Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.
Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.
1. Cauzele depresiei
Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.
2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.
Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului.
3. Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.
Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Comentariile 1-50 din 426
si eu traiesc cu depresie de multiani si inca nu am tratat-o.am doar 22 de ani si nu stiu ce sa fac si la cine sa apelez pentru a putea merge mai departe.cu aceasta depresie imi fac rau sima distrug cu propria mana si is constienta de acest lucru.as vrea doar sa stiu cum sau ce trebuie sa fac sa depasesc si sa inving aceasta depresie
am 31 ani si sufar de depresie. Am momente cand ma simt bine , dar am momente cand simt ca totul se prabuseste si totul este impotriva mea...Am senzatia ca toti sant impotriva mea si ca toti rad de mine...Ma simt singura si nerealizata...imi vine sa plang...de multe ori am avut senzatia ca ma arunc in fata metroului, sau de la balcon si intru in panica ptr ca ma sperii...traiesc mereu cu frica ca o sa mi se intample ceva sau ca o sa imi pierd controlul si ca o sa fac rau la cineva.Am fost si la pshihiatru , pshiholog. omeopat ...toti imi spun ca e doar in mintea mea si ca trebuie sa le depasesc...si sper ca voi reusi ptr ca imi doresc din tot sufletul
am simptomele astea ;imi vine sa vars,nu pot minca ,ma simt trista,nu ma bucura nimic,nu pot dormi,ma simt agitata ,plictisita de 4 luni sunt asa nu stiu ce sa mai fac ce tratament sa iau va rog frumos ajutati-ma.nr meu e 0729701112 adresa mea de mess e munteanusndr
sunt in stare de depresie de cateva luni si am doar 17 ani.am foarte multe probleme chiar daca vi se pare ciudat cum de o presoana asa de tanara sa intampine atat de multe probleme incat sa ajunga la depresie... De cateva zile simt un fel de nod in gat.. care ma doare cand respir si cand inghit.. am fost la medic si mi'a spus ca sunt sanatos tun.. nu am racit nu am bronsita sau ceva.. si m'am gandit ca poate sa fie de la depresie ? as dori un raspuns daca se poate. ..pe e-mail. Va rog
sunt studenta si am tinut mai mult timp o dieta drastica,adica nu mancam mai nimic.Cred ca sufar de depresie deoarece nu mai pot sa invat,mananc exagerat de mult,nu ma pot concentra,ma simt cea mai proasta ,cea mai urata si cea mai grasa,nu ma mai bucur de nimic.Imi doresc f mult sa imi revin dar din pacate nu am bani sa merg la psiholog,ce pot sa fac?Varog daca puteti sa-mi raspundeti...
Sper sa ma fac inteleasa pentru ca ma exprim foarte greu.Am 24 de ani si sufar de depresie ,cred ca am mai mult de 4 simptome:nu pot sa comunic,mi-e frica sa ma exprim,sunt foarte complexata fiindca am un defect la picior si am impresia ca toata lumea se uita la mine si ma analizeaza,ma enervez pe cei dragi,cand vb cu cineva ma chinui sa fiu atenta...sa nu cad pe ganduri,nu dorm bine,visez. De la varsta de 19 ani pana la 22 am avut o relatie cu un barbat care era mai mare decat mine cu 10 ani..era genul de om posesiv..trebuia sa spun si sa fac numai ce-mi spunea el.In perioada respectiva ma simteam complexata,fara personalitate...un om de nimic.In tot acest timp nu am avut contact sexual deoarece era impotent.Eu sunt convinsa ca toate aceste lucruri au avut un impact puternic asupra psihicului meu dar sper sa existe o cale spre vindecare.Va multumesc!
Sper sa primesc raspuns.
nici nu stiu cum sa incep...am ajuns la concluzia ca sufar de depresie deoarece reprezint mai mult de 4 simptome din cate am observat...am o stare ingrozitoare majoritatea zilei...bine...la scoala am o prietena care ma face totushi sa rad...dar cand sunt singura ma cert din orice cu mama...am impresia ca nu ma intelege..ma enervez foarte repede...si plang...si am devenit foarte rautacioasa...iubeam cainii..dar am un caine si nu il mai suport...uneori am impresia ca este mai favorizat de catre parinti...ma desconsider foarte mult..am impresia ca sunt atat de fraiera..urata..si cea mai ghinionista persoana de pe pamant..poate ca nu este chiar asa..dar in mintea mea mi s-a facut sila de mine...si am avut si o tentativa de sinucidere deoarece ma certasem cu mama dintr-o prostie...cred ca si ea este totusi prea dura cu mine...nu prea vorbeste cu mine ca de la mama la fiica sau sa-si petreaca timpul cu mine..sa-mi arata ca ma iubeste...am inceput sa cred ca relatia mama fiica imi provoaca depresia..daca a-ti putea sa imi da-ti vreun sfat...multumesc...
AM TOATE SIMTOMELE DATE DE DUMNEAVOASTRA, IN PLUS AM SI UN GOL IN STOMAC, AM UN TAUIT IN URECHI, IMI CRESTE TENSIUNEA, NU AM CHEF DE NIMIC, ETC.. AM LUATE MULTE MEDICAMENTE (indicate de doctor) DAR FARA EFECT. LUAM CALMOGEN CARE CAT DE CAT MA SIMTEAM MAI BINE, DAR NU SE MAI FABRICA. VA ROG DATI-MI UN SFAT DACA SE POATE! ROG SA NU-MI FACETI PUBLIC ACEST COMENTARIU. VA MULTUMESC!
Am 29 ani ,sunt mama unei fetite de 5 ani. chiar daca am terminat o facultate nu am avut nici o sansa sa ma angajez pe un post cat de cat rezonabil raportat pregatirii mele intelectuale ,de aceea am fost nevoita sa iau calea strainatatii dupa absolvire .Sotul meu era deja de un an plecat cand l-am urmat si eu . am muncit in UE timp de 3 ani iar acum am revenit in tara pentru ca distanta si dorul de copila mea m-a ucis zi de zi putin cate putin .Toate problemele mele de fapt au inceput acolo:nervozitate exagerata ,limbaj destul de urat , crize de isterie,bocete zi de zi . Acum acasa situatia psihica se prezinta la fel pentru mine as putea spune chiar mai grav,imi lipseste increderea in propria persoana ,nu reusesc, de fapt nu gasesc nimic de munca sa imi placa sau daca se iveste ceva imi este frica sa nu reusesc si renut la ideea de a ma angaja . zic "lasa ca va fi si maine altceva " de fapt nici nu stiu ce caut ,ce vreau . ma subestimez singura , am impresia ca m-am indobitocit rau tare daca inainte aveam un limbaj select si cult acum vorbesc cu tenta ironica si violenta ,mereu ma cert cu cate cineva din casa .Familia mea spune ca am devenit insuportabila ,foarte rar ies din casa , simt ca ma irita orce comentariu sau orce privire. chiar si un salut eu il vad ca pe ceva enervant si inutil.Foarte des mi se intampla sa ma enervez asa tare ca ma ia cu ameteli ,dureri de cap foarte puternice,crize de plans si mi se incetoseaza vederea .uneori cred ca sunt pe cale sa innebunesc .Stie cineva ce se intampla cu mine? !!!de unde vin toate aceste traume si dureri interioare?
am 46 ani.am vandut un apartament in care am trait 14 ani si am cumparat altul de care mi-am dat seama ca este mai prost decat cel vandut.acum imi pare rau ca l-am vandut si imi vine in minte mereu reprosul ca l-am vandut si ma chinuie gandul mereu.sufletul mi s-a impietrit si nu mai am sentimente.nu mai am stare ma misc dintr-un loc in altul fara a face nimic.nu am pofta de mancare ,am un tremur interior si am palpitatii de inima cand ma gandesc.stie cineva un remediu??????
am deseori stari triste aproape zilnic plang si am impresia ca nimanui nu-i pasa de ce mi se-ntampla .nu pot dormi ma gandesc la moarte dar totusi mi-e teama sa-mi iau viata.am multe probleme si nu le mai pot face fata vad totul in negru si de cele mai multe ori ma descarc pe cei dragi care nu merita asta dar asa am impresia ca nu fac nimic pentru mine ce pot sa fac sa suport rigorile vietii mai usor si sa nu mai ma consider fara merite acuzand mereu ca n-am noroc?
stiu ca multi dintre voi duceti o viata grea impreuna cu simptomele depresiei ma rog dureri ameteli frica de moarte plansete fobia sociala dar va spun si eu parerea me un baiat care se lupta de 3 ani cu ea am zile f bune dar si zile cand imi vine sa plang devin altcineva am incercat naturiste chimicale psihoterapii mai putin dar va spun sincer TOTUL DEPINDE DE NOI pt ca noi suntem acei oameni care ne-am adus in situatia asta pe mine cred ca cei 6 ani de iralanda si inca acum sunt aici dar la anul viitor in luna aprilie ma intorc priviti partea buna a lucrurilor fiti optimisti aveti rabdare cu voi faceti yoga ctiti carti de psihologie motivationala The Secret aceasta carte va va ridica moralul cu 50% faceti jogging care fumati sau beti prea mult mai reduceti in fiecare zi cand te trezesti sa incepi ziua cu o singura fraza INCA O ZI INCA O BINECUVANTARE si ca totul va merge asa cum vrei tu lasa negativismele si acorda-ti macar 30 min fa o baie calda maseaza-ti talpile spune-i persoane care iti este aproape cat demult o iubesti un singur lucru am observat daca mintea ta preocupata cu negativisme repeta ceva de exemplu CALM SI LINISTE pana ce adormi si incearca sa-ti asculti respiratia stiu ca in mintea ta va fi invadata de grijile cotidiene dar te rog sa PERSISTI crede-ma va fii mai bine fa-ti un jurnal in care sa-ti notezi gandurile rele pe care le ai durerile si PLANURILE diferenta dintre mine TINE este ZERO pt ca asta este frumos la viata AVEM TOTUL IN AMINILE NOASTRE obligatoriu pe an 4 SAPTAMANI DE CONCEDIU DE PREFERAT UNDEVA IN NATURA FARA AGITATIE PREA MULTA dumnezeu stie cat am sufderit si o sa mai sufar pt ca am NEGLIJAT ACEASTA BOALA DAR AM SA O INVING PRIN VOINTA SI RESPECT facet-va un program zilnic dupa munca sau dupa scoala exercitii fizice contemplatie stretching respiratie SI DACA AVETI CU CINE MASAJE EROTICE CAT MAI MULTE ;)))) tineti-va mintea ocupata cu ceva faceti un hobby FOARTE IMPORTANT SA AVETI TREI MESE PE ZI CHIAR DAC NU VA ESTE FOAME AVETI NEVOIE DE ENERGIE CA SA IN FRANGETI BOALA INCERCATI PURA EPA ESTE UN ULEI DE PESTE OMEGA 3 FAIMOSUL ULEI CARE AJUTA SI IMPOTRIVA DEPRESIEI SA NU VA PLANGETI DE MILA PT CA NOI NE-AM ADUS IN STAREA CARE SUNTEM DAR PARTEA FRUMOASA ESTE CA TOT NIO VOM IESI DIN EA daca aveti unde sa mereti sa luati parte la niste discutii cu grupuri de oameni care sufera de depresie VINE VARA SOARELE ESTE CEL MAI BUN MEDICAMENT EL DA VIATA LA PROPRIU SI FIGURAT VA MULTUMESC DIN SUFLET NUMAI BINE DAR SI GREUTATI CA DE ACEEA II FRUMOASA VIATA SA NE ASUMAM RISCURI
Efectuez un studiu pe tema: "Manifestari psihoemotionale la tinerii privati de libertate". Daca e posibil sa scriti ceva informatie la aceasta tema sau cel puttin indicati niste surse de unde ma pot informa. Va multumesc anticipat. aaa era sa uit anume ma axez pe depresie si agresivitate.
am impresia k trec si eu printr`o depresie.totul mi se pare foarte ciudat.cu parintii nu ma inteleg foarte bine, tot timpul am impresia k nu ma asculta, k nu ma inteleg.ma supar din orice.prietenii trec prin viata mea k vantul,iar relatia cu iubitul meu merge bine pana la un moment dat knd incep sa tip si sa urlu fara motiv.nu am chef sa fac nimic, totul ma plictiseste.m`am saturat :(( spuneti`mi va rog ce sa fac sa trec peste asta ...va rog!!!
am doar 15 ani si de 2 luni ma confrunt cu aceasta ,,depresie'' si nu mai stiu ce sa fac deoarece mereu sunt trist si nemultumit,nu mai pot gandi lafel k inainte si pot spune k traiesc o trauma decand sunt in depresie si nu mai stiu ce sa fac de aceea am apelat la dvs. k speranta k voi gasi sprijin si k ma veti sfatui in legatura k problema aceasta.
credeti sau nu,depresiile incep de la o varsta foarte frageda...am 17 ani si sufar de depresie..adevarul este ca mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama! Dupa parerea mea vina este a parintilor pentru ca se cearta in fata copiilor,nu va dati seama cat ii poate marca! Va spun eu,un copil care a vazut certuri si batai de cand se stie! poate daca parinti mergeau cu mine la o varsta mai mica..acum nu ma mai simteam asa! Am stari de disperare tot timpul,plang,persoanele care stiu ca tin la mine incerc din rasputeri sa le indepartez pt a nu le face rau,am avut ganduri sinucigase. am noroc cu o prietena care ma intelege si cu iubitul meu care incearca sa ma sustina si sa-mi ridice moralul,dar am impresia ca o sa-l pierd cat de curand pentru ca nu mai sunt fata de care s-a indragostit si mai ales asa cum ati spus si dumneavoastra ca este una dintre simptome:scaderea apetitului sexual...pur si simplu toata placerea a disparut! Vreau ajutor din partea unui specialist dar pur si simplu nu cred ca imi vor da atentie la varsta mea! Daca imi puteti recomanda un doctor sau niste pasile v-as ramane foarte recunoscatoare!
asta este diagnosticul pus de psiholog si mia dat sa iau COAXIL si CALMEPAN
am uitat sa mentionez urechile imi iau foc, dureri groaznice de ceafa care urca spre cap , ameteli imi amorteste capul din ce in ce mai des sant mai nervoasa sant obosita ma scol dimineata mai obosita decat cand ma culc seara am carcei in zona gatului si cateodata parca ma strange ceva de gat
nu stiu cum sa incep..cand mi se intampla ceva,o certa cu cineva drag sau nu ma simt bine cu mine insumi ma simt rau am impresia nimeni ma intelege si tot timpul ma inchid in mine,niciodata nu povestesc nimanui de ce ma simt rau,ce gandesc,am impresia ca nu am pe nimeni apropiat pe care sa il intereseze ce am de ce sunt asa,ce mi se intampla(chiar nici familia mea pentru ca am impresia ca nu ma intelege).ma simt singura,desi adevarul e ca nu am multi prieteni in care sa pot avea incredere carola sa le povestesc ceea ce mi se intampla,experientele rele prin care fiecare persoana la un moment dat din viata trece prin ele.pentru mine singuratatea e ca moartea,a fi singur inseamna a te obisnui cu moartea si mie mi se intampla adeseori sa ma simt singura si as vrea sa stiu daca asta se numeste depresie si ce tip?? astept sa imi raspundeti.multumes
SUFAR DE DEPRESIE DE 4 ANI. SIMTOMELE SUNT CUMPLITE IAR DE CEVA VREME AM SENZATIE DE GRIPA CU USTURIMI IN CAP. CINE CREDE CA MA POATE AJUTA CU UN SFAT, ROG SA MA CAUTE PE ADRESA NONI_NEON
va rog sa ma ajutatzi spuneti`mi ce tre sa fac ...am o depresie am momente knd vad totul in negru, knd am cosmaruri simt k nu mai am de ce sa traiesc,nu ma mai bucura nimik, am mereu o spaima in suflet,ma gandesc la moarte nujtu ce sa mai fac sa skp odata de depresia asta ..crdeti k ar trebui sa le spun parintilor? kre e in aceeasi situatie bagati id meu : cristinik_crazy08 poate ne mai sfatuim
am 18 ani si crek sufar de depresie ,ma surprind vorbind singur pe strada,aud sunete ce nu exista ,deznadejdea e mare,am ganduri necurate din punctul de vedere a vietii mele,ganduri de sinucidere si ca sa scap de aceste momente beau alcool si fumez.ma complic la orice lucru minuscul,caut raspunsuri la doctrine incerc si nu am incredere in sine.sper sa am curajul sa ma sinucid
Pentru mine exista o explicatie cu privire la depresie-este discrepanta dintre vis si realitate,sau dintre inceput si continuare a vreunei situatii sau relatii.Gasisem formula de rezolvare,la inceput,vorbeam cu sau despre ce ma nemultumea,apoi,ca o alta etapa,am plins;acum simt o disperare cumplita cu privire la ce mi-am dorit(si aveam toate datele necesare sa pot avea)si ce am ajuns.Nu se mai termina degringolada din jur si interiorul meu nu mai are nici puncte de sprijin,nici prieteni.Imi vine sa dorm 300 de ani,sa ma odihnesc,apoi sa o iau de la capat.Va doresc tuturor sa va regasiti linistea si bucuria.Sarbatori fericite.
pot muri de la depresie? in kt timp de knd miam dat seama k am depresie?:(((((:(((
acum 2ani din cauza unei lovituri,mi sa umflat piciorul sting.doctori la care am fost nu mau putut ajuta prea mult,pentru ca toata viata trebuie sa fac masaje si sal tin legat,dar este foarte greu,vazind ca nu am prea multe sanse pentru a ma vindeca am cazut in depresie.am fost la doctorul de familie care mia recomandat nu tip de medicina acum stau bine! as vrea un sfat pe viitor! multumesc.
de mai bine de jumatate de ani ma auto distrug si gandul asta nu mi convine.mi e dor de mine si de ceea ce am fost!Ma regasesc in descrierile voastre.La inceput imi petreceam zilele plangand, apoi au aparut si lungile luni in care chiar nu puteam sa dorm pur si simplu simplu fapt ca eram in casa intre 4 pereti ma innebunea, am ineput sa ies sa incerc sa uit sa ma iau cu altele dar vad ca nici asta nu imi mai face placere.ma oftic foarte tare ca nu sunt capabila sa trec peste aceasta etapa.am terminat o facultate (am fost sefa de promotie)si acum la a2a (la care fac ceva ce iubesc)simt ca numai pot sa fac fata...numai am aceeasi placere de a progresa, am fost mereu o luptatoare si ma urasc ca am devenit asa,mai nou am inceput sa ma refugiz in bautura si fumat stiu ca ce fac nu e bine, ca viitor medic stiu asta dar pur si simplu nu mai am forta singura!!!am momente in care consider ca singura cale de scapare e sa nu mai exist!nu vreau sa dezamagesc lumea din jur...au mare incredere in mine si capacitatile mele si mi e ciuda ca tot ce am facut a fost ca sa vad pe altii fericiti,oare eu dece nu pot sa fac lucruri doar ca sa fiu eu fericita.vreau sa ma schimb...mi e dor de mine!!nu stiu chiar nu stiu ce sa fac!!va rog da ti mi un sfat specializat!as vrea sa ma ajute cineva!vreau sa ajung un medic bun vreau sa ajut la randul meu oamenii sa plece de la mine zambitori!am fost mereu genul de persoana plina de energie ,de viata,mereu cu zambetul pe buze!!MA VREAU INNAPOI!!!
Am un frate cu 3 ani si jumatate mai mare ca mie,care trece printr-un divort greu.Dupa un mariaj de 22 de ani fosta sotie a lpecat de acasa ,l-a sunat si i-a spus ca se vor intalni la tribunal.Fratele meu este distrus,a slabit foarte mult,nu mai mananca,a ajunsa sa fumeze 3 pachete de tigari /zi,nu mai doarme,se gandeste numai la ea.Se culca cu ea in gand,se trezeste cu ea in gand,se trezeste vorbind cuea. Dar cel mai grav este ca isi doreste moartea si mi-a spus ca a avut o tentativa de suicid.Nu stiu unde sa apelez ,ce trebuie sa fac ne distruge si pe noi ceilalti o data cu el.
cred cu tarie in faptul ca lipsa de credinta in Dumnezeu ,lipsa de educatie si instruire stau la baza...relelor lumii...sfatul meu este sa stati de vorba cu Dumnezeu mai mult,,,sa va instruiti mai mult si toate temerile,anxietiatile si fricile nemotivate vor disparea...frica de a lupta cu viata si adversitatile apare de la comoditatea instaurata...in voi...
Sunt o femeie de 23 de ani si am o fetita de 4 ani cum multi si-ar dori,un sot care nu e multimit niciodata de ceea ce realizeaza('"sot",in concubinaj). am niste stari care nu le mai suport.nimic din ceea ce fac nu ma multumeste,adica nu mai fac nimic,nu mai am chef de nimic,nu mai fac curat in casa nu mai simt nimic cand facem sex,dak facem ca nu am chef pur si simplu ma simt inutila fara viata dupa cum se vede nici chef de scris nu am,sunt nervoasa tot timpul. sunt multe de zis dar nu pot sa scriu tot ce simt aici si nici bani nu am sa merg la psiholog,ma simt ca o ratata
sper sami zica cineva ce tre sa fac sa ies din starea asta.
ieri am incercat sa ma sinucid.:( sunt tare trista MA VREAU INNAPOI!!!MA VREAU INNAPOI!!!MA VREAU INNAPOI!!!
am depresie de ani de zile si cred ca nu vreau sa ies din ea,am fost forte luptatoare dar de cind mia murit mama si fratele am depresie in fiecare zi si ma simt rau nu pot sa fac nimic si vreau sa stau cit mai mult singura,nu am putere sa fac mincare nici sa stau in picioare altadata ametesc ,am mai multe simytome si nu stiu daca este din cauza mortii a celor dragi sau din cauza boli am facut embolie pulmonara anul trecut,nu pot sa mai citesc sau sa ma uit la calculator ,as dori sa stiu daca in romania este PSICOANALITICA sa poata descopri ce fel de depresie este daca puteti sa ma ajutati sami spuneti va rog
Buna sunt baiat de 15 ani am depresie,poate radeti de mn ca si alti "Ce probleme ai u la 15 ani"Ce probleme am? am o gramada de probleme care vi se par prostii dar pentru mn sunt niste piedici ft mari in viata mea:1.Parinti mei aproape au divortat si au fost timp de vreo 2 ani certuri in familie aproape tot timpul.2.am impresia ca toti isi bat joc de mn si rad de mn.3.am impresia ca toti vor sa ma fraiereasca dar rareori le reusesc.4.am cunoscut o fata minunata de care mam indragostit care mai apoi ma parasit.5nush asta ii ultimu desi is o gramada.orice lucru,sau persoana la care tin si o vad ca sufera ma face sa sufar si pe mn.NU am deloc ambitie sa fac cva desi multi oameni sunt siguri ca pot sa fac acel lucru,sunt tot timpul trist,plang,ma enervez usor,si ma cert cu toata lumea tot timpul.Am avut tentative de ma sinucide dar nu am reusit,apoi am vazut cat de mult au suferit parintii mei si mam gandit "Daca mor scap eu de suferinta,dar raman 2 persoane care vor suferi"asa ca mai bn sufar eu.Am fost si la doctor dar nu preea ma ajutat!!!Nimeni nu ma intelege niciodata toti isi bat joc de mn,As fi vrut sa nu ma fi inascut!!!!!!!!!!!!!!!
sunt o adolescenta de 16 ani si de multe ori am impresia ca nu mai nici un rost pe acest pamant,la scoala imi este tot mai greu sa ma concentrez si nu stiu ce sa mai fac...ma enervez din orice,ma simt uitata de lume si as vre un tratament penru aceasta..depresie.
buna sunt alexandra am 19 ani s din copilarie sufar multiple depresi din cauza parintilor in general din cauza familiei.mai am o sora mai mare p care parinti mei o iubesc mai mult s fac diferente intre noi.parinti imi spun cuvinte foarte urate care ma ranesc foarte rau in special ca abia asteapta sa cape d mine deoarece eu sunt in clasa a 12 s n cred ca o s iau bacul deoarece sincer n mai pot retine nimic s n mai pot invata.m gandesc de cativa ani buni l sinucidere s in ultimul timp tot mai des cuvintele pe care parinti mi le spune sunt as d grave ei vroiam un baiat deoarece aveau o fata deja.am auzit de l mai multe persoane ca nu mau vrut au vrut sa m dea cand au aflat ca sunt fata.pe mine m-au batut foarte rau in copilarie s acum ma mai bate cand aveam 8 ani ma batut tati cu cureaua de am facut p mine doar pt ca nu stiam s pronunt un rand din abecedar si bataile cu cureaua au continuat dar nu numai cu cureaua m batea dar si cu pumni si cu picioarele si cu tot ce apuca va pot spune ca l cata bataie am luat acum cand mai da in mine n mai simt m ustura decat putin pielea l inceput dar n mai simt nimic p urma.sincer va spun nu mai suport am indurat prea multe si batai si cuvinte jicnitoare dar c ma doare cel mai mult e ca m despretuieste.nu stiu c s fac o s plec d acasa chiar dak iau sau n bacul desi nu cred ca o sa il iau s vreau sa m duc in bucuresti sa-mi caut de lucru iar daca n voi reusi sa-mi gasesc unde sa stau voi dormi p unde apuc chiar s prin parcuri si gara sau n voi dormi d loc.dak n imi voi gasi nimic voi renunta s vreau s m omor probabil m credeti nebuna dar va pot spune ca am sufetul bucati.va multumesc pt k m ascultati.
am ajuns la frumoasa varsta de 22 de ani ..si poate asta m-a facut sa ajung in starea asta ptr ca s-au adunat multe si nu am avut control asupra lor.desi sunt foarte constienta de ceea ce mi se intampla si stiu daca as avea putin autocontrol asupra situatiei lucrurile vor fi mai simple.la mine totul se trage si de la hipotiroidism pe sistem nervos,insa toate probleme au devenit foarte grave si simt nevoia unui sfat.am ajuns sa ma hranesc cu calmante zilnic sa pot avea autocontrol asupra situatiei si sa nu ma mai port ca o isterica.uneori pers care sunt in jurul meu cand ma isterizez parca incearca sa vada pana aunde ajunge isteria mea incercand sa ma enrveze si mai tare.de dorit moartea mi-o doresc zilnic insa ma autocontrolez imaginandu-mi cum ar fi daca eu as muri si sincer nu-mi place sa vad cum parinti mei sufera...bine ma refer la mama si resutl nici nu ar observa disparitia mea.as vrea sa stiu ce patile pot lua ptr aceste stari de depresie in afara de calmante care le iau zilnic.
uneori in viata lucrurile se schimba cat ai clipi... si-atunci suferim, iar suferinta se manifesta in diverse feluri... ori avem de la noi si de la ceilalti asteptari la care nu ajungem si devenim frustrati. cred ca in astfel de situatii avem nevoie de prieteni... de prieteni buni care sa asculte iar si iar aceeasi poveste, care sa ne accepte si sa ne suporte, care sa ne incurajeze si sa nu ne lase singuri, care sa ne antreneze in activitati care in timp ne readuc pofta de viata. sportul e f bun, alimentatia sanatoasa si voia buna..
am 21 ani si sufar de depresie.Dar tot ce conteaza cu adevarat este credinta in Dumnezeu,spovedania si impartasania deasa.Daca suferiti de depresie haideti sa ne imprietenim,sa mergem la biserica impreuna...nr meu este 0729952502
am 17 ani si cred ca sufar de depresie...numeni parca nu ma intelege...prietenii mei rad de mine...ma cert cu mama mea,ma simt aproape intotdeauna trist si cateodata chiar am ganduri de sinucidere!Va rog din suflet..daca putetzi ajutatzi-ma si pe mine cu un sfat....Va multumesc.
Nu-mi vine sa cred cat de tineri sunteti toti ....; nu va condamn pentru ca stiu ce inseamna ; eu am 31 de ani iar sfatul meu , aplicat pe propria mea piele, este urmatorul: aplicati o doza mai mare de NESIMTIRE catre tot ceea ce va inconjoara; altfel, daca te implici emotional in orice ... intr-un final te dezechilibrezi ;
am mai postat pe aceasta pagina de 2 ori..in momente in care chiar nu ma simteam bine.de ceva vreme incerc sa imi impun ca totul o sa fie ok.M am gandit la cum eram inainte si primul lucru care imi venea in cap a fost ca eram fff opimista si plina de viata si apoi mi am adus aminte de principala idee care imi venea mereu in cap:daca gandesti pozitiv, ti se vor intampla lucruri pozitive!si asta am incercat sa fac sa ma detasez de probleme sa imi impun sa fiu vesela chiar daca nu sunt mereu, sa ma plimb prin parc si sa evit oamenii care m ar putea intrista!am realizat ca poti fi placut si iubit chiar daca nu esti intr o lupta continua spre perfectiune si ca lumea se ataseaza fff repede de oamenii veseli(asta stiam si inainte dar se pare ca am uitat de am ajuns asa).Ain ultima perioada am fost si la psiholog nu cred ca m a ajutat fff mult din punct de vedere profesional dar poate voi veti da de oameni mult mai capabil,dupa plecarea de la el am incercat sa ma gandesc cum ma pot ajuta singura..eu sper sa fiu pe drumul cel bun.Oameni buni toti avem probleme, toti suferim...viata e urata pt ca noi ne o facem asa, zambiti va veti simti si voi mai bine si veti avea posibilitatea sa oferiti un zambet cuiva care chiar are nevoie!!!nu fiti egoisti ganditiva si la ceilalti...credeti ca oamenii dragi de langa vor mor de fericire ca va vad suferin, plangand???viata nu se sfarseste aici...suntem toti tineri avem multe de facut aici pe pamant...haideti sa facem ca sederea noastra pe aceasta lume sa insemne ceva!!!Pt tot ce am facut ...pt toate pacatele mele stiu ca locul meu nu v a fi in rai dar sper ca macar aici sa fac lucruri bune si sa fac sa imi fie si mie si celor din jur mai bine.Concluzia mea:nu e bine sa traiesti pt altii (cum faceam eu),priviti si partea plina a paharului pt ca ea chiar exista,lumea va iubeste asa cum sunteti nu tbsa fiti perfect!ptriviti totul cu mai multa detasare veti vedea ca succesele vor veni
Sufar de depresie de cca. 2 luni . Cred ca este din cauza unor evenimente personale petrecute in acea perioada. Nu stiu ce sa mai fac . Simt ca nu se mai termina . Simt ca nu mai am pe nimeni apropiat, nici un prieten sau sprijin. Simt ca toata lumea imi vrea raul si nimanui nu ii pasa daca traiesc sau mor. Probabil ca toate sunt doar in mintea mea dar cateodata am momente in care ma umfla plansul din senin, doar gandindu-ma la evenimentele care au dus la starea asta. Am avut si ganduri de sinucidere..dar m-am razgandit repede..viata e prea frumoasa ca sa fie irosita. Spuneti-mi ce sa fac si daca o sa treaca de la sine sau am nevoie de ajutor specializat sau de medicamente (P.S consum energizante...o fi de la ele? )
Amintirile urite din trecut ma impiedica sa comunic armonios cu semenii mei. Pot spune ca nu am prieteni.Este din cauza depresiei care a inceput ma mult de o jumatate de an in urma.Stiu ca comunicarea cu prietenii adevarati este cel mai bun leac,dar nu am cu cine vorbi,simt ca nu pot interesa pe cineva,ca nu sunt destul de inteligenta ca sa pot intretine o discutie.
