Totul despre depresie

de traducere de Gabriela Ceciul
Totul despre depresie
MAI MULT DESPRE: cauze, depresie, simptome, tipuri, totul

Depresia este una dintre cel mai des intalnite afectiuni din lume si poate si cea mai caracteristica. O persoana din cinci va suferi de depresie la un moment dat in viata ei. Poate afecta atat femeile cat si barbatii de toate varstele si indiferent de mediul in care traiesc.

Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.

Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.

1. Cauzele depresiei


Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.

2. Simptomele depresiei


Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:

  •  sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
  •  pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
  •  agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
  •  ganduri de sinucidere si de moarte.


Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului. Daca ai experimentat patru sau chiar mai multe dintre aceste simptome aproape in fiecare zi timp de peste doua saptamani, trebuie sa ceri ajutor.

3. Tipuri de depresie


Depresie reactiva

Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.

Depresia endogena

Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniaca

Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si cateva luni la rand.

De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.

Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.

Depresia post-natala

Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita "baby-blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa nastere. Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva zile de la nastere.

Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.

Tulburari afective de sezon

Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.


Ai nevoie de un sfat?
Intreaba pe
Afla ultimele noutati
Aboneaza-te la newsletter »
 
POSTEAZA COMENTARIU

Comentariile 151-188 din 188


  • dana810anka pe 22 Mai 2009, 22:15
    raspunspt strango florin

    cinste tie, frumos articol, dumnezeu sa te ajute in continuare


  • Elena pe 29 Mai 2009, 11:50
    Iubire

    Persoanele care au fost private de dragoste in copilarie isi exprima sensibilitatea la respingere prin violenta impotriva celor dragi. Prin violenta (morala, verbala si chiar fizica) ei isi exprima nevoia de iubire. Acestea au stima de sine scazuta. Pretuirea copiilor este sarcina primordiala a parintilor. Cu totii - varstnici sau copii avem nevoie de afectiune).


  • Elena pe 29 Mai 2009, 11:58
    Emotii pozitive

    Incercati sa va controlati gandurile. Prin ele, puteti crea emotii pozitive. Atunci cand sunteti solicitat sa raspundeti sau sa reactionati, nu va grabiti, numarati in gand pana la 10, apoi incercati sa emiteti pareri care incep cu: Sunt foarte incantat!, Frumoasa incercare!, Excelent!, Sunteti un cuplu frumos!, Este o persoana calda si plina de dragoste. Eliminati din anturajul vostru persoane puse tot timpul pe galceava si barfe. Mergeti la masaj, dandansuri, concerte. Spectacolele si cartile triste nu sunt recomandate. Puteti merge la comedii si circ; rasul este un bun remediu. Daca doriti ceva dulce, serviti ciocolata neagra. Face minuni! Va doresc sa fiti fericiti!


  • Elena pe 29 Mai 2009, 12:16
    Autosugestia

    Sunt ca voi, de asta va scriu. Dar incerc sa povestesc cum procedez eu, ca sa trec peste probleme pe care le am. Mi-am creat o lista de enunturi pozitive, gen "Viata este frumoasa. Iar astazi sunt cea mai fericita persoana din lume". Exista o multime, le puteti gasi si in reviste de specialitate, sau le puteti crea singuri. Si, le citesc cu voce tare in fiecare zi. Pentru a se intipari in subconstient. Apoi, mi-am trecut intr-un caiet o lista de definitii din DEX a unui lung sir de cuvinte pozitive: gen dezvoltare, empatie, placut impresionat, valoare, speranta. Le citesc si recitesc ori de cate ori am putin timp liber; spre exemplu, in metrou. Nu este nevoie sa le memorati. Ele trebuie sa patrunda in subconstient. Priviti-va in oglinda in fiecare dimineata si schitati un zambet. Apoi incercati sa radeti si sa va urmariti mimikca si trasaturile fetei. Astfel, impregnati in subcomstient stare ade bine! Bafta!


  • Elena pe 29 Mai 2009, 12:48
    Stare de bine

    Incercati sa creati stari de bine din orice: ati avut ocazia sa mergeti la tara, de exemplu. Trageti un pui de somn in fanul adunat de tataie: e posibil sa aveti acel somn pe care in apartamentul dvs confortabil din oras nu l-ati mai avut demult. Eu, de exemplu cultiv flori. Imi da o stare de implinire cand vad ca din grija si atentia mea pot creste niste frumuseti. Sau, incercati o cina romantica la podea, pe perne multicolore, la lumina unor lumanari parfumate. Fiecare dintre noi are un destin creator. Daca stiti ca ati gresit cuiva, cereti iertare - astfel veti obtine si iertarea de sine. Si nu uitatisa daruti iubire. Chiar si celor care nu merita. cele mai simple lucruri pot deveni cele mai marete.


  • miruna pe 2 Iun 2009, 20:29
    curaj..si totul va fii bine

    Buna inima voastra....citeam fiecare mesaj in parte..si m-am ingrozit...trist dar adevarat.....eu sunt la un pas de vindecare totala......si spun asta pentru ca asa va fii de data asta.....prin luptele care le-am dus pana acuma.....voi invinge....Secretul? DOMNUL VIOREL POP.....MI-A FOST DE MARE AJUTOR.....si imi este in continuare....cine are incredere si crede in bioenergoterapie......ma poate conntacta la adresa mina_miruna31@yahoo.com...pt a va da nr de tel domnului viorel pop.... SANATATE


  • violeta pe 6 Iun 2009, 18:40
    Cum pot ajuta un depresiv?

    Buna ziua, Am un copil , elev de liceu care este depresiv.La inceput am crezut ca este doar indragostit.Mai are putin si intra in Bac.Cum pot sa-l ajut sa aiba incredere in el? Alte simptome sunt:doarme mult, mananca indelung(sta la masa cate 3/4 de ora privind fiecare imbucatura), nu iese intre tineri, de orice sunt altii de vina si nu el, nu-i place sa faca nimic, refuza sa ia medicamente(suplimente alimentare)pentru memorie desi se plange ca nu poate invata "ca este prost". Il iubesc si as vrea sa-l ajut.Dupa examen il voi duce la un medic, dar care? Multumesc mult daca ma puteti ajuta ca sa-mi ajut copilul!


  • Niculina pe 7 Iun 2009, 10:42
    Violeta Cum pot ajuta un depresiv?

    Ar fi trebuit mai demult sa ceri ajutorul unui specialist.Te rog,mergi d-na doctor Ana-Maria Nicolescu,cabinetul se chiama Diamar,pe la Sebastian {Rahova} Eu personal am avut probleme si initial am mers la alt medic care nu m-a ajutat.Dar nu mai astepta!


  • Cristiana pe 8 Iun 2009, 19:43
    Nr tel Viorel Pop

    Sufar de depresie de la 16 ani si inca nu am reusit sa ma vindec, ba dimpotriva. V-as ruga frumos daca ma poate ajuta cineva cu nrul de telefon al dlui Viorel Pop. Am speranta ca el e salvarea mea. Va multumesc mult de tot!


  • dana pe 21 Iun 2009, 22:08
    ...

    am 15 ani si ce catziva ani am inceput sa vad si eu viatza pe bune doar ca mi-a picat cam prost ralitatea, am inceput sa ma inchid in mine, tentative de sinucidere si foarte rar un zambet... adevarat. am mers vara trecuta la un psiholog cam 2-3 saptamani apoi mama nu m-a mai lasat sa merg pe motiv ca nu ii spun si ei ce-i spun acelei doamne... mama nu ma prea intelege, desi incearca nu prea poate sa ma ajute as vrea sa stiu si eu ce as putea sa iau sau sa fac ca sa scap de starea asta daca nici la psiholog nu ma lasa sa merg... va rog daca puteti... ajutati-ma


  • Dana pe 9 Iul 2009, 11:17
    apreciere

    Sincera sa fiu in urma articolului am realizat de ce unii ca de ex sotul meu tine atat de mult la persoana lui....eu mai am de invatat la capitolul asta...multumesc celei care a publicat articolul....mi-a dat un strop de calm in mine si m-a facut sa pot trece din pasa urata in care sunt


  • ramona pe 13 Iul 2009, 10:01
    oare e o depresie

    saptamana trecuta am fost la mare cu iubitul meu si familia lui am venit ieri 12.07.2009 si problema este ca tot acest timp am stat numai cu el si acum imi este greu fara el imi vine sa plang tot timpul ca nu il mai vad il vad in fiecare zi dar cand nu este cu mine simt ca mor de dorul lui si plang intruna ce sa fac oare nu pot sa uit clipele petrecute alaturi de el fiecare pas imi aminteste ce frumos a fost in vacanta si cum vam zis il vad in fiecare zi pe la ora 17 cand iese de la munca dar ...tot mie dor de el problema e ca nu mai dor cu el pt ca e la el acasa ce sa ma fac ajutati-ma va rog mult


  • ramona pe 13 Iul 2009, 10:02
    oare e o depresie

    saptamana trecuta am fost la mare cu iubitul meu si familia lui am venit ieri 12.07.2009 si problema este ca tot acest timp am stat numai cu el si acum imi este greu fara el imi vine sa plang tot timpul ca nu il mai vad il vad in fiecare zi dar cand nu este cu mine simt ca mor de dorul lui si plang intruna ce sa fac oare nu pot sa uit clipele petrecute alaturi de el fiecare pas imi aminteste ce frumos a fost in vacanta si cum vam zis il vad in fiecare zi pe la ora 17 cand iese de la munca dar ...tot mie dor de el problema e ca nu mai dor cu el pt ca e la el acasa ce sa ma fac ajutati-ma va rog mult


  • andreas pe 17 Iul 2009, 14:22
    depresie

    intr o forma foarte avansata a depresiei te afli si atunci cand plangi din lucruri extrem de minore,cum ar fi un film,o stire......asta mi se intampla mie de ceva vreme si chiar nu stiu cui sa ma adresez.....imi este frica de singuratate si mai ales de batranete.....ma tem ca aceasta boala se v a agrava daca nu fac nimic....daca poate cineva sa mi dea un sfat as fi foarte incantat.....


  • liliana pe 19 Iul 2009, 21:54
    depresia

    sunt o persoana depresiva,am vrut sa ma sinucid de "n"ori.familia a stiut doar de doua tentative,pozez intr-o persoana sigura pe mine,dar pe dinauntru sunt varza,e foarte greu,am incercat cu toate chestile gen,autosugestie,gandire pozitiva,orice eveniment ratat ma da peste cap,ma chinui ingrozitor si regret de fiecare data ca n-am reusit sa duc pana la capat...ma simt inutila,parca dezamagesc pe toata lumea,si o fac inadins...sunt singura la parinti iar maica-mea isi facea probleme acum 10 ani ca n-o sa ma ingroape popa


  • liliana pe 19 Iul 2009, 21:59
    depresia

    sunt o persoana depresiva,am vrut sa ma sinucid de "n"ori.familia a stiut doar de doua tentative,pozez intr-o persoana sigura pe mine,dar pe dinauntru sunt varza,e foarte greu,am incercat cu toate chestile gen,autosugestie,gandire pozitiva,orice eveniment ratat ma da peste cap,ma chinui ingrozitor si regret de fiecare data ca n-am reusit sa duc pana la capat...ma simt inutila,parca dezamagesc pe toata lumea,si o fac inadins...sunt singura la parinti iar maica-mea isi facea probleme acum 10 ani ca n-o sa ma ingroape popa


  • suparata pe 19 Iul 2009, 22:10
    ajutati-ma

    va rog sa ma ajutati si pe mine, am cativa ani de cand sunt in depresie si nu pot sa ies nu vreau sa ies din ea, nu gasesc rostul de a fi fericita, mama e mereu plecata in it, tata la serviciu, sora e maritata si ne certam continu iar prietenul NU MA INTELEGE si nici nu ma ajuta. Simt cum se darama lumea peste mine , refuz psihologii sau alt tratament pur si simplu, as vrea sa dispar de pe fata pamantului sau sa plec odata la facultate sa-mi creez o viata a mea ... astept va rog frumos niste sfaturi ca numai rezist...


  • iryna pe 23 Iul 2009, 17:58
    depresia

    mama mea este foarte bolnava.este depresiva de vreo 5 ani si nimeni nu poate sa-i dea de capat.a avut o incercare de suicid in urma careia are mari complicatii la piciorul drept, 4 operatii facute la cluj cu blocarea gleznei-artrodeza,in urma careia a ramas cu mari dureri.stie oare cineva un nr. de telefon de la un spital de ortopedie din eforie nord ca am auzit ca este unul dintre cele mai bune spitale din tara.va rog mult sa ma ajutati, si va multumesc mult.


  • viata fara rost pe 15 Aug 2009, 22:08
    help

    nu stiu sigur daca problema mea este acesta "depresie" dar am o problema cu prietena a vrut sa ne despartim si eu inca o iubesc si o vreau inapoi dar e ma cam respinge pentru ca am gresit si am facut-o sa se indeparteze de mine...de ceva zile nu mai mananc de dormit nu mai vorbesc si prin gand imi trec numai prostii ( adica...mai pe scurt sinucidere) nu pot sa traiesc fara ea


  • un ajutor de la voi pe 28 Aug 2009, 13:47
    Fara sens...

    si eu cred ca sunt depresiva.nu-mi inteleg atitudinea si nu imi doresc sa mai interactionez cu cei din jur..doar printr-un motiv destul de important din viata mea.motivele si sperantele de a m-ai trai sunt in ruina desarta....reactionez urat cu cei din jur si resping tot....ce as putea face in acest caz???????


  • Marius pe 4 Sep 2009, 23:22
    Nu pot dormi

    In ultima saptamana nu pot sa adorm, cad pe ganduri foarte des si sunt foarte stresat. Pe zi dorm numai 2-3 ore in jurul orelor 8-10 dim. Dau pt permis de conducere si vreau sa fiu odihnit ca inainte cand dormeam 7-8 ore pe zi. Inainte de culcare ma gandesc la tot ce am facut in ziua respectiva. Imi pierd concentrarea probabil din cauza oboselii. Ma strereaza gandul ca nu pot sa dorm. Intrebarea mea este sa incerc plante medicinale pt insomnii, somnifere sau un psiholog la care sa ma ajute cu somnul?


  • DW pe 7 Sep 2009, 01:05
    Nu te izola

    Trebuie sa vorbesti despre problemele acestea si sa intelegi ca nu este decat o boala... Tot respectul meu pentru acesti oameni care au vorbit despre suferinta lor: http://bit.ly/3uGcWF


  • ioana pe 14 Sep 2009, 14:43
    depresie

    Povestea mea..=((...Prietenul meu sufera de depresie de mai bine de un an..a mers in italia sa se vindece..si ia niste pastile..de un an de zile,dar totusi nu e vindecat complet...e foarte schimbat nu mai e persoana de care m`am indragostit..si totusi eu il iubesc si nu vreau sa il pierd,vreau sa il ajut..sa`i pot fii alaturi chiar dak suntem la distanta momentan...trebuie sa existe ceva ce sa`l poata ajuta,va rog cei care se pricep la asa cea care au trecut prin asa ceva sa am ajute si pe mine cu niste sfaturei,imi las adresa de e-mail si care doreste chiar va rog frumos..micutza_notguilty@yahoo.com


  • laura pe 14 Sep 2009, 18:10
    depresie

    Salut! Eu sufar de depresie de ceva ani buni, nu stiu o perioada a vietii cu exceptia copilariei in care sa fiu altfel. Am incercat sa ma mobilizez sa fiu ambitioasa insa mi-am dat seama ca ma mint singura. Momente de durere si inadaptare am avut intotdeauna. Nu am cautat pana acum remedii sperand ca este vorba doar de sensibilitate si de modul in care am fost crescuta. Va astept dragii sa vorbim si sa incercam sa ne ajutam. Id-ul meu este the_night_artist@yahoo.com


  • aurora pe 16 Sep 2009, 15:22
    vindecarea depresiei

    dragii mei,cu totii suntem oameni...cu slabiciuni...si sincer eu cred ca toata psihologia din lume nu ajuta....singurul care poate sa ne ajute este Dumnezeu...dar printr-un act de vointa trebuie sa ne abandonam in bratele Lui....dupa aceea nu ne vom mai simti singuri...si inutili...incercati...si veti vedea...rugaciunea,postul si apropierea de Dumnezeu...sunt adevaratul leac al depresiei...


  • Ioana pe 16 Sep 2009, 18:19
    aurora te contrazic

    scuza`ma dar tocmai ce zici tu mai sus mi`a distrus prietenul:);)...credinta sta in suflet nu in ceea ce spui tu posturi si mers la biserica spovedirii preoti cretini care iti baga tot felul de prostii in cap..stiu ca totul sta in Dumnezeu..dar pe dumnezeul il gasesti in sufletul tau nu in posturi si preoti si biserici etc..:-j asa ca scuteste lumea de astfel de sfaturi...crede`ma stiu ce vb..


  • aurora pe 17 Sep 2009, 10:05
    Ioana m-ai inteles gresit...

    nici pe departe nu am zis de spovedanii si popi...nici eu nu sunt de acord cu asa ceva...ziceam de o apropiere de Dumnezeu personala...daca am pune mai mult accent pe viata spirituala...sa ne preocupe mai mult voia lui Dumnezeu...curatirea sufletului,rugaciunea in camaruta noastra...atunci am avea sentimentul ca nu suntem singuri....ca CINEVA atotputernic este de partea noastra....si ne tine in mana LUI....


  • daniel pe 3 Oct 2009, 01:15
    pt. ioana

    Draga Ioana daca tot zici ca stii ce vorbesti despre biserica si vindecare, spune-ne si noua cum l-a distrus biserica pe prietenul tau ca sa stim si noi, ca eu unu nu cred ca stii ce vorbesti. Si cum te poti apropia de Dumnezeu daca nu prin rugaciuni, biserica, spovedanie, fapte bune? Doar cu gandul ca EL exista?


  • andreea T pe 5 Oct 2009, 20:00
    ...

    Am aproape 18 ani si nu stiu ce se intampla cu mine defapt.. Daca nu in fiecare zi, o data la doua zile ma apuca cate o criza de plans.. Imi aduc aminte de toate lucrurile rele ce mi s-au intamplat.. Ma consider cea mai josnica persoana, am impresia ca tot ce fac nu e bine.. Ca tot ce vine de la mine ii supara si ii deranjeaza pe ceilalti.. Daca vorbesc cu cineva si imi explica unele lucruri, pe moment inteleg si ma simt mai bine.. Dar dupa ce raman iar singura starea revine.. Din casa nu ies pentru ca nu am incredere deloc in mine..


  • anonim pe 19 Oct 2009, 06:29
    depresie

    si eu am depresie... am fost un an si ceva cu prietenul meu si acum vrea sa ne despartim.... s-a purtat cel mai frumos cu mine si acum... s-a terminat totul.. si eu am ganduri de.......rau.... daca nu s-a intamplat nimic o sa mai postez anunt...


  • Heminae pe 28 Oct 2009, 01:18
    Pt Dana...am 15 ani si ce catziva ani am inceput sa vad si eu viatza pe bune doar ca mi-a picat cam prost ralitatea...

    Buna....imi pare rau sa aud asta, este revoltator egoismul parintilor manifesat mai ales in momentele cruciale din viata copiilor lor, momentele in care acestea au nevoie de sprijin. de consiliere si orientare....Nu stiu cu ce as putea sa te ajut exact Dana, te-as putea sfatui sa discuti cu tatal tau( daca acesta este mai flexibil) si sa reiei psihoterapia, sau, daca nu este posibil, gandeste-te la o persoana care are o mai mare influenta asupra mamei tale si colaboreaza cu aceasta in a o convinge sa reiei sedintele...incearca si tu sa fii flexibila in perioada asta, oera-i mamei tale date generale despre cum evolueaza terapia ta.Poate ca ea se simte exclusa , respinsa de tine, discutand "in linii mari" despre cum decurg lucrurile in psihoterapie va veti apropia mai mult sau poate comunicarea dintre voi va deveni mai usoara. Iti doresc mult optimism si incredere in tine!


  • Heminae pe 28 Oct 2009, 01:20
    Pt Dana...am 15 ani si ce catziva ani am inceput sa vad si eu viatza pe bune doar ca mi-a picat cam prost ralitatea...

