Totul despre depresie
Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.
Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.
1. Cauzele depresiei
Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.
2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.
Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului. Daca ai experimentat patru sau chiar mai multe dintre aceste simptome aproape in fiecare zi timp de peste doua saptamani, trebuie sa ceri ajutor.
3. Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si cateva luni la rand.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita "baby-blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa nastere. Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva zile de la nastere.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.
Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Ai nevoie de un sfat?
Intreaba pe
Afla ultimele noutati
Aboneaza-te la newsletter »
Cristian pe 14 Iun 2013, 19:15nu stiu ce se intampla cu mineBuna,de cand am facut un schimb al locului de munca si timpul meu este mereu ocupat cu munca nu mai am timp de absolut nimic,am momente cand stau si ma gandesc pierdut la ce sa fac de ce sa ma apuc si toate lucrurile nu mai par asa interesante ca altadata,este ciudat si intotdeauna incerc sa mentin o atitudine pozitiva pentru ca lucrez in vanzari si totul tine de atitudine insa cand ajung acasa ma gandesc numai la trecut si la toate greselille pe care le-am facut si nu ma mai bucur de nimic,de absolut nimic totul este in nuante de alb si gri nimic nu maipare colorat ca altadata!
ferariu.maria pe 7 Iun 2013, 08:43atac de panicade 6 luni am atacuri de panica,am inceput cu tratament de xanax si paxetin ,mai nou nu mai ies afara din casa numai cind merg la medic si atunci insotita,in tinpul zilei mai mult sunt singura acasa,imi ocup timpul cu curatenia si gatitul .incerc sa am tot timpul ocupatie,mentionez ca sunt casnica,vreau sa ma fac bine si cred ca cu timpul cu ajutorul lui dumnezeu voi trece si peste asta
lucianr pe 29 Mai 2013, 03:09depresiapussyBuna baetzi,intr-un moment de sinceritate si de deschidere fata de public as dori sa va spun ca doamna depresie m-a imbratisat si mi-a sarit in cale de 4 ani frumosi de zile,este probabil una dintre cele mai crude si diabolice boli ale creierului,nu vreau sa zic ca este cea mai rea pt ca doamne fereste sunt cazuri mult mai grave de schizofrenie si multe altele,dar este o boala grea si sacaitoare din cauza faptului ca esti constient de ceea ce ti se intampla si nu stii cum sa actionezi,nu stii ce sa faci,e ca si cum ai fi intro operatie dar fara sa te afli sub anestezie,ca si cum poti sa simti cum durerea iti patrunde in tot corpul,sa iti vina sa urli sa plangi dar sa nu poti sa faci nimic,decat sa stai si sa o suporti,Nu vreau sa spun si nici nu cred ca nu se poate face nimic in privinta ei insa trebuie sa duci lupte salahorice cu ea si ce este extrem de important pentru vindecarea acestei boli este mediul,e foarte greu pentru cineva care sufera de depresie sa se vindece atata timp cat traieste intro lume care tinde sa devina din ce in ce mai rea,intr-o lume in continua miscare cu oameni agitati si rautaciosi.Stiu ca sunt multi oameni care iau depresia ca pe o gluma,cei care nu au avut parte de ea desigur,pt ca niciun om care a suferit cu adevarat de depresie nu va putea zice de aceasta boala ca este o gluma,acei oameni sunt niste oameni ignoranti care cel mai probabil nici nu ar putea face fata unei asemenea boli pt ca nu au suficienta minte ca sa o faca,nu vreau sa ma laud,insa mi se pare din proprie experienta ca trebuie sa fii cu adevarat un titan ca sa faci fata acestei boli,am 21 de ani,sufar de acest fenomen de la 17 ani si pot sa zic ca nu cred ca sunt multe lucruri mai rele decat sa privesti din postura de adolescent cum toti prietenii si cunoscutii tai se distreaza,sa vezi cum totul se desfasoara in juru tau,intreaga lume evolueaza,iar tu stagnezi,tu esti suspendat si vezi intreg scenariul vietii cum trece pe langa tine si tu parca nu participi,este oribil,oamenii nu te inteleg,nici macar nu incearca,nici macar nu vor,atunci nu ramane nimic de facut decat sa lupti,sa lupti precum un adevarat razboinic,pt ca mintea umana este in sinea ei un camp de lupta,un camp care poate fi cucerit,un camp asupra caruia poti detine controlu insa prin foarte multa munca,cei care suferiti de aceeasi boala ca si mine,nu va dati batuti,cu totii avem in noi capacitatea de a ne salva,e nevoie doar de munca,incredere in sine si oameni buni in jurul nostru si trebuie sa gandim pozitiv,asa ca vreau sa vad cum scapati de statutul de victime si incepeti sa luati viata de coarne si sa va luati la tranta cu ea,hai ca puteti,nu mai fiti pussy,eu cel putin am sa fac tot ce imi sta in putinta sa ma vindec,si am sa reusesc,v-am pupat!
alina pe 15 Mai 2013, 11:09sunt depresivaBuna; Eu am fost o femeie as putea spune fericita, chiar daca imi cresteam singura copilul si mi imparteam banii. Acum realizez ce am lasat in urma, ce am vrut sa pierd, spun" am vrut" pt ca a fost alegerea mea. M am stabilit in srainatate si incetul cu incetul am ajuns sa nu ma mai recunosc eu pe mine insami. La inceput am avut perioade de saptamani de tristete care alterau cu perioade de bucurie, de visuri, de exaltare.Apoi a urmat o stare de negatie, perioada in care am vandut tot in Ro, sa scap de amintiri, de prieteni de vecini. Acum ca nu mai am nici o legatura cu Ro, aici sunt casatorita , am casa, in fiecare seara cand incerc sa adorm , mi se deruleaza amintiri in cap , care ma dor cumplit, nu am un plan de bataie ca inainte , ce voi face cu viata mea, iar dimineata ma trezeszc cu scarba. Ma dor toate, am pe(riode cand mananc pana mi e rau, alteori nu mananc deloc. Nu ma mai intereseaza sexual partenerul meu si nu inteleg oamenii din jur, de ce au emigrat, cum pot trai aici? Eu cred ca nimic nu va mai putea inlocui starea de bine care am avut o in tara mea chiar daca in afara de copil , nu am avut familie.Va multumesc ca m ati ascultat.
andra pe 19 Mar 2013, 15:02solutiiPe bune? de ce o dăm cotită? trebuie să recunoaștem că singurul tratament pentru o depresie serioasă este vizita la psihiatru. De ce să fugim de asta? am găsit pe drepresiv.ro niște articole care să-mi explice exact ce mi se întâmplă. Nu e nimic grav, dar nu e un lucru de ignorat.
Mirica pe 25 Feb 2013, 17:55ReplyTyler Durden: Man, I see in fight club the strongest and smartest men who’ve ever lived. I see all this potential, and I see squandering. God damn it, an entire generation pumping gas, waiting tables; slaves with white collars. Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don’t need. We’re the middle children of history, man. No purpose or place. We have no Great War. No Great Depression. Our Great War’s a spiritual war… our Great Depression is our lives. We’ve all been raised on television to believe that one day we’d all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won’t. And we’re slowly learning that fact. And we’re very, very pissed off.
cris pe 23 Dec 2012, 22:40nu va pierdeti sperantaAm 24 de ani si am inceput sa am in urma cu 3 luni tot felul de stari de anxietate, frica, atacuri de panica.....ingrozitor.Fiind o persoana foarte activa, dinamica si fericita, niciodata nu m-am gandit ca voi putea trece prin asa ceva.Nu imi venea sa cred ce mi se intampla si va spun...uneori aveam impresia ca n mai vreau sa traiesc efectiv.In fine.....sunt sigur ca multi dintre voi ati trecut poate prin momente mult mai rele decat mine dar ce vreau sa va spun este: nu va pierdeti speranta, incercati sa ganditi pozitiv (stiu, e foarte greu), ganditi-va ca totul este in mintea voastra si ca nu ar trebui sa fie asa, rugati-va la Dumnezeu, incercati sa iesiti din casa si eliminati rutina din viata voastra.Incercati sa faceti sport, sa mancati sanatos si NU tineti in voi tot ce vi se intampla.Vorbiti cu persoanele apropiate si spuneti-le ce vi se intampla. Din fericire, dupa aproape 3 luni de suferinta am inceput sa imi revin iar acma sunt foarte fericit si inca nu imi vine sa cred prin ce-am trecut...Va doresc tuturor multa bafta si sa va insanatositi.NU VA PIERDETI SPERANTA!
- cristina pe 19 Nov 2012, 13:30depresia......
depresia te poate schimba cum nu ti-ai putea imagina..mie dak imi spunea cineva ca voi ajunge cum am fost nu l-as fi crezut.aveam 18 ani....aveam o viata sa zic linistita normala...eu ca si persoana eram ok adik aveam un simt al umorului bn dezvoltat ,prietenoasa ,sufletista,radeam ft mult,iubeam viata, ma bucuram de orice lucru din viata..pana intr-o zi de vara..povestea mea e destul de ciudata dar reala
pas pe 8 Nov 2012, 20:10reteta miraculoasaVa rog sa ma credeti ca am fost in situatie grava , erau zile in care nu mancam mai nimic , stateam in pat ca sa dorm ca sa uit de durerea seaca care-mi chinuia sufletul , noaptea era groaznica lunga si intunecata , puteam sa dorm franturi de timp dar eram trezit de cosmarurii cumplite ...aparusera si atacurile de panica , refuzam sa iau medicatie prescrisa din motive personale ...pana cand mi-am impus un tratament personal : drojdie de bere , banalul cubulet de 25g din comert luat in doua reprize intr-o zi si hreanu cu miere (insa doar pt cei cu un stomac sanatos ) , plus un alergat in fiecare seara , usor timp de 30min. ...dupa nici macar 10 zile , am renuntat la alcool , mi-am reluat serviciu ..si ...parca radiez de fericire .
- irina.mat pe 29 Oct 2012, 10:06fiul meu are depresie grava
Caut o solutie pentru depresia fiului meu si mi-e asa de greu sa o gasesc. Are doar 15 ani si a incercat deja de doua ori sa se sinucida. Il duc periodic la psihiatru si ia antidepresive, dar uneori starea lui devine incontrolabila. Eu citesc toate articolele posibile, mai ales pe cele de pe depresiv.ro ca sa incerc sa il ajut, sa depasim impreuna situatia.
- claudiu pe 18 Oct 2012, 17:39detasarea papuselor
Pt.papusica.Cum poti sa suferi cand persoana care o iubesti s-a simtit bine ??? daca i-ar fi fost rau , cum te-ai fi simtit ??? Atasamentu nu are nimic de-a face cu iubirea , ci mai degraba m-a duce cu gandu la o haita de cainii pe care o am in fata blocului , cand intr-o anumita perioada , fiecare isi revendica intr-un mod brutal ...''iubirea'' . Cum indraznesti prin atitudinea ta sa-i ingradesti libertatea ???
papusika pe 24 Sep 2012, 17:24ma inselatacum cateva luni am descoperit ca iubitul meu ma inselat cu o fosta iubita de a lui din adolescenta .desi el mia jurat si suplicat ca me iubeste si ca vre-a sa-mi dovedeasca ca pot avea dinnou incredere in el EU nu-mi gasesc linistea .vreau un sfat ....CE SA FAC IL IUBESC DAR SI CE MI-A FACUT MA DOARE.
cristina pe 10 Sep 2012, 22:19Depresie...Sunt intr-un moment culminant al vietii mele, mama mea a intrat in depresie acum 5 zile, am tot sperat ca nu e nimic in neregula cu ea dar ....acum este internata la psihiatrie, aceasta fiind a doua zi...cu toate ca nu doreste sa stea acolo deloc. Era, pana acum, o femeie optimista si cu un suflet tanar, o mama deosebita, lucru ce nu se va schimba niciodata. Am realizat acum ca problemele pe care e aveam (gen...nu am bani pt a-mi satisface nu stiu ce moft, nu ma place nu stiu cine , nu-mi place cum arat sau orice alte prostii care mi-au trecut prin cap) nu erau decat niste NIMICURI ! acum nu imi mai doresc decat ca mama sa se faca bine si noi, familia, sa ii facem viata mai frumoasa....avem cu totii sufletul frant de durere... Atunci cand apar intaplari neplacute observi mai bine care iti sunt prioritatile si ce e de fapt important in viata.
Simona pe 4 Iul 2012, 11:36DepresiaFetelor, nu disperati, incercati sa gasiti solutii. Multe persoane trec astazi prin perioade din asta din cazua stresului. Si eu am avut o depresie cu anxietate...m-am informat si imbarbatat singura, am gasit din intamplare site-ul www.depresiv.ro si mi-am petrecut cateva zile citand si incercansd sa aflu ce m-a adus in starea aia. E foarte importanta rabdarea !!!
- aaa pe 28 Iun 2012, 14:41singuratate, plans, dezamagire, tristete, etc... legate de depresie
desi sunt casatorita simt mereu un gol imens care ma face sa plang.din pacate pt mine am fost inselata si nu va pot descrie cat de mult am suferit...sunt tare dezamagita si plus de asta simt k nimeni din familia lui nu ma agreeaza. am incercat sa vb cu ei si pe moment parca totul e bn, dar dupa aceea nu aud decat barfe la adresa mea care ma deranjeaza. simt k nu mai rezist, de cate ori st singura in casa plang intruna si parca imi doresc uneori sa nu mai traiesc. tristetea ma doboara la pamant ... singuru lucru bun in viata mea este fetita mea de aproape 2 anisori care o iubesc enorm si cred eu k doar ma mai tine acum in viata ( tastez si plang ). nu doresc nimanui astfel de stari de depresie. desi sufar de singuratate, am totusi o familie numeroasa, mai am ink 3 surori, si nu le pot povesti trairile mele pt k nu vreau sa afle se le intristez si in ultimul rand nu vreau sa o supar pe mama. si totusi marea mea problema ramane familia lui care nu ma place si inconvenientul k stam toti sub acelasi acoperis si imi fac zile fripte.
- claudiu pe 17 Mai 2012, 12:08cert...
....starea depresiva ...atacu de panica ..sunt doar reversu medaliei unei stari de constiinta extinsa ...daca ati avut indrazneala sa cugetati catre alte dimensiuni , atunci aveti curaju sa platiti ...prea multului ...cu putina suferinta ...e cumplit , stiu ...dar ca sa mergi mai inainte , in asa impas ..trebuie sa recunosti ca te doare , sa tipi de durere ..sa suferi si prin suferinta te vindeci ....caci ea este epuizabila .....NOI nu ...
Romina pe 11 Mai 2012, 22:12Draga IlincaViata nu este deloc usoara, insa viata este asa cum ti-o doresti tu,tine de tine in primul si in primul rand daca vrei sa razi sau sa plangi,daca vrei sa mergi mai departe sau sa renunti,gandeste-te ca sunt atatea si atatea persoane care ar vrea sa aiba o viata ca a ta si nu pot,gandeste-te ca de fiecare data cand plangi sau spui ca nu ai chef de viata ,timpul trece pe langa tine fara sa faci nimic care sa te bucure,sunt atatea lucruri frumoase pe pamant,bucura-te din plin de ele,fiindca avem doar o viata,continua sa mergi la psiholog,rezultatele vor aparea dupa mai multe sedinte de consiliere,fii mai optimista cu tine ,nu uita ca cineva acolo SUS ne iubeste,o seara buna.
ilinca pe 9 Mai 2012, 19:50ajutor!De ceva timp am impresia ca nu mai gasesc motive suficient de bune pt a ma ridica din pat dimineata. Am impresia ca toata lumea ma judeca, chiar ma crititca si nu mai gasesc pyterea sa trec peste. Am incercat sa merg la psiholog dar parca nu are efect. tot timpul' de ce nu poti avea incredere in tine' si tot timpul acelasi raspuns. Ceva sfaturi.
florin pe 8 Mai 2012, 14:17e naspaE naspa,trec prin stari rele,imaginile despre cum am fost inselat acum 5ano,dar despre care am aflat de curand ma seaca.Imaginstia mea o ia razna in fiecare secunda,mi-i inchipui in fel si chip.Nu pot scapa.Am cautat alinare in dumnezeu.Alinarea e de moment.Toate imi revin in cap.In doua luni am slabit 20 de kile.Ma macina vina si remuscarile.In proportie de 98 la suta eu am fost vinovat pentru asta.Vreau doar sa uit.Inca sunt cu persoana respectiva.Nu pot sa accept inca.Fiecare gest,fiecare miscare ma gandesc ca a facuto si cu celalalt,desi cu el a fost doua luni,cu mine e de 8 ani.Imi vine sa mor.Nu mai gasesc placere in nimic.Ma doare minciuna.Nu ma pot accepta pe mine,greselile mele care m-au adus aici.Inca nu am incercat sa ma sinucid,dar ma gandesc zi de zi la asta,in fiecare secunda,sau sa plec,sa nu mai stie nimeni vreodata de mine nimic,sa plec pe strada sau aiurea in lume.Ma simt comparat mereu.Nu o sa mai rezist mult daca nu imi revin.
Roxy pe 4 Mai 2012, 16:08o stare ciudatavreau sa va spun k in ultima vreme am o stare tare aiurea: momente knd imi ies din minti si ma enervez ft tare (ma enervez usor), iar atunci cand ma enervez pe moment vad negru in fata ochilor, am momente knd sunt ft trista (imi amintesc de un fost prieten de akm un an, de care m-am indragostit in ft scurt timp, iar faptul k s-a bagat cu prietena mea ft apropiata m-a pus la pamant, mai ales k tipa avea si ea prieten de mult timp), si de knd sunt mica de prin cl a4a ma gandeam la sinucidere....din cauza parintilolr care ma baeau pt nimicuri.....akm sunt ku un alt baiat si sunt faze kare ma enerveaza..lucruri ce nu-mi covin..oare e depresie?
Maria pe 29 Apr 2012, 02:35...si eu cred ca sufar de o depresie...sunt cu un baiat de 2 ani si ne.am casatorit..il iubesc enorm nu pot trai fara el...acum cateva luni am aflat ca ma inselat am simtit ca inebunesc . l.am iertat pentru ca il iubesc foarte mult dar sincera sa fiu am momente cand stau cu el si imi aduc aminte numai momentele alea prin care am trecut..de o luna de zile incerc sa dorm si eu ca omul si am numai vise urate..il visez numai cu acea fata...toul se iarta dar nu se uita..am momente cand sunt singura acasa si iimi vine sa ma sinucid dar il sun vorbesc cu el si ma mai linistesc...imi doresc sa pot i eu sa dorm sa ma odihnesc am slabit 10 kg in 4 luni......sincer imi vine sa ma duc. sper sa pot trece peste depresia asta daca nu o sa fie prea tarziu
bianca pe 17 Apr 2012, 12:15depresia si modul de a putea depasii acest impasam avut o depresie puternica cu cativa ani in urma si credeam ca nu voi putea depasii acel cosmar niciodata...au fost clipe groaznice ,nu ma recunosteam,din persoana energica si plina de viata care eram am ajuns sa-mi fie teama de orice actiune pe care trebuia sa o fac si i-mi era frica de toata lumea (senzatia ca toata lumea i-mi vroia raul) ,nu putea sa ma multumeasca nimeni si nimic,nu aveam chef de nimic....intr-un cuvand i-mi simteam corpul de parca era fara suflet...sufletul parca era debarasat de corpul fizic.cei de langa mine mau inteles dar eu refuzam sa accept ca am depresie,pana intr-o zi cand am inceput sa ma rog la d-zeu sa-mi arate o cale de iesire ...si incet incet primeam semne...tot ce ceream primeam prin anumite forme...carti pt a citii si a ma documenta,forta de a iesii si a comunica cu cei din jur,o reintegrare sociala dtpdv,...a fost pt prima oara cand am citit biblia ...din acel moment incet incet am inceput sa -mi revin dtpdv ...aveam impresia ca sunt un alt om...da,sunt un alt om ,sunt increzatoare in mine si vad lucrurile din alte pdv ..le vad clar si cu sens....ma intreb si acum uneori ca daca nu invatam sa am credinta nu puteam sa depasesc acel impas!un sfat pt cei care sunt in aceeasi situatie...credinta i-ti arata calea spre lumina...adica ce trebuie sa faci ca sa-ti revii
