Elena Perseil: Ce să faci când nu mai eşti tu?


Am vorbi cu designerul despre condiţia femeii, despre ce ar trebui să facă atunci când trece printr-o perioadă în care nu se mai găseşte ea pe ea, despre cum ar trebui să gestioneze această situaţie şi mai ales cum ar trebui să o rezolve. Vă propun o discuţie deschisă ca de la femei la femei.
Am vorbi cu designerul despre condiţia femeii, despre ce ar trebui să facă atunci când trece printr-o perioadă în care nu se mai găseşte ea pe ea, despre cum ar trebui să gestioneze această situaţie şi mai ales cum ar trebui să o rezolve. Vă propun o discuţie deschisă ca de la femei la femei.
 
În viaţă avem multe suişuri şi coborâşuri, în toate domeniile, pentru că din acest motiv suntem aici... altfel eram în Paradis şi discutam alte teme. Trebuie, însă, să ştim un lucru: fiecare coborâre este urmată de o urcare şi este important ca urcarea asta să fie mult mai mare faţă de punctul de la care ai plecat.
 

Căderile sunt uneori benefice

 
Confruntările cu cei din jur, cu familia, sunt rezultatul unui decalaj faţă de situaţia ta, faţă de cine eşti tu în momentul respectiv. Este posibil că tu să fi evoluat într-o direcţie, iar ceilalţi - partenerul, job-ul - să fi evoluat în alta. Nu trebuie să începi să te învinuieşti pe tine, pentru că poate atunci tu erai preocupată de altceva, poate erai altă persoană în momentul respectiv, poate că şi cei din jurul tău erau alte persoane în momentul acela. Poate că îţi învinuieşti această inteligenţă emoţională de care nu ai dat dovadă în acel moment, dar şi asta evoluează cu tine.

 

Nimic nu e simplu şi nici clar

 
Oamenii îşi pun întrebări toată viaţă despre job-ul în care sunt, despre locul în care se află, despre copiii pe care i-au făcut, dacă i-au educat bine, dacă au făcut bine, dacă nu au făcut bine, şi, trebuie să mai ştii că nimic nu este câştigat pentru totdeauna. Sigur... ai nevoie de repere, dar eu vorbesc despre o dinamică a situaţiei, a gândirilor, a evoluţiei, acestea sunt o realitate. Coloana ta vertebrală poate fi, de exemplu, un reper foarte stabil.
 
Când vei ajunge să te cunoşti tu pe tine, când îţi vei răspunde la întrebările: cine sunt? ce vreau de la mine? unde vreau să ajung?, abia în momentul acela vei emite acele energii mult mai canalizate şi vei primi de la viaţă răspunsul pe care tu îl aştepţi, vei atrage acel gen de oamenii pe care tu vrei să-i apropii şi care-ţi corespund ţie. Bineînţeles că şi diversitatea este foarte importantă şi are rolul ei, nu trebuie să-ţi faci o bulă în care să trăieşti şi să spui: "Eu sunt asta şi-mi corespunde asta, şi asta şi asta!". Pentru că tu trebuie să evoluezi, să iei contact cu cât mai multă informaţie şi să iei de la viaţă ceea ce crezi că este ok pentru tine.  
 
Mai mult decât atât, trebuie să înţelegi că şi lucrurile negative care-ţi vin din exterior sunt nişte lecţii. Sunt nişte lecţii despre cum ai putea să faci sau despre ce nu trebuie să faci. Sunt exemple pe care viaţa ţi le dă ca să capeţi experienţă până la urmă.

 

Ţi se da atât cât poţi duce...

 
Eu chiar cred că, în viaţă, nimic nu este întâmplător... În plus, zicala "Ţi se dă atât cât poţi tu duce" este foarte adevărată. Dacă câteodată eşti zguduit până în adâncul sufletului tău, înseamnă că sunt nişte părţi în străfundurile tale la care nu ai ajuns încă, pe care nu le-ai exploatat încă, dar ar fi cazul să o faci. Din când în când primim de la viaţă nişte palme, iar atunci este vremea să ne oprim şi să facem lucrurile pe care nu le-am considerat importante până atunci. Astea sunt normale, pentru că ai terminat un ciclu, vrei să faci altceva, pentru că ai trecut într-o altă sferă.  
 
O să vă dau un exemplu banal despre o întâmplare personală, despre o teamă pe care mi-am învins-o, despre o etapă pe care am depăşit-o, care mi-a dat o mare satisfacţie. Este un exemplu simplu, dar fiecare are momentele astea.  
 
De fiecare dată când mergeam la mare, îmi era greu să înot singură până la geamandură, trebuia să merg cu cineva. Îmi era frică de un cârcel, de ceva. Asta până la un moment dat când, dintr-o întâmplare, am ajuns să înot singură până acolo. Când am ajuns, am stat în mijllocul mării, m-am simţit superb, a fost un moment de libertate pe care am atins-o...
a fost extraordinar.  

 
Până la urmă asta înseamnă schimbarea. Pleci de la ceva ce cunoşti şi te duci către ceva ce nu cunoşti. Această necunoscută te sperie, dar trebuie să ştii că în spatele fiecărei frici e o mare libertate.  
 

Criză financiară sau umană?

 
Părerea mea este că această criză economică prin care trecem, vine dintr-o criză de spiritualitate, de mentalitate, dintr-o criză umană, oamenii nu se mai conectează la uman, se conectează la material. Oamenii se întâlnesc între ei şi nu se întâlnesc, de fapt. Dacă energiile nu circulă, cred că nu se mai creează o evoluţie. De multe ori, mai degrabă se creează blocaje. Mulţi ne facem scenarii: "Eu dacă-i spun asta, el va spune asta şi nu are rost!". De unde ştii tu asta?  
 
Probabil că ai văzut că femeile care au ceva probleme îşi schimbă foarte des culoarea părului sau îşi schimbă coafura... După ce fac asta, se duc la nutriţionist, apoi încep să citească site-urile de,  mult decât , merg la un designer  schimbărilor pe care acesta i le propune, aceste mişcări, aceste modificări  binevenite pentru o femeie care trece printr-o, pentru  aprecielile care vin după aceea  foarte  pentru psihicul persoanei respective.  

Elena Perseil

Tu ce faci când eşti depresivă?

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Cristina Chambers (Mrs Chamber pe 2 Dec 2010, 15:45
    Bun articol!

    Imi place mult explicatia data crizei financiare.Cred ca trebuie sa veghez eu, in primul rand, sa nu ma conectez numai la material, ci si la uman, iar aceasta intr-o mai mare masura.Chiar asta incerc eu sa fac in fiecare zi; oamenii de langa mine au nevoie de legaturi emotionale si spirituale.Sper ca acest Craciun sa aduca mai mare unitate in familii, si multi din prietenii mei sa intre intr-o relatie mai apropiata cu divinitatea.Astazi suntem material, dar va veni o zi cand doar spiritul nostru va ramane. Ce vom face cu el azi pentru a fii in eternitate, cu Dumnezeu, maine?!

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod