Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.
Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.
1. Cauzele depresiei
Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.
2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.
Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului.
3. Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.
Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Comentariile 301-350 din 426
tot respectu pt cine poate sa se sinucida,asta e finalitatea depresiei ,numai asa te vindeci..dak vrei sa se termine totul nu trebuie decat sa te omori si atat.e cam greu dar asta e singura solutie.decat sa te chinui mai bn o mierlesti
ca un prim pas, incercati sa nu mai strigati toti dupa ajutor universal , nu exista. aropiati-va mai mult de o persoana plina de viata, vesela si cu spirit puternic , cu putin noroc veti fi influentati pozitiv in timp de persoana respectiva pana reintrati in normalitate. am ceva experienta in depresii si se pare ca am ajutat multi sa treaca peste asa ca pentru orice discutii aprofundate sau doar pentru a va descarca imi puteti scrie la vis_frumos_de_vara@yahoo.com si am sa incerc sa raspund cat pot de repede. succes
Am doar 15 ani...si sufar de depresie endogena datorita certurilor din familie:(...Nu ma inteleg deloc cu tatal meu...simt ca ma uraste.Acum sunt vesela si peste 2 minute cad in depresie. Imi vine sa plang si simt ca toti sunt impotriva mea..ce sa fac?
Am luat seroxat 1 an jumatate.Am intrerupt 6 luni si m-a luat iar cu ameteli. Sa fie iar depresie?
mi sa inscenat un divort, care a devenit un calvar pt mine.am nevoie de ajutor.nam nici o vina in tot ce sunt acuzat dar sufar numai eu.ce fac?
pentru : flying, falling www.yogaesoteric.net -
vestea buna este ca exista remedii naturale eficiente Detoxifiant(dacia plant) cp 3*1/zi Emocalm("" ") 3*2/zi ganoderma("" '') 2*2/zi catinovit ("" "") 3* 1ling/zi in apa puteti comanda la tel 0268283043 sunt doar citeva din posibilitati; in plus e bine sa NU fumati,sa NU beti alcool si/sau cafea ideal ar fi ca cel putin 1-3 luni sa nu mai mincati carne,sa faceti miscare in aer liber (nepoluat) sa invatati sa va interiorizati,sa va cunoasteti dorintele sufletesti elevate ,sa urmariti sa le puneti in practica cu multa credinta. Si nu in ultimul rind reamintiti-va ca FRUMUSETEA STA IN OCHII PRIVITORULUI! Asa treptat va veti recistiga stima de sine si pofta de viata multa sanatate va doresc! dr. Daniela V
vad atatia oameni care se plang,as fi egoist sa mai spun si problemele mele.explicatii peste explicatii,dr nici o solutie?
Am sperat...si inca mai sper. Dar pana cand? De fiecare data cand se inchide o usha, sper sa se deschida alta...dar nu se deschide. Ma inec...Pot sa strig dupa ajutor, dar nimeni nu ma aude. Apa e rece...Vad soarele, dar nu ma incalzeshte. Nu inteleg pe nimeni, nimeni nu ma intelege. Mi-ar place sa cad de undeva...sa cad la infinit, in gol...Sar, nu sar? Nu vreau sa mor, dar nu mai vreau sa traiesc in intuneric. (ecstasy_till_death@yahoo.com, scrieti-mi daca vreti sa impartiti ceva ce simtiti...voi raspunde, daca nu am cazut)
ce pacat,speram ,si credeam ca aceasta este o boala mai rara,eu o am din copilarie,intr-adevar nimeni nu te poate ajuta...desi..culmea exista medici intara asta...si asta e o boala ..dar nici macar tratamentul medicamentos ..nu sunt in stare sa ti-l prescrie..eu ma stradui de cel putin 10 ani sa gasesc o modalitate de a-mi trata boala atat cu psihologi,cat si cu psihiatri,din start am avut parte de incompetenta lor si de comentarii neavizate de genul ca n-am nimic. Asta pentru ca nu cunosc,si nicic nu sunt dispusi sa se implice in metode terapeutice care sa dea rezulate.eU AM SUFERIT TRAUME PUTERNICE INCA DIN COPILARIE,am avut parte de respingerea parintilir,am fost implicata in problemele lor inca de mica,am fost abandonata la bunici,care aveau si ei probleme,bunica cu alcoolul,bunicul cu sanatatea,am suferit batai ,amennintari cu sinuciderea din partea mamei,am asistat de nenumarate ori cum mama o calca in picioare pe bunica ,cum ma batea si pe mine si pe surorile mele cate o noapte intreaga,cum eram inspaimantata sa o vad pe mama in fata ochilor,cum nu puteam sa-mi scot dic=n cap civintele ei ca i-am distrus viata,cum simteam ca am venit pe lume ca o povara ,cum imi era frica sa spun ce ma doare ,pentru ca asta provoca un atac de furie mamei,cum am fost abuzata sexual de rude mai mari cand aveam 5 ani,cum eram lovita de unchii mei,pentru ca ma lasa mama la tara si pentru ca nu aveam educatie..cate jicniri si cate umilinte am suportat din partea fratilor mamei,vecinilor care cunosteau problema mamei si care imi sortea un viitor la fel de "stralucit" mai tarziu,la 19 ani,cand am intalnit pe cineva care m-a iubit,am avut de aface cu aversiunea mamei indrepatata impotriva acelei persoane,ajunsa pana la atacuri pe strada,cum mi se cerea sa jur pe icoana ca nu m-am culcat cu prietenul meu,cum mama imi povestea ca a visat ca se culca cu pietenul meu,si ca asta e un semn rau....nu stiti cu toate astea ce am facut eu in viata ,ca am luat bacul cu o nota foarte mare,ca am luat la facultate la stat la Bucuresti,si mama nu m-a lasat,ca am semnat un contract de munca cu o companie de croaziere renumita,si nimeni nu m-a ajutat sa plec,cum m-am incsris singura la facultate particulara,si imediat am obtinut o oferta de munca la banca,dar am pierdu-to pentru ca n-am avut bani sa-mi platesc rata la facultate,...nu stie nimeni ca sunt o femeie foarte frumoasa,si inteligenta,sunt mama unei fetite de 2ani si jumatate ,o frumusete de fetita,si cat de greu imi e cu toate amintirile mele de cosmar,si cat de grea este povara lor,si cum te cufunzi in nisipuri miscatoare in momentul in care ai intrat iar in depresie,ca de cel putin 2 ri pe an am depresie foarte acuta cu 8 simptome prezente,lipseste doar gandul suicidal din peisaj....cat de greu e singur cu boala asta,....
depresia sau boala frici. depresia e boala care te poate face om sau ne om și cum spune Adriana , ca nu ai pe nimeni, sa ceri ajutor. nu sfătuiesc pe nimeni doar pot sa spun ca în cazul meu singurul sprijin pe care-l am este ca știu ca cel mai bun sprijin e sa lup fericit nu pentru fericire ci pentru prezent zambestei depresie si vei castiga ori cine ai fi nu cauta fericirea ci fi fericit asa cum esti si pot sa garantez ori cui vrea ca daca lupti fericit castigi in tot deauna, nimica nu este imposibil, lasandute calcat in picioare de depresie nu vei castiga nimica cred ca un sfat bun ar fi sa vizionati filmul music.and.lyrics. sloganul meu este e greu dar nu imposibil. fericirea e un drept cea mai buna arma pentru a combate depresia, e fericirea de a fi fericit cand pare imposibil, nu lupta pentru victorie ci lupta fericit pentru victorie. în unele momente din viata mea doream sa ma sinucid dar nu putut face pe motivul ca eram prea eram trist mult prea trist casa pot sa ma sinucid faceam calcul cu zile fericite din viata mea si cele mai putin bune si nu coincid de loc asta a însemnat un singur lucuru ca nu sunt eu cine vrea sa ma sinucid ci depresia mea am aflat adevăratul motiv. pentru cine crede ca nu exista speranța vreau săi spun un lucru poti sa pierzi totul in viata dar nuti pierde in credrea in tine însăți, oameni pot sati distruga viata dar nu si fericirea, fericirea sa fie cu toți cei ce cred fericire
am 48 de ani si cred ca sufar de depresie dar incerc sa o depasec singura, ca nu am unde sa cer ajutor pentru ca am ajuns la concluzia ca toata lumea sufera de aceasta boala dar multi se ascund sau incearca sa o mascheze. Am momente cand simt sa nu m-ai pot dar tot in mine gasesc putere sa o iau de la capat
am 19 ani,nu stiu daca sufar de depresie...sau..poate doar imi ascund asta, am avut niste probleme de familie, maikmea avea o relatie cu altcineva si eu stiam de asta, si cateva luni am trait cu secretu asta groaznic.intr-un final i-am spus maikmii k stiu de aventura ei, dar bineinteles nu putea recunoaste...dupa aia cateva zile m-am simtit bine, insa de vreo 3 saptamani am o senzatie groaznica de neajutorare, ma simt ingrozitor de singura,din kuza stresului am facut gastrita, iar ai mei nu-si dau interesul sa ma duk la doctor, ma duc peste tot cu prietenul meu, dar nevand autoritate si bani, nimeni nu ma poate ajuta. am senzatia k nu voi mai trai mult, am o gramada de complexe de la faptu k sunt prea slaba pana la faptu ca sunt timida si inhibata.imi vine sa plang, iar noptile nu le dorm din cauza durerilor fizice si psihice... sper sa-mi puteti raspunde daca sufar de asa ceva sau sa-mi dati o indrumare catre ceva... multumesc
eu am 22 de ani si sufer de DEPRESIE, sunt studenta la medicina de aceea nu am dreptu la o consultare la psihioterapeut altfel voi avea probleme la universitate .Si simt ca nu stiu de unde sa cer ajutor fiindca deja am incercat si sa ma sinucid, stiu ca nu e o cale insa nu mai pot ......