    Buna....imi pare rau sa aud asta, este revoltator egoismul parintilor manifesat mai ales in momentele cruciale din viata copiilor lor, momentele in care acestea au nevoie de sprijin. de consiliere si orientare....Nu stiu cu ce as putea sa te ajut exact Dana, te-as putea sfatui sa discuti cu tatal tau( daca acesta este mai flexibil) si sa reiei psihoterapia, sau, daca nu este posibil, gandeste-te la o persoana care are o mai mare influenta asupra mamei tale si colaboreaza cu aceasta in a o convinge sa reiei sedintele...incearca si tu sa fii flexibila in perioada asta, oera-i mamei tale date generale despre cum evolueaza terapia ta.Poate ca ea se simte exclusa , respinsa de tine, discutand "in linii mari" despre cum decurg lucrurile in psihoterapie va veti apropia mai mult sau poate comunicarea dintre voi va deveni mai usoara. Iti doresc mult optimism si incredere in tine!


  • nanu pe 6 Nov 2009, 19:39
    gandeste pozitiv

    Referitor la depesie,stiu sigur ca e determinata de starea aceasta de regres economic general,de rautatea interumana, de ce se intampla cu noi,oamenii in aceasta perioada-lipsuri matriale-si cum sa gandest pozitiv cand nu gasesti un loc de munca si cei apropiati te vad aiurea


  • gal maria pe 10 Nov 2009, 01:00
    depresie sau neantelegere nu stiu sincer ce sa cred

    buna ziua eu am un copil de 1 an si 7 luni toate au inceput de cand am nascut cred ca am intrat in depresie cat am stat in spital dupa care am ajuns acasa neantelegri zile nedormite , oboseala , sotul meu striga din cauza copilului de ce nu doarme si asa mai departe asta se intampla deja de un an si 7 luni ba e k ba e naspha sincer ma cert cu sotul pe tema copilului ca eu i iau partea ca il madaresc si el vrea sa ia partea la cresterea copilului il las nui problema dar nu-mi place ca urla la copil ba e voie sa faca ba nu e voie sa faca unele lucruri si sincer copilul nu sta cu el il vede stresat si nu prefera compania lui el bineanteles da vina pe mine ca eu l-am invatat prost dar copilul simte el ma ameninta ca sa saturat de noi si de comportamentul meu ca nu are un pic de liniste sincer el nu-si da seama ca are un copil asa de cuminte si de destept el iubeste intr-un fel in care sincer eu nu-l mai inteleg ba chiar cateodata mi se pare un strain deparca nu la-si cunoaste sincer incerc sa fac in toate felurile sa fie bine tac mai inghit dar deja nu mai pot simt ca ma sufoc de-si il iubesc cateodata imi tot spune ca pleaca dar sincer poate intr-o buna zi chiar am sa-l las pt ca el nu ma ascuta ce vreau sa-i spun el spune ca eu ce doresc sa spun sunt prosti din pacate asta este si ma inchid in mine iau copilul si ne jucam in camera si incerc sa i ascund ce simt sa nu vada copilul ca nu sunt fericita


  • anonim :( pe 15 Nov 2009, 21:29
    depresia reactiva

    si yo sufar de asa ceva .... :(


  • pcc pe 18 Nov 2009, 19:33
    depresie

    in 1994 m am despartit de fata vietii m ele,,sufeream mult milt plingeam,umblam prin locurile prin care umblam impreuna,si disperam,,leacul,bautura,a mers dar eram o bestie,si nu ma mai saturam de sex ,si autosatisfacere,,dupa citiva ani am recistigat o,,eram in al 10 cer si totul era ok,depresia a disparut,,dupa un timp,nu mai aveam bani prietenii nu mai erau prieteni,caci am avut multi bani,.mincam la restaurante ,sofer la masina ,etc toti ma iubeau,,dar cind banii sau terminat ,nu am maiavut decit ,,prietena mea,,,am plecat in italia ptr a face ceva dar tot a mers pe dos,am ramas pe strazi durmeam in case parasite ,dar nu eram disperat,o aveam pe ea acasa,,dupa 2 ani am reeusit sa o aduc aici,,,a venit,si cred ca din cauza bauturii care ma ajuta sa fac fata la toate problemele ma parasit ,a plecat in tara si nu sa mai intors,a plecat cu altul in belgia,,,eu o asteptam,,am simtit ca aici facea ceva pe ascuns cu patronul meu,si i am spus ,,si nu a mai venit..era in belgia si imiu dadea mesaje ,,ca si gasit altul cu scu,,mai mare,ca o f,,mai bine,,,etc,, o iubeam atit de mult ca nu va inchipuiti,,CIND MA PARAST AM VRUT SA MA OMOR ,vroiam sa omoir toti oamenii,nu aveam altceva in cap decit crime suferinta si durere,,nu ma mai puteam apropia de nimeni ptr ca vroiam sa fac rau,asa simteamm inauntrul meu ,,dar eu nu dorem asta,si ca sa nu fac rau ,,beeam si ma calmam,si faceeam mult sex,si autosa,,si ma m calmat ,3 ani nu mai aveam nimic ,dar beeam tot maim mult,si sex tot mai desfrinat ,in pragu de a pierde controlul,,,am renuntaT LA BAUTURA SI MAU ATAC TOATE STARILE DE DEPRESIE sinuciderea,se nasteau ginduri criminale,frica etc dupa 1 an sau ameliorat,si am decis de a ma lasa de fumat ,ma m lasat dar va spun ,ERAM IN STARE SA OMOR ASTA imi trecea prin cap sa ma descarc de nervi,dar cu timpul m am calmat dar ma ataca gindurile rele pe care nu le mai vreau,,si nu pot sa le accept ,e ceva ce te consuma,,te dispera ,vorbesti cu cineva si inauntrul tau parca ai vrea sa l tai sau sa i dai in cap,si zici d,ne cum a putut sa mi treaca asa cea prin cap ,e stresant, dar dispare ,e ok ,si din nou ,apare ,invinovatirea ,acuzarile,DEPRESIA,,,ce ar trebui sa fac?vreau din tot sufletul sa mi reevin si sa stau liunistit ca odata ,inainte de a fi parast ,de atunci am toate aceste probleme,,da ti,mi un sfat,,,


  • Mihaela pe 28 Nov 2009, 09:31
    Va rod frumos!!!!!

    Spuneti-mi in ce etapa a depresiei ma aflu,daca plang de la orice fleak,foarte des uitandu-ma la filme,sau la stiri,shi ce ar trebui sa fac?Pakat ca sunt in Moldova si nu imi puteti recomanda un psiholog bun,dar va rog spuneti-mi ce sa fac?cum sa ma autocontrolezi atunci cind am crize de nervi,de la fleacuri,shi care pot fi urmarile daca nu merg la timp la medik.please ajutatima:(


  • Anca pe 4 Feb 2010, 02:47
    cred ca sunt si eu depresiva

    Buna, am aproape 16 ani si de cand mama mea a murit parca au disparut din viata mea micile bucurii ale vietii.Acum un an si jumatate mama mea a murit de cancer, ea a fost cea mai importanta persoana din viata mea si lipsa ei m-a facut ca ma inchid in mine.La inceput plangeam foarte des,ma ascundeam si plangeam pentru ca nu voiam sa il intrastez si mai tare pe fratele meu.Insa nu reuseam prea bine sa ma controlez,aveam uneori crize din cauza lipsei de atentie.Talat meu este ocupat cu serviuciul si oricum nu intelege cat de importanta este pentru mine atentua.In ultimu timp am inceput sa am incredere in prieteni dar mi se pare putin ciudat sa discut deschis cu cineva ce ma doare si ce am pe suflet.Sunt foarte sensibila si plang destul de des,uneori nici eu nu stiu de ce sunt trista.Ganduri de sinucidere nu am avut pana acum dar am uneori senzatia ca nimeni nu ma intelege si am vrut sa fug de acasa de vreo 2 ori.Va rog sa i-mi spuneti daca e despresie sau pur si simplu o perioasa prin care trec adolescentii.

Pagina « 1 2 3 4 »

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod
 
Recomandari TV
CAUTA IN Eva City