alex pe 16 Apr 2012, 22:00nu stiu ce se intamplatin sa zic si eu ce am pe suflet sunt cu o fata de 3 ani o iubesc mai mult decat orice pe lumea asta este cel mai frumos lucru care mi sa putu intampla vreodata pana nu de putin timp am aflat ca ma inselat totul era bine intre noi nu stiu de ce sa intamplat asta aveam o incredere unul in celalt am trecut prin foarte multe lucruri bune si grele impreuna dupa ce mi sa intamplat numai pot sa zambesc de cateva zile bune numai mananc simt ca sunt pe jumatate mort ma simt ff rau am ganduri ca vreau sa mor viata mea pur si simplu numai are rost numai pot sa vb cu mine numai vad nici un pic de speranta in nimic nu stiu ce sa fac...:(
- cosmi pe 16 Apr 2012, 17:18mai departe
singurul doctor al sufletelor si a trupurilor noastre este Domnul nostru Isus Hristos El bate la fiecare inima a omului sa intre sa ne atraga spre dragostea Lui fata de orce om aflat in suferinta. Dar noi ratacitii find nui cerem ajutorul cum trebuie, mergand la biserica. dar mai aless sa ne pocaim cu lacrimii si zdrobirie de inima. cand plani ia o carte de rugaciune si roaga-te. ka Dumnezeu inseamna iubire
- adinabluesky pe 15 Apr 2012, 20:37Ionela,
"viata nu e un dar pentru a fi fericiti ci pentru a merita sa fim"! iti lansez o invitatie, o iesire in oras. Uneori, o mica hoinareala prin oras, prin parcuri te deconecteaza, mai ales daca imi dai voie sa te insotesc. As putea sa-ti fiu de folos. Multa sanatate si spor in toate!
arrwen pe 11 Apr 2012, 12:12Pt IonelaSalut Ionela, Daca simti nevoia sa discuti cu cineva care sa te inteleaga si care sa te ajute sa treci peste etapa grea, suna la Telefonul Copilului, numarul 116 111, gratuit in Romtelecom si Cosmote. Iti va raspunde un specialist care te va ajuta sa vezi altfel situatia. Numai bine!
- Ionela pe 11 Apr 2012, 00:18ce se intampla cu mine?
buna...ma numesc Ionela si in urma cu 6 luni am pierdut un prieten drag...nu stiu daca el e cauza dar aveam si inainte de asta ganduri de sinucidere si eram foarte trista ...fara motiv... acum la scoala imi merge din ce in ce mai prost nu ma mai intereseaza de mn ...plaang in fiekre zi si tot ma gandesc sa plec...:( cu gandul k poate ma intalnesc cu prietenul meu...ma simt de parca as fi pe jumatate moarta..sunt mereu plictisita...nimic nu ma mai face fericita si fumez din ce in ce mai mult...si simt nevoia sa ma droghez..chiar daca nu am incercat niciodata ...as face orice sa am ..sunt multe de spus...:|
aurelian pe 29 Mar 2012, 12:14....greu de inteles ,nu ma mai recunosc.Am 40 de ani ,casatorit a doua oara,doi baieti ,unul in prima celalalt in cea de a doua casnicie.De 3 ani nu ma mai recunosc .Snt extrem de nervos (cu familia),nu am un loc de munca stabil ,o perioada am lucrat pe cont propriu lucrurile mergeau bine dar de la o vreme lucrarile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost mi/am pierdut increderea in sine si pofta aceia de a munci pina la epuizare .Criza financiara ma ingenunchiat total ,datorii la banci ...etc.mam angajat la cditeva firme dar 700RON ce sa faci cu ei mai intai ,datoriile sau hrana copiilor.am in cap feldefel de ginduri care maide care mai idioate .dar totusi in momentele de luciditate si calm ma gindesc la BUNUL DUMNEZEU.Nu sunt un habotnic ,eu cred ca DUMNEZEU le aseaza pe toate ,ne da incercari pe care trebuie sa le depasim .VOI CE CREDETI ?
Posteaza comentariu
Comentariile 1-50 din 400