am 26 de ani si la 19 ani am suferit prima depresie am ajuns pe mana la psihologi multii din pacate si din pacate miau facut mai mult rau, caci tu nu poti da un tratament daca nu cunosti cauzele boli si ca atare am cules rezultate vant abea acuma dupa 7 ani am intales adevarata depresie pot sa va spun ca in ultimul an jumate moartea mi sa parut cel mai mare lux pentru mine asa de mare a fost durea am pierdut totul absolut totul dar pot sa va garantez ca am gasit medicamentul perefect care ma vindecat pe complect din ultimul om din lume am ajuns cel mai ferict om acuma creierul meu funcioneaza de nu-l pot recunoaste la locul de munca e perefect totul nu mai am nici gram de frica nici gram de remuscare absolut nimica care sa ma inpedice sa fiu ferict in viata acest medicament pe care-l am loat se numeste incredere neclintita
sufar de depresie de la varsta de 13,14 ani si se agraveaza pe masura ce cresc. acum am aproape 19. am aproape toate simptomele prezentate.. constientizez ce mi se intampla, am cerut ajutor dar totusi nu reusesc sa ma descarc emotional. daca ma sfatui, ce ar trebui sa incerc ca sa fiu mai deschisa.. multumesc.
am 17 ani,si cred ca am depresie de aproape un an de zile.acum un an de zile eram o persoana f comunicativa,plina de viata,imi placea sa iau initiativa intr un cuvant eram o persoana fericita ma simteam bine in pielea mea si nu mi doream sa ma schimb.de vreun an de zile nu mai sunt aceiasi persoana,sun aproape tot timpul trista,nu ma mai bucura aproape nimic,mi e frica sa-mi spun parerea sa vorbesc cu lumea din jurul meu ,sunt f complexata,ma simt urata ,slaba,adevarul e k am si slabit f mult in ultima vreme,dak inainte pot s spun k aratam bine aqm sunt f slaba, dar nici nu mai mananc asta tot din cauza k sunt trista si nu mai pot manca.dak merg la o petrecere sau retrasa si nu vobesc cu numeni,si ma simt prost, la scoala nu prea ma ridic din banca in pauze si stau retrasa ,acasa nu ma prea inteleg cu ai mei,am un iubit care e f gelos si suspicios care ma streseaza cu neincrederea lui tot timpul, si multe altele.....dak puteti sa ma ajutati q un sfat ceva.va multumesc!
Este trist sa descoperi faptul ca dintr-un motiv care te epuizeaza psihic si fizic. .ajungi incapabil sa mai detii controlul propiei persoane.Te complexeaza nu numai in prezent..ci posibil si in viitor. O sa apara mereu teama ca in orice moment al vietii se poate declansa din nou aceeasi stare...care uneori te poate distruge in totalitate. In momentul asta..sa zicem ''sufar'' din dragoste...insa ma inspaimanta momentul inevitabil in care o sa sufar din motive mult mai grave..cum ar fi moartea sau boala unui apropiat. Cred ca puterea psihica..care te poate ridica..nu o are toata lumea. Cred ca...oricate sfaturi si mangaieri si sustineri ai primi din partea cuiva..(daca le primesti)..sau mai corect spus..daca stii sa le cauti, nu te pot salva in totalitate..daca nu esti facut sa poti trece peste.Sper sa nu am dreptate..
nu mai stiu ce sa cred despre mine,simt ca totul s-a sfarsit,nu am mai simtit o bucurie de 2 ani. am fost la o gramada de doctori: pshiatri,psihologi ,paranormali am fost peste tot unde e posibil sa ma trateze, da ma simt mai rau nu am incredere in mine de loc,nu am incredere in nimeni,nu mai ies din casa,noaptea nu mai pot sa dorm,cu parinti nu vorbesc ma enerveaza tot ce zic catre mine ,de mancat nici nu vorbesc mananc la doua zile,fumez in continu,de gandit nu mai pot sa gandes deloc,nu-mi mai gasesc cuvintele,totul se petrece in mintea mea dar nu am putere sa vorbesc despre mine am noroc ca am parinti buni care incearca sa ma inteleaga . fac totul inpotriva mea ma urasc,ma injosesc singur cred ca sunt ultimul om dupa aceasta lume ce mai nu sunt in stare sa mai fac nimic. nu am cerut ajutor la nimeni,prieteni nu mai am VA ROG, DATI-MI UN SFAT!
Un mod eficient de combatere a depresiei sunt si exercitiile fizice. Exercitiile intense provoaca in creier producerea de endorfine, substante care favorizeaza optimismul. Mi-as dori sa va pot fi de folos.... sunt psiholog
Expunerea la lumina puternica poate atenua depresia de iarna, scazand nivelul melatoniei si crescand nivelul serotoninei. Puteti mari expunerea la lumina in urmatoarele moduri: » iesiti in aer liber la mijlocul zilei o jumatate de ora » daca medicul va permite stati in fata unei lampi de mare intensitate, intre ½ de ora si 2 ore pe zi » in camera unde va petreceti cele mai multe ore pe zi instalati un tub fluorescent puternic cu spectru complet » folositi la maximum lumina zilei.
Deci dupa ce am citit si ma-am informat cu toate amanuntele despre depresie chiar din mai multe surse am sesizat ca sunt bolnav de depresie reactiva si totusi nu am inteles cum pot sa o tratez am incercat citeva tipuri de calmante dar nu au efect practic deloc. Problema este acum o luna am ramas singur dupa ce am trait impreuna patru ani cu o domnisoara pe care o iubesc si tin la ea foarte mult care nu mai doreste sa fim impreuna si sa creem un viitor impreuna din simplu motiv ca dupa patru ani ea sia dat seama ca nu suntem compatibili ca caractere asta e.
luptati singuri,nu va poate ajuta nimeni!feceti va o lista cu ce va face fericiti sau ce va aducea fericirea inainte sa ajunteti in situatia asta,imagistica este iar foarte importanta.se spune inca din antichitate ca grecii si roamanii considerau imagistica un mod de vindecare si in mai bine de 80% din cazuri da rezultate,indiferent de ce boala discutam,orice!!! succes!!!
m-am saturat de mastile mele,de acele zambete false afisate tuturor!!!!ar trebui sa vad si eu acele parti frumoase pe care altii le vad in mine!ma urasc!!mi-e frica de mine,mi-e dor de mine...ma vreau inapoi!ma mint mereu si zic ca totul v a fi bine...cand oare se v-a intampla asta????a trecut deja un an si jumatate.....nu mai vreau!!!!!
Am 29 ani si de o luna ma zbat cu un sindrom depresiv. E de la nasterea micului meu copil, mi-am schimbat locuinta si nu ma mai bucura nimic. Am de toate si nu vreau nimic. ba chiar am vrut sa si divortez. e aiurea boala asta. acum iau ZOLOFT, CALMEPAN SI TORENDO si totul revine la normal. e o boala grea. sanatate doresc si la dusmani.
vreau si eu adresa de mail sau messenger a unui psiholog....Va rog din suflet
De 8 luni..am stari de depresie..Sunt f deprimata..n`am chef de nimik.Imi vine numai sa plang sa tip sa urlu..sa ma dau cu capu de pereti.Am impresioa ca nu am dc sa traiesc..Ca eu nu am ce cauta aici.. unde sunt :) Nu stiu ce sa mai fac. :(
caut un doctor adevarat sa ma trateze 0728305425 brasov
am fost plecat in strainatate si intro noapte mam trezit ca nu aveam aer si ma loat toate frizoanele si am hemat ambulanza mia dat niste picaturi si de atunci doctori spun ca am intrat intro depresie am fost la multi doctori iau pastile dar tot nu mia trecut si a trecut un ansi sase luni si tot rau ma simt va rog ajutatimanu conteaza cit costa
@ personaje ca tony, maribell, lili, alexandra bv si toti ceilalti filosofi care au sfaturi marete de genul: "singurul doctor si tratament sunteti voi, boala intruchipata, nici un doctor nu poate ajuta etc...". Dragilor, daca ati fi fost cu adevarat vreodata in situatia acestor persoane disperate ce sufera de depresii sau daca ati fi mari experti in domeniu, ati sti cu siguranta ca aceste "sfaturi" nu sunt bune de nimic! Am o anumita pregatire in domeniu si cu toate acestea tot am suferit de depresii. SINGURUL AJUTOR ESTE INTR-ADEVAR UN MEDIC, UN PSHIHOLOG SAU PSIHIATRU SI APOI O TERAPIE CARE SA FIE URMATA CUM TREBUIE!!! Nu spun sa va faceti ca mergeti la doc pentru ca ulterior va indopati cu medicamente facandu-va sperante ca numai acestea va vor ajuta; intr-adevar in cadrul unei terapii (intr-o institutie sau cabinet de specialitate) se pune mare accent pe lucrul cu sine, dar numai alaturi de un profesionist care stie despre ce vorbeste! Asta nu inseamna insa ca pana atunci sa va mintiti pe voi si sa asteptati si sa asteptati si sa tot asteptati ca lucrurile sa se rezolve de la sine, fara consultarea unui specialist si numai dupa cititul parerilor unor anonimi in internet... Mergeti la doctor, altfel nu cred ca veti mai putea avea parte de o viata cat de cat normala. Cu depresii nu-i de jucat, chiar daca exista unii -nu-i asa???- care considera ca toate simptomele pe care le aveti vi le inchipuiti din lipsa de atentie asupra persoanei voastre... Stiati ca 10-15 % din oamenii ce sufera de depresii isi iau viata intr-un final tocmai din acest trist motiv: nu mai vad nici un sens in viata, se considera egali cu zero si singura scapare din acest iad o vad in moarte. Nu cred ca asta-i rezolvarea... Sa auzim de bine!
dragii mei....singurul medic si'n acelasi timp tratament,sunteti chiar voi!!!...nu mai atrageti boala asupra dv'stra(boala intruchipata)...
Asta a fost reactia mea de cate ori cunoscuti din anturaj si unii preoti au incercat sa-mi dea de inteles ca sunt depresiva; am fost la un psihiatru, insa n-am putut sa inghit pastilele pe care mi le-a dat. Doctorita de familie m-a jignit, s-a purtat oribil cu mine dupa ce a vazut reteta de la medicul cu pricina. Am de multi ani simptomele descrise, mereu am pus pe seama diferitelor fapte, actiuni ale celor din jur nervozitatea continua. M-am instrainat aproape complet, m-am izolat, sunt in concediu medical acum pentru ca nu pot merge, mi se inmoaie mainile si picioarele. Si ma rog la Dumnezeu zi si noapte sa se termine calvarul. Iar cat despre dragoste.... ma intreb de mult daca exista; pentru mine e o poveste frumoasa, un mit. Mentionez ca am avut un tata dement, alcoolic, violent, care a incercat sa abuzeze de mine. Nu a reusit; dar nici eu nu pot avea o relatie normala cu un barbat. Am trecut de faza in care ii uram pe toti. De la sinucidere m-a salvat frica de Dumnezeu. Am iubit mult, am incercat sa inteleg si sa ajut cat am putut, insa in aceste momente cumplite putini imi sunt alaturi; multumesc lui Dumnezeu ca exista acesti oameni. Mi-e greu totusi sa ma reintegrez, cad pur si simplu, ma tin cu greu pe picioare, mi-a picat si pleoapa de un ochi, am o figura de cadavru. Si simt ca nu ma iubeste nimeni. Maica-mea ma sufoca, are tendinta de a ma controla, desi nu mai sunt un copil. Imi doresc sa fiu teafara, buna de munca si sa am un job din care sa ma pot intretine. Si sa cunosc dragostea........... daca exista!
De foarte multa vreme imi merg toate rau. Am pus totul pe seama DESTINULUI. Tot ce se intampla se intampla cu un scop. Dar m-am inselat! Cu timpul "durerile"mele fizice au luat amploare, eram mereu obosita, simteam dureri ale membrelor, o apasare pe piept, un nod in gat, imi cadea parul, tremuram, transpiram.Ici colo auzeam de diferite boli cu manifestati "fizice" ca si ale mele(osteoporoza,cancer la plamani,pb ale tiroidei,....) Am inceput sa merg pe la medici incercand sa ma tratez de aceste boli. In urma unor analize complecte starea mea de sanatate era perfecta din punct de vedere "organic".La o analiza mai amanuntita Medicul de familie m-a intrebat asa intr-o doara daca cumva nu sufar de depresi.Am fost uimita.Eu? Depresiva? Nu! In nici un caz! Si totusi.Poate? Ce-i drept ca in ultima periada soarta mi-a jucat cateva feste! Dar ma consideram foarte puternica si nu le-am bagat in seama! Insa toate astea au jucat un rol important la dezechilibrul meu pshihic! De atunci ma aflu in tratament! Si pot spune ca ma simt un pic mai bine, un pic mai mult. Incet incet incetisor, dar sigur, imi revine pofta de viata! Sfatul meu celor care citesc acest mesaj este"Comunicarea", comunica cu medicul de famili, el este primul care te poate ajuta.
nuj ce sa mai fac am ..sunt terminat..........id de messenger:sk8er_boy008...........help
Te rog nu iti pierde iubirea doar pt o teama care doar tu o hranesti ...si nici decum faptele...daca ai timp cauta si il umple cu lucruri care te pot face fericita sau pot aduce fericire in cuplul tau te pupik si sa auzim de bine oki?
Am 27 de ani.sunt studenta la psihologie. acum o luna a murit tatal meu,simt ca sunt coplesita de durere.Este prima mea experienta cu adevarat traumatizanta,mai ales ca am stat langa el in spital in tot acest interval de timp.Pe mine m-au ajutat foarte mult calmantele pe baza de plante.si acum am momente cand imi aduc aminte,si nu scap de anumite scene dar incerc sa gandesc pozitiv.ce ma ajuta foarte mult este faptul ca, de cand am experimentat aceasta trauma incerc sa ajut pe altii. Asta recomand si altora.cea mai mare satisfactie este sa ajuti pe cei in nevoie.Zambetele lor sunt curative,credeti-ma.Si nu trebuie sa mergi departe sa ajuti pe cineva.
Am problema cu soacra mea,ii este frica sa mai stea singura,a fost diagnosticata cu depresie insa dansa zice ca ameteste ca-i este tare rau in ciuda faptului ca nalizele sunt OK.....pur si simplu ne dispera ,doar ce a venit de la spital si vrea sa mearga din nou,refuza sa stea singura.Se pare ca medicamentele nu si fac efectul din moment ce dansa nu se poate controla .Ce putem face ,ceva naturist stie cineva??????? va multumesc.
Am multa tristete cand vad in jurul meu atatea persoane care nu au cu cine sa vorbeasca despre o mare boala..depresia...sa stiti ca singurul doctor care va poate salva sunteti chiar VOI dar daca este un pik cam inaintata boala aveti sigur nevoie si de un bun psihiatru care sa va poata indemna pe calea cea buna a revenirii de sine ...a dorintei de atrai...trebuie sa luptati pt viatza frumoasa care toti ati avuti pana sa cadeti in aceasta blestemata "GROAPA"...numita depresia...tatal meu a scapta...a luptat mult un an de zile si numai el saracul stie % prin ce a putu sa treaca..sa va dea bunul d-zeu putere si lumina sa puteti trece prin aceasta mare incercare..va doresc mult noroc si doamne miluiestene pe noi toti va pupik pe toti .... daca voi credeti ca eu as putea sa va fiu de folos in vre-un fel puteti sa imi scrieti pe maribell1723...va pot asculta...din pacate doar atat...daca va ajuta la ce va scrieti-mi
Oameni buni aveti o mie de motive sa traiti si sa va bucurati de viata! V-ati gindit vre-o data cit de fericiti sunteti ca sunteti sanatosi, uitati-va la oamenii invalizi, la copii fara parinti si fara case, la oamenii bolnavi de cancer sau alte boli incurabile!! Trebuie sa ai dorinta sa mergi inainte macar din curiozitate - sa vezi ce o sa se mai intimple in viata ta! Cautati momente din viata de rutina care va fac placere si bucurie, repetati-le cit mai frecvent. Ginditi pozitiv si pozitivul va veni in viata voastra va asigur, eu am incercat si lucrurile s-au schimbat! Incepeti sa iubiti si persoanele care va iubesc si sa-i ignorati pe cei ce va aduc neliniste in sufletele voastre! Haide sint sigura ca reusesti!
ma numesc nely am 39 de ani si nu mai stiu c sa fac de 8 luni nu mai am nici un simt daca sunt murdara nu simt fac baie k stiu k trebuie facuta dar nu ca simt eu am un copil si nu mai simt dragostea aia de mama care o simteam mai demult pt el nu mai stiu ce sa fac prin casa inainte eram ff muncitoare dar akum kiar dak vad lucrurile nearanjate prin casa nu ma intereseaza nu mai simt caldura sau frignu mai stiu sa fac nici o cumparatura nu mai stiu sa fac de mancare nu stiu cu ce sa ma imbrac nu ma mai deranjeaza nimik muzica sau k se tranteste o usa sau ca e curent pur si simplu nu mai am nici un simt am fost si internata am fakut acupuntura si k si kum nimik am fost p la manastiri peste tot am fakut 18 masluri nu mai simt kand intru in biserica stiu k e biserica dar nu mai simt nimik nu ma mai simt obosita pot sa stau o saptamana nedormita k tot nu mie somn dimineata kand ma trezesc nu mai simt k trebuie sa ma spal p dinti sau p ochi nimik sunt k o leguma nu simt cearta poate cineva sa zbiere la mine k mie indiferent nu simt ura iubirea frica nu mai am sentimente fata de cei dragi nu ma mai inteleg k copilul dak spune ca il doare ceva nu ma intereseaza stau si ma uit la el mi sa spus ca am facaturi aruncate pe apa si k niciodata nu ma mai voi vindeca nu mai am nici o speranta lumea imi spune sa ma incredere in dumnezeu ca el ma va face bine dar eu nu mai cred nimik k am fost peste tot si nimeni nu ma ajutat de 8 luni eu nu mai am nici o durere mi sa spus k am dureri de ovare si de coloana de cap dar eu nu le simt daca ma duc la medici imi spun k am depresie lumea imi spune k sunt facaturi nu mai stiu ce sa mai cred nu stiu ce sa intampla cu mine sotul meu imi spune ca vindecarea mea este sa imi impun mie ce trebuie sa fac si in fiecare zi sa gandesc sa ma misc sa simt k o persoana normala sa fac si eu efortul asta eu nu am vrut si nici nu vreau sa ma sinucid vreau doar sami iubesc copilul k inainte sa simt ca ma doare ceva sa nu ma mai simt inutila sa stiu sa fac o mancare sa simt ca traiesc daca vreti sami scrieti pe adresa razvananghel@ymail.ro este al baiatului meu va multumesc astept msj dumneavoastra
Nu stiu ce ar fi de zis...De ani de zile am o stare de tristete..singuratate nu stiu exact ce e. Inca de pe la 14 ani m-am gandit la sinucidere..acum am 21...am fost destul de aproape sa ma arunc de la etaj...stateam in fund pe geam si incercam sa-mi fac curaj...Nu pot sa imi dau seama ce se intampla cu mine...cateodata ma simt atat de trist....Timp de 4 ani am avut o relatie...chiar astazi s-a incheiat totul din pacate...Pot sa zic ca fata asta era motivul pentru care traiesc...ma simteam foarte bine langa ea si ea langa mine... Ne-am despartit exact din cauza depresiei mele...pentru ca uneori cad in depresii adanci...si ma izolez complet de lume...Si e de inteles faptul ca dupa 4 ani de zile ... s-a saturat. Exista totusi ceva care ma binedispune mereu.. si anume sa fac un bine, sa ajut. Mereu dupa ce ajut pe cineva si primesc sincere multumiri ma simt oarecum fericit si imi creste moralul...
