simtomele depresiei si am recunoscut toate starile mele pina atunci nici un medic de la toate camerele de garda nu au recunoscut cu ce ma confruntam eu .Atunci am luat hotarirea sa merg la psihiatru si bine am facut !Dupa tratament am reusit sa-mi controlez foamea sa doresc sa-mi conduc masina sa nu mai am teama de nimic sa nu-mi mai creasca tensiunea si multe alte rele pe care le simteam innainte.nu doresc sa fac reclama dr.romila dar pot spune cu certitudine ca mi-a redat starea de bine starea de siguranta si sanatatea pina la urma ii multumesc di tot sufletul!
buna si eu sufar de depresie bipolara iau zypraxa5ml ma simpt un timp bine.acum nu sunt bine nu pot sa dorm iau somnifere dar tot nu ma ia somnul si am si inceput sa uit. chiar nu stiu daca dorm sau nu.ma gandesc la tot ce sa intimplat cu mine cu copii etc.nu mai am pofta de viata si urasc sa ma uit in oglinda.nu stiu ce sa mai fac......
Am numai 22 de ani si de ceva timmp am toate simptomele de mai sus!Vreau din tot sufletul meu sa le controlez dar nu pot face nimic!Am mai bine de 5 luni de cand eu nu ma odihnesc de loc!Dor noaptea dar dimineta ma trezsc mai obosita de cand m-am culcat!Este si timp de cateva nopti chiar pot zice 1 saptamana in care eu nu reusescsa adorm!Intradevar am unele probleme si poate ca asta ma face atat de stresata!tot timpul am dureri de cap!Vreau si eu un sfat ce sa fac!ata va cer nimic mai mult!Va multumeste Myhaelutza din italia
si eu ma lupt cu acelesi"senzatii"care m-au schimbat total si nu sunt multumita deloc acum.nu am facut consiliere psih. si nici nu am luat nici un medicament dar ce va pot spune e vorba de vointa si multa ambitie,prin autosugestie si in primul rand sa te placi u si p urma cei din jurul tau.sunt 2 ani in kre incerk sa fac fata depresiei peste kre am trecut katusi de putin si anxietatii kre incerc sa o controlez.se poate credetima,dar e nev.de timp si fara izolare.bafta tuturor:)
Am 23 de ani,insa nu pot exprima in nici o forma ceea ce este in sufletul meu. Ma simt batrana, obosita si total neimplinita.Poate ca exagerez ar spune unii,insa e foarte greu sa traiesti intr-o lume in care nu te regasesti,in care singura perceptie e faptul ca nu-ti place nimic din ce se intampla, te simti un nimeni fara nici un scop.Nu e pura folozofie, nici un speech fara nici o noima,e chiar interiorul unei fiinte depresive. Intr-adevar,experimentez zilnic, pe toate planurile,cam toate simptomele descrise pentru depresie; bine,mai putin gandurile sinucigase,slava Domnului inca nu m-au ajuns. Sunt total confuza in privinta viitorului, ma feresc de luarea unei decizii ca de naiba si totusi traiesc, traiesc in continuare in acest univers strain, incercand sa ma agt de un fir care sa ma scoata din ghearele acestei crunte boli. Invidiez la limite absolute pe cei ce se pot bucura de orice moment al vietii,indiferent cat de nesemnificativ este acesta...Eu nu m-am putut bucura nici macar de faptul ca am purtat o viata in pantece...am lasat-o sa plece de teama ca nu voi fi in stare sa-i ofer unmediu vesel si de familie.Stiu,criticati-ma,aveti tot dreptul eu o fac zilnic. Poate ca totusi exista o speranta in privinta depresiei...voi cauta sa ma tratez, revin cu detalii. Ca si concluzie, va felicit pe toti cei care sunteti indiferenti la aspectele negative ale vietii si va doresc sa ramaneti la fel!
DIN SPUSELE MEDICILOR DIN FRANTA,SI EU AM O DEPRESIE.MI-E GREU SA DESCRIU CE SIMT IN ACEL MOMENT.DEJA SUNT SUB TRATAMENT.OARE CAT VA TREBUI SA URMEZ ACEST TRATAMENT?
am si eu o depresie cumplita si nu stiu cum sa scap din starea asta nu pot iesi din casa ma invart inutil si am niste stari greu de descris
Tot ceea ce scrie mai sus despre depresii si tulburari mintale este adevarat. De 1 an ma lupt si eu cu depresie si am doar 20 ani. Faptul ca se poate trece peste ea,chiar daca cu greu,acest gand ma ajuta.Va multumesc.
Nu stiu ce se intampla cu mine de doua luni, sunt apatica, nu am energie, imi e afectata slujba, familia si chiar viata nu am chef de nimeni si nimic si mai am si migrene. Ajutor
Buna! De aproximativ doua luni ma aflu intr-o stare de depresie (severa),ma simt foarte nefericita,mie-e frica de starea mea pot sa zic, sunt in alta tzara si nu vorbesc limba decat engleza m-am gandit sa merg la vreun psiholog, nu stiu cat m-ar costa si cum ne-am intelege in alta limba..... Locuiesc impreuna cu prietenul meu si am devenit foarte rea pot sa zic si rautacioasa, zbier mereu, nimic nu e bine, ne certam nu stiu cat o sa mai reziste si el...Nu stiu ce sa fac m-am gandit si sa iau ceva tratament dar am auzit ca antidepresivele ingrasa,nu stiu dak este adevarat... In final vreau sa va intreb se poate iesi din starea asta fara medicamente? La revedere
Buna ziua! Am citit din articolele postate mai sus, eu va dau ca sfat sa va ganditi de 2 ori ininte sa va lasati prada antidepresivelor. Eu am avut niste stari usoare cum ar fi sa nu mai pot dormi noaptea... si pentru asta mi s-au administrat antidepresive de nu mai puteam sa ma tin pe picioare plus tot felul de reactii adverse cum ar fi tahicardie, nici cu ele nu pot sa zic ca adormeam seara... dureri de cap.. o ameteala groaznica... si doar o stare de bine temporara... si ca sa iesi din ele ... cel putin eu am avut o stare de tremurat de numai eu stiu cum am scapat de ea nu puteam iesi nici pe strada... acum iau doar ceva ft slab ca sa pot dormi seara si vreu sa va zic ca incep treptat sa ma simt din ce in ce mai bine ... si incerc sa fac lucrui car einainte imi placeau si incerc sa ma bucur iar de tot ce-mi palcea inainte ... e ft bine de iesit in natura de facut plimbari asta te detensioneaza ... de a incerca sa comunici mult cu toti oamenii ... sa icnerci sa te ajuti singur ca dk nu lupti tu cu tine va rog sa ma credeti c anu o face un antidepresiv mai bine ca omul in cauza .
PAREREA MEA ESTE CA DACA AI MULTA MULTA VOINTA VEI PUTEA REUSI SA SCAPI DE DEPRESIE EU AM 24 DE ANI SI AM AVUT O DEPRESIE FOARTE GREA SI DE ACEEA M-AM DECIS SA FAC CEVA PENTRU MINE SA TREC PESTE UM URMAT SI URMEZ UN TRATAMENT MEDICAMENTOS SI M-AM INSCRIS LA FACULT DE PSIHOLOGIE SA MA AJUT SA MA INTELEG.
Greu se scapa de asa ceva daca nu imposibil. Multe pastile, uneori indiferenta medicului, nu se implica. Iti prescrie un tratament fara a cerceta mai aprofundat boala. Simti cum te afunzi in propria mutenie, nu te mai intereseaza nimic, plangi din orice, ganduri suicidale, tentative esuate. Si realizezi toate acestea dar nu mai poti lupta, nu mai vrei, ce rost are viata daca tot mori.
Nu stiu ce sa mai zic si ei nu am avut depresie cred ca am trecut bine de ia cam 5 luni dupa care acum vad ca sunt la pamant uit, nu pot sa dorm deloc de vreo 4 saptamani sunt distrusa, m-am izolat si nu am chef de nimic... mi-e frica ca am sa-mi pierd locul de munca... sunt la pamant si am pierderi de memorie nu mai sunt capabila nici macar sa stau in picioare.
Si sotul meu urmeaza un tratament antidepresiv, insa nu e chiar asa de grav. Face si psihoterapie, il ajuta, desi dupa vreo 2 luni s-au vazut ceva diferente... trebuie sa fi alaturi de el tot timpul, sa ii arati ca il sustii, ca ai incredere in el... fa-i surprize placute tot timpul (o mancare care ii place meul, un obiect pe care si-l doreste de mult timp etc.), tu stii mai bine ce ii place lui!;) sa nu il invinovatesti de starea lui, sa il faci sa inteleaga ca boala lui e una comuna in ziua de azi si ca veti trece si peste asta impreuna! MULT SUCCES!!! Dumnezeu sa va ajute!!! cu caldura, Oana
Sotul meu a fost diagnosticat in aprilie cu tulburare depresiva persistenta, in prezent face tratament cu zyprexa, cateva luni a luat si levomepromazim si captopril pentru tensiune. Cum s-a manifestat cand l-am internat: spunea ca suntem altcineva (eu si fiul meu ) ca fiul meu s-a transformat in caine si cainele e copilul, ca eu sunt in corpul altcuiva a fost ceva de groaza nu dormea de trei saptamani de loc, nu mai manca spunand ca vreau sa-l otravesc, ca-l insel cu toti barbati pe care ii vedea etc. Acum dupa cinci luni de la criza se simte mai bine insa s-a schimbat total, nu mai discutam ca inainte, s-a retras in el nu mai are incredere in el ca inainte nu mai este hotarat sa faca ceva, intr-un cuvant s-a saturat de toti si toate. As dori sa stiu daca v-a mai fi ca inainte, sau la ce sa ma astept. Doctorita imi spune ca atata timp cat face tratament nu. Inca ceva transpira foarte tare de atunci, noaptea, mai ales asternutul trebuie schimbat foarte des dar asta cred ca din cauza medicamentelor. Cat dureaza tratamentul? Se va face iar bine?
Am 27 de ani, ma simt de 72; ma simt impovarata, vlaguita, apatica, anxioasa, depresiva, paradoxala etc. E ciudat cat de constienta sunt de aceste lucruri, uneori sunt chiar sincera cu mine, problema survine in momentul in care aceste lucruri nu imi folosesc la nimic pentru ca nu imi pot controla emotiile, starile, situatiile, nu stiu cum sa gestionez sentimente puternice si in acel moment recurg la diverse.. Spre deosebire de parerea precedenta, eu nu prea mai reusesc sa plang, desi as dori. De 6 luni sunt in tratament cu Paluxetil, Xanax si Taver dar inca nu sunt multumita pentru ca am recaderi destul de frecvente, nu mai stiu cine sunt, ma simt undeva, intr-o coaja de nuca, in mijlocul unui ocean si in acelasi timp, frustrata pentru ca trebuie sa fac fata realitatii, trebuie sa socializez, sa zambesc frumos, desi nu imi doresc decat sa fiu lasata uneori in pace, in lumea mea imaginara si ideala . Pentru "ma simt pierdut": incearca sa mergi la un psiholog, macar o sedinta, desi, din experienta nu ti-as recomanda,insa uneori e bine sa fii macar ascultat. Sfaturi nu cred ca iti poate da cineva, pentru ca totul are o cauza iar noi resimtim efectul care la randul lui va fi cauza etc. Cauza asta nu o poti descoperi decat tu. Poti incerca si tratament medicamentos, dar... in primul rand trebuie sa ti se puna un diagnostic si eu nu cred ca medicul de familie e cel mai competent in a face acest lucru; incearca ceva de specialitate si nu spun asta formal; orice "lucru" netratat se agraveaza, cred.
Am citit acest articol , si cateva din randurile lasate de alte persoane aflate in situatia mea . De aprox 5 ani , sufar de depresie. Am constientizat asta in urma unei vizite la medicul de familie , care i-a spus mamei mele . Sufar in acelasi timp si de epilepsie , ceea ce m-a dus usor , intr-o stare mai depresiva . Am momente cand rad , si momente ( f dese ) cand ma cert , n vreau sa ies di camera , plang si ma gandesc numai la moarte . Mentionez ca am 27 de ani . Daca stie cineva un tratament sau un sfat care m-ar ajuta . Ma simt...
Am crezut ca imi imaginez si deseori ma invinovateam pt starile de tristete profunda si lipsa de speranta de care sufeream. Sa nu mai spun, ca aceste momente de cadere totala sunt urmate de stari euforice in care am impresia ca totul o sa fie bine. Un minut sunt plina de speranta pt ca imediat sa fiu f pesimista si sa nu-mi mai doresc nimic. Acum vad ca nu sunt singura si asta ma ajuta sa nu ma mai simt vinovata...
cu siguranta pentru cei ce n trec sau n au trecut vreodata prin asta vor spune ca:c mai e si asta?din pacate tot mai multe persoane sufera d aceasta boala,caci este o boala si din pakte refuza ori sa creada ori sa s trateze...nici mie n mi a venit sa cred...un sfat din propie experienta ar fi mai intai sa iti dai seama exact in c depresie t incadrezi mai apoi sa ti o tratezi..mi e greu sa cred k t poti vindeca in totalitate dar cunosc cazuri care cica au reusit(aku n am stat langa ei sa vad..)yo m as bucura sincer sa fie cineva care sa ia depresia cu o medicatie..dak cunoaste ti p cineva..
Va rog sa imi dati un sfat. Am o depresie cumplita. Sotul nu crede si ma incurajeaza tot timpul. Lucrez la un loc de munca unde sunt izolata complet si voit si nevoit. Am colegi cu care nu m-am potrivit niciodata dar am sperat ca ma voi adapta. Iubeam mult jobul ceea ce faceam si credeam ca voi fi indepndenta de ei daca imi voi face treaba bine. Se pare insa ca deoind mult de ei, adica te marginalizeaza devii exclus si este o pedeapsa. Nu mai stiu ce sa fac. Imi supar parintii, familia si sunt tanara. As vrea sa am un copil. Nu pot lua trataament medicamentos deci, in casa nu mai fac nik, dorm mult ziua si nu vreau sa ma ridic din pat. Problema persista deja de 3 luni. Oare ma voi mai face vreodata bine? Cel mai grav este ca am piredut si credinta in Dzeu, nu mai pot citi o carte de rugaciuni, nu mai pot sa merg la biserica, nu mai pot face nik. Ce ma fac???
Ce medicament trebuie sa iau sa nu ma mai simt asa de ingadurat iau un tratament coaxil 3 pe zi ce sa mai iau pentru depresie.
Eu folosesc de ceva vreme Depress A de la Rotta Natura, la fel si Leonurus, cu rezultate bune. Cred ca foarte importanta este lupta cu sine, gasirea unei motivatii. Eu fac depresii foarte des, am o multime de motive, pornind de la nemultumiri sufletesi grave, pana la probele concrete. Uneori, am senzatia ca nu mai pot, dar ma straduiesc sa gasesc resurse. Ce e mai rau, ca atunci cand incepe, parca toate merg cu susu-n jos. Haideti sa facem un club. Ma enerveaza ca cei care nu inteleg situatia, te considera nebun; nu e vb de nebunie.
... depresia este suma tuturor neimplinirilor unui om; eu m-am regasit in adevarul acestei definitii; fiecare om are deceptii, necazuri, care mai devreme sau mai tarziu te fac sa iti pierzi speranta, sa te subapreciezi, sa gandesti negativ, sa te "descalifici" singur...
Parisul si Londra sunt locurile in care devii deprimat. Atata timp cat este soare, ai energie, te simti capabil sa faci diverse lucruri.