ieri am aflat ca o cunostinta de a mea tocmai a murit!!!vestea ceasta m a intristat ff tare.cu o zi inainte de aceasta tragedie lumea o vazuse tare fericita,tocmai terminase specializarea in ortodontie(lucru la care visez si eu), era marita de un an...intr un cuv avea o viata fericita. soarta a facut sa moara singura in casa...chiar nu merita soarta asta!imi pare tare rau pt ea...dar m a facut sa ma gandesc la multe lucruri...Dzeu "pedepseste"oamenii buni care lupta pt viitorul lor si lasa pe pamant lichelele ca mine...femeia aceasta isi indeplinise multe din visurile pt care luptam eu cu atata indarjire inainte sa apare depresia in viata mea.pacat ca ea nu a apucat sa se bucure pe deplin!viata e prea scurta pt a o irosi pe lacrimi si regrete!!! INCERCATI SA NU VA MAI AUTODISTRUGETI!asa cum am facut eu!nu veti rezolva nimic nu faceti nimanui nici un bine!cat despre cei care care se gandeau sau care deja au incercat sa(ca mine ) sa isi puna capat vietii ganditiva ca veti fi criminalul ficei/fiul mamei voastre!!!!
a inceput cu cateva saptamani in urma.am inceput sa urasc lumea din jurul meu.ma enerva orice lucru pe care il auzeam, iar saptamana asta am cazut de tot.nu am ganduri de sinucidere dar sunt cu psihicul la pamant.nu mai stiu ce sa fac sa ies din starea asta.am avut niste probleme cu scoala si cu grupul de prieteni in care sunt.de cand sunt asa nu am vorbit cu prietenii mei cei mai buni si am jucat teatru ca sa nu se observe.dati-mi un sfat ca sa pot trce acest moment.
lucrez cu persoane private de libertate. cred ca te-as putea ajuta cu ceva informatii despre tinerii privati de libertate referitor la manifestarile psihoemotionale.
am pierdut tel mobil acesta este al 3-lea.mie frica sa nu afle parinti mei k sunt violenti.nu fac altceva decat sa plang.ce trebe sa fac?mie frica sa vin aksa
am un tata violent care maltrateaza atit fizic cit si psihic.. pur si simplu nushi da seama cit rau mi-a facut mie si mamei mele timp de 18 ani si nici no sa-si mai dea seama vreodata.. a ajuns intr-o stare intensa de rautate si ura care nu se va mai linisti.. citeodata am impresia ca nu mai pot sa respir si nu imi doresc decit sa mor si sa pun capat acestui chin la care sunt supusa.. nu gasesc solutii.. ies dintr-o depresie si intru in alta peste foarte putin timp. nu vreau decit sa am o viata linishtit, nimic mai mult.. desi sperantsa moare ultima eu totusi sper ca un sfat ma va ajuta cel putin sa trec peste acest infern care ma inghite cu totul.
nu stiu sigur daca am aceasta afectiune dar am obsercat ca am unle siptome din cele enumerate de dvs: nu pot dormi, nu am pofta de mancare si am niste goluri in stomac..sunt realista ca eu trebuie sa ma autuo controlez..dar sincer am incercat si nu pot gasi o solutie..daca puteti sa imi dati un sfat v-as fi recunoscatoare..multumesc
Posteaza comentariu