Asa este,cred ca fiecare ,daca s-ar analiza pe el insusi,ar descoperi ca are o "micuta"depresie in suflet. Cel mai important este cum tratam fiecare acest lucru si cat de departe a ajuns depresia.Din pacate la cineva drag mie,depresia si-a facut foarte mult loc in suflet si nimic nu mai e ca si inainte,totul e negru si fara iesire. Eu cred ca apropierea de Dumnezeu ,impreuna cu vointa ta si cu ajutorul celor din jur ,sunt primul pas spre vindecare.Chiar daca pentru noi romani este foarte ciudat sa auzim vorbind de psiholog,eu cred ca un alt pas inspre vindecare este ,statul de vorba cu un psiholog.Asa poti afla cand si de ce s-a declansat depresia si poate multealte lucruri despre tine care sunt bine ascunse in adancul tau ,.Iar al treilea pas cred eu ca este viata pe care o vei duce dupa ce a inceput recuperarea ta.Eu cred ca toate aceste lucruri se imbina intre ele si unele fara altele nu functioneaza corect!Nu este obligatoriu ca toata lumea sa creada ca si mine,dar sper din tot sufletul sa fie de ajutor cuiva ceea ce am scris!
Prietena mea sufera de o depresie majora, exact de ziua ei anul trecut i-a murit sora, nu mai poate iesi din starea asta, nu mai zambeste, este distrusa si a inceput sa se inchipuie bolnava, la medici nu vrea sa mearga si familia ei nu renoaste din cauza indolentei problema si din cauza rusine, ce sa fac eu.
Am doar 13 ani si am vro 4 luni de cand ma confrunt cu aceste simptome ..pana akum nam vrut sa cred ca sunt depresiva,desi cea mai buna prietena a mea incerca cam sa ma aduca si la posibilitatea asta..insa acum ma regasesc in articol si in unele comentarii simi dau seama cas asa ...iam zis mamei ca ma urasc pe me,etc..iam explicat si ea na zis mai nimic ajutator..ci doar ca dak lumea era pe vremea ei asa nu s mai ajungea pana in ziua de azi :( ..nu mi se pare a ajutor din partea ei..ma simt f singura..uneori plang fara sa am vrun motiv..ma consider proasta si urata ..uneori nu ma mai suport ..alteori vreau sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc..sunt plictisita de tot ,nam chef de nimic ..simt ca nus buna de nimic :(( ..nush ce sa mai fac ..
Am 28 de ani si sunt depresiv de vreo 5 si aici nu ma refer la depresia aia la care se refera unii dintre voi si pe care eu o asociez cu expresia 'pasa proasta',nu , eu vorbesc de depresia ca boala grava ,cu internari cu medicatie grea cu stari catatonice ...Concluzia la care am ajuns dupa astia 5 ani e ca tot ce am incercat pana acu' e inutil ,tot nu am viata sociala nu mai simt nimic din ce simteam o data si idee e ca nici nu stiu daca mai vreau sa simt ceva ,asta e realitatea in care traiesc acum ,o viata insipida si fara perspective ...simt ca imi traieste altul viata ...ideea e ca noi astia depresivii murim de doua ori odata moral ,ceea ce la mine s-a intamplat la 23 de ani si altadata fizic ceea ce e o binecuvantare pentru orice depresiv care se respecta...
am aproape 15 ani..si destul de des am depresii....nu ma mai pot opri din plans..iar gandul ca o sa imi moara cineva ma urmareste mereu...in special cunoscuti. muzica ma face si mai depresiva...ascult mult gothic melancholy...poate nu e bine..nu mai stiu :|
Am citit pe mai multe siteuri ca de depresie te poti trata cu pastile sau la specialist dar mie frica.. sunt minora si trebuie sa vb cu parint despre asta dar nu vreau ca ei sa stie de problema mea nici prieteni mei ce vor zice si ce vor crede? ma vor considera si mai ciudata decat cred acum...sunt total confuza
Aici toata lumea se considera bolnava de depresie,dar de ce nu incercati sa va ajutati intre voi ,sa va sustineti ? Deja formati o grupa de depresivi. Poate ca o alta forma de vindecare ar fi aceea de a discuta problemele noastre aici. Haideti sa comunicam .Se spune ca fara comunicare orice se destrama si e normal. Ne putem pierde personalitatea sau chiar viata.Cei care au cu cine sa vb ,sa nu ezite niciodata pentru ca e pacat .Cativa vb despre sinucidere cum ca ar fi ultimul gest necugetat.Ei bine parerea mea e ca sinuciderea ar fi o extrema ceea ce nu este valabil si pentru noi ,persoanele care sufera de depresie.Inteleg si stiu cum e,dar vreau ca toti care se gandesc la aceasta extrema ...sa isi ia gandul pentru ca nu este cea mai buna solutie.Iar m-am lungit cu scrisul.Va las si va doresc numai bucurii, sanatate si liniste sufleteasca din belsug si departe gandul de fapte rele. O viata avem si trebuie sa o traim din plin. Viata lunga sa aveti!
Am citit majoritatea subiectelor postate de voi,si tin neaparat sa va spun ca si eu sunt depresiva.Insa am si perioade cand sunt vesela si asta se intampla foarte rar,mai ales acum ca mi-am pierdut si tatal pentru totdeauna,dar tin neaprat sa va spun ca tot ceea ce ne ridica sau ne doboara vine din interiorul nostru si numai noi ne putem face un bine. Adica de ex. daca ne ducem la un cadru specializat in ceea ce ne afecteaza pe noi,respectivul ne va putea ajuta doar daca noi ii permitem.....atat timp cat ne dorim vindecare o vom obtine si de asta am devenit constienta abia dupa ce am citit majoritatea mesajelor. Incercati ca in orice lucru rau sa vedeti si partile pozitive, pentru ca ele exista ,dar in principiu noi vedem doar ce este mai rau,pentru ca asa este normal si asa se intampla de obicei. Foarte putini au puterea de a vedea in viata asta si de a face doar bine.Este firea omului,natura noastra sa alegem raul mai repede decat binele. Asa ca tratati-va singuri sau cel putin incercati si o sa vedeti rezultatele bune .Nu intr-o perioada foarte scurta ci una lunga dar o sa reusiti. cred ca v-am incurajat destul.Bafta ! La randul meu si eu am nevoie multa . Mai cred insa ca de depresie nu ne vindecam total si ca ea va ramane acolo ascunsa undeva si ar face bine sa nu mai iasa niciodata la iveala.
inainte de a intra pe acest site stiam...stiam ca sunt bolnava...acum urmatorul pas e ce sa fac?unde sa caut forta sa depasesc depresia...imi plac plantele, am foarte multe atat in casa cat si in gradina...dar acum nu mai gasesc nici o atractie fata de ele...nici macar apa nu le-am pus de cateva zile....am un catel in curte...am si uitat de cand nu m-am mai jucat cu el...am papagali...saracutii nu stiu de cand nu le-am mai ingrijit colivia...am un copil de 14 ani...a inceput primul an de scoala in spania...3 limbi straine...spaniola , catalana si engleza...nu am energie sa-i fiu alaturi si nici puterea sa ma concentrez sa il ajut cu adevarat...am un partener de viata....cu care ma cert toata ziua cat e de mare daca e pe acasa...munceste mult, de aceea nu sta mult pe acasa si cand vine e obosit , stresat si asa in starea in care sunt eu, nu facem altceva decat sa tipam....si sa ne certam...m-am inscris la doua cursuri de limbi straine...sincer de rusine trebuie sa ma duc...eu nu simt nici un interes...desi stiu ca tot ce voi invata ma va ajuta mult...intrebarea este ce rezultat voi obtine?... am lucrat mult ani de zile, acum nu mai am serviciu...l-am intrerupt sa ma pot ingriji de casa , de familie, de copil, si sa fac niste cursuri...ei, uite ca nimic din toate astea nu imi iese acum...ma simt obosita, nu reusesc intr-o zi intreaga sa fac cat inainte lucram intr-o ora...nici cafeaua, nici vitaminele, nici energizante....nimic nu ma trezeste la viata...fac mancare, spal vasele, si fac curatenie...din rusine si din bunsimt...insa toate le fac in reluare...de relatii intime nici nu pot mentiona ca e cazul...si in rest imi petrec viata zi de zi traind in reluare....parca e corpul meu, dar mintea, gandirea, miscarile le simt straine de persoana mea...parca traiesc viata altcuiva...nu ma cunosc si nici pe departe nu ma recunosc.... insa simt ca trebuie sa fac ceva...inainte aveam planuri, stiam ce am de facut de la o zi la alta....acum mi-e indiferent...
Posteaza comentariu