Doamna sa fugiti de o anumita problema nu cred ca este solutia cea mai indicata. Incercati ca rog prin autosugestie, toata lumea a ludat calitatile curative ale creierului pentru intreg orgamismul. Sper sa mearga... multa vreme am fost o persoana emotiva si prin autosugestie (vorbeam si ma incurajam singura de parca o luasem razna) am reusit sa pun stapanire pe mine. Negati in permanenta tot ceea ce va sufara, eventual cereti-va iertare fiindca ati izbuctic... acesta este un prin semn ca ati realizat ceea ce ati facut. Sper ca aceasta metoda sa dea rezultate si in cazul dvs. Apoi cand picati in prapastie incercati sa realizati ceea ce anume v-a dus in aceasta situatie... si de acolo (de jos) sa atingeti lumina si sa nu mai faceti aceeasi greseala.
Nu stiu ce sa spun, ma chinui de 10 ani cu o depresie foarte urata cu fel si fel de fobii si de stari, am incercat tot felul de medicamente, fiecare zi este un chin pentru mine nu ma pot integra in niciun fel la locul de munca deoarece mi se face foarte rau si mi se ridica si tensiunea. Mentionez ca am 46 ani. Deja am teancuri de retete nu mi-au folosit la nimic, am facut si psihoterapie. O sa ma lase si sotul ca sa saturat de mine si atunci nu stiu cum sa ma descurc, doar sa-mi pun streangul de gat. Poate imi spune si mie cineva unde pot sa ma adresez, sau poate se implica statul cu ceva sa ma pensioneze si nu stiu unde sa ma adresez?
Si sper sa ies cat mai curand. Fac tratament medicamentos chiar si astept efecte pozitive...
Si eu sufar de depresie de cateva luni bune si nu reusesc sa scap de starea asta ! Nu mai am chef de nimic, sa ies in oras, sa ma distrezz ! Nu mai sunt cea dinainte cand eram foarte vesela, cu simtul umorului foarte dezvoltat! Acum plang in fiecare zi, sunt trista, nu ma mai bucura nimic mai grav e ca si prietele mele sunt afectate de starile mele. Incearca sa ma ajute dar nu prea au cum! De 2 sapatamani merg la psihoterapie dar inca nu am rezultate! Sper sa scap cat mai curand de boala asta pentru ca nu mai suport sunt foarte nefericita :( ! Nu mai vreau! Unde sunt zilele cu soare? :(
M-am indragostit pentru prima oara de un baiat, am fost putin timp impreuna, dar m-a facut fericita. In iunie a plecat cu totul in alta tara. Din ziua in care a plecat a inceput starea mea de neliniste, eram nervoasa, plangeam des, de fiecare data cand imi aminteam de el nu-mi puteam opri lacrimile. Aceasta stare a continuat pana am ajuns intr-o depresie totala din care am crezut ca nu voi iesi vreodata. M-am izolat de prieteni, in suflet simteam o durere cumplita, dar cel mai rau era faptul ca nu aveam cu cine sa ma sfatuiesc, cui sa ma destainui. E foarte greu cand pierzi iubirea, si acum uneori ma doare cand ma gandesc la el. Am fost la medic si am urmat un tratament, dupa care ma simt mai bine. Am inceput sa simt ca traiesc din nou, am observat ca si cei din jur se comporta altfel cu mine si am inceput sa zambesc, ca altadata... Principalul e sa ne luam in maini si sa nu lasam depresia sa ne invaluie, viata merge inainte si cine stie ce ne asteapta maine...
Buna. Am 30 de ani... se pare ca si eu fac parte din aceasta categorie... este o stare de suferinta a sufletului...nu stiu din ce a pornit exact. Iubesc un barbat de 25 ani, nu am iubit pe nimeni pana acum. El lucreaza intr-un club de noapte de aproape un an. Eu momentan imi caut de munca, pentru ca am renuntat la jobul meu... am devenit mai trista, mai inchisa in mine.. relatia noastra a avansat ne-am mutat impreuna, ne-am logodit. Lipsa lui de timp ptr. mine, ptr. noi si lipsa de comunicare au adus in starea pe care o am. M-am indepartat de prieteni, ptr. ca ieseam mereu in compania lor dar singura...fara el. Ma simteam bine pana la un moment dat. Am devenit mai posesiva si geloasa fara motiv. Am constientizat asta. Acum invat, ma simt bine cu mine, sa fiu mai relaxata in privinta iubitului meu.. iau vitamine... si fac tot ce pot sa ies din starea asta. Voi incerca sa repar ce am gresit. Iau un antidepresiv usor. Ma voi duce la inot, fac pilates... si caut sa comunic cu iubitul meu.Las iubirea asta in voia sortii... poate asa o sa fie bine. De azi voi fi alta. Incercati si voi sa faceti sport... sa asculati muzica, mergeti la teatru, cititi carti... si poate ca veti invata sa va apreciati si sa va iubiti, sa va simtiti bine cu voi. Eu am plans, am suferit, am fost judecata de iubitul meu ca mi-am deschis sufletul in fata prietenilor pe care nu ii interesa viata pe care o aveam eu cu iubitul meu.. dar fiind singura cu ei fara el...nu am simteam intreaga, sufeream ca nu e cu mine...si unii au mai si inventat povesti pe care i le-au spus...si ne certam. Am fost la medic si cu aceste vitamine si un tratament usor, cu ceea ce mi am propus sa fac am sa fiu iar plina de viata, fericita..nu asteptati de la altii sa va ofere ceea ce va puteti oferi singuri. Am sa ma apuc sa scriu o carte...despre ceea ce am trait si poate ca daca am sa o public..vor vedea cei ce o vor citi...ca in noi exista solutia si puterea.
Sufar de depresie de aproape 2 ani. Este cumplit. Incerc sa par un om normal insa numai mintea mea stie. De jumatate de an fac psihoterapie, dar e greu. nu am vrut medicamente. Sper ca intr-o zi sa redevin un om normal. Asa cum eram candva. Dar cum?
si eu sufar de aceasta boala am facut tratament cu frontin o luna de zile m am simtit foarte bine .Dar am intrerupt din cauza ca vreau sa raman insarcinata si a,cest medicament poate sa dauneze fatului.Incerc sa trec peste toate simtomele acestea rugandu-ma la dumnezeu ,facand sport si sa arat cat mai bine. tnci cand ai o haina frumoasa te machezi si areti bine parca atunci ai mai multa incredere in tine si te simti mai bine . eu va doresc sanaate.
este o idee buna pt. unele persoane care sunt depresive,ex.si eu sunt in situatii de acest gen:simptomele care nu rasp.la tratament sau durerile de cap pe care le-am mai tot timpul ,tulburari digestive si multe altele !!!
id-ul meu e:iolyy_84a si doar cei care se afla in aceasta stare pot primi sau da sfaturi.astept sa vb
stai linistit cu timpul se va vindeca trebuie doar sa ai rabdare pentru ca si eu am avut atac de panica si incet s-au mai ameliorata simptomele marianag7
tot mai multa lume sufera de depresie,si eu ma aflu intr-o situatie asemanatoare din pacate :(((
va rog sa ma ajutati!nu inteleg ce se intampla cu mine? mi-am piedut cheful de viata,nimic nu ma bucura la fel cum ma bucuram inainte,eram incantata mereu de faptul dac ma intalneam cu o prietena sau indiferent, si acum mie groaza si am retineri in a purta o discutie cu cineva(ceea ce chiar iubeam inainte si eram nerabdatoare. ce vroiam sa va intreb de fapt si cel mai important de stiut pt mine e daca o persoana si aici mentionez(iubit)te poate schimba atat de mult incat sa te izolezi de lume. Eram o persoana destul de activa, vesela mereu, cu simtul umorului ceea ce l-am pierdut si nu stiu d ce???va rog din tot sufletul sa ma ajutati doar cu niste raspunsuri pe care sa le pot urma...sa fie o stare de depresie???astept msg pe adresa mea d e-mail:iolyy_84a@yahoo.com
sant 15 ani de cand am aceasta boala!ma m luptat si ma lupt incontinuare dar vreau sa va spun ca daca iadul exista atunci el se afla in aceasta boala in perioada de decompensare.as vrea sa stiu ce mecanism ,ce se intampla de informatia nu mai poate ajunge normal producand deformarea realitatii si binenteles a trairilor
Posteaza comentariu