Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.
Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.
1. Cauzele depresiei
Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.
2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.
Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului.
3. Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.
Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Comentariile 201-250 din 426
Cred ca sunt depresiva ....... nu am prieteni/prietene, stiu cum e sa te simti dat la oparte ,invizibil poate chiar neimportant si e ingrozitor sa simti acest lucru .nu stiu dak ati vr sa vb .... mi-ar place sa vb cu cnv care ma intelege despre problemele meu fiindca familia nu ma intelege . id meu este : delinyka
Buna ! Am si eu o problema, asemenea tuturor care au scris aici, vreau sa spun ca am senzatia ca nu mai am vlaga in mine. Sunt depresiva de vreun an si ceva, si totul se invarte in jurul adolescentei mele foarte zbuciumate. Tot timpul imi amintesc de copilarie si ce frumos era, si cand nu mai pot, incerc ori sa beau ceva ori sa fumez in cantitari mari. Simt de multe ori ca trebuie sa vorbesc cu cineva, insa nu mai am incredere in nimeni si nu vreau sa stau pe capul nimanui. Nustiu ce as putea sa fac..
eu cred ca sufar de depresie maniaca ,nu stiu ce sa fac si de ce am ajuns aici.ma simt nefericita .nedorita si tot timpu mi se pare cred ca prietenu ma va parasi pt alta.ma vad urata si mereu sutn trista si plang de multe ori nici eu nu stiu de ce plang sau sunt trista.am 20 ani si mie frica ca o sa pierd tot ce am mai drag din aceasta cauza.ce as putea face.cred k am ajuns aici pt ca el am inselat si don momentu ala eu cred ca dupa c e voi pleca la scoala o va face din nou si am va parasi.nu mai am incredere nici in mine.
incercati sa acceptati trecutul si bucurati-va de tot ce va ofera viata in momentul prezent. toti avem probleme, dar le depasim. asta trebuie sa faceti si voi: depasiti acele stari de neliniste si acceptati soarta
Sincera sa fiu nici acum nu mi-am dat seama care este adevarata definitie a depresiei,insa eu trec prin anumite stari de aproape 7 ani(inca din adolescenta).Totul a inceput cu insomnii,stari de greata,nu aveam pofta de mancare si aveam unele momente in care imi batea inima fff tare,simteam un gol in capul pieptului si imi era frica(de ce...nu stiu).Ajunsesem chiar sa imi provoc singura durere.A durat cam doi ani dupa care mi-am revenit pentru cateva luni,apoi am luat-o de la capat...Si uite asa stau la 5 dimineata treaza,plansa,nefericita,cu o durere de cap continua(dar m-am obisnuit).Vreau sa mentionez faptul ca NU am niciun motiv in acest moment sa fiu nefericita,constientizez acest lucru... Oare exista un tratament?Orice...
Va rog sa ma ajutati....mi se intampla lucruri groaznice...am depresie d 3 ani...de cand m´am separat de parintzii mei.Acum am 17 ani si in sfarsit am acceptat gandul ca am o depresie,dar chiar si asa nu stiu c s fac.Am incercat s m sinucid de 2 ori...Am nevoie de ajutor urgent ...va rog...
vreau cateva sfaturi .sa pot scapa ,de depresie.eu sunt ok atunci cand locuiesc singura.probl este ca am avut o depresie la 17 sau 18 ani.acum mediul in care traiesc imi da stari depresive.am un nepot cu care locuiesc impreuna,imi vorbeste foarete urat,asta e motivul care ma face sa ma inchid in mine.va rog ajutati_masau daca se poate sa vb cu cineva.
scuzati greselile dar nu prea le am cu internetul si am scapat sirul dar oricum ideea era ca in toate aceste afectiuni ale gandiri credinta in dumnezeu ajuta pe toate lumea credinta ca este cineva cu noi care nu ne lasa indiferent de ce facem sau gandim ca ne iubeste neconditionat este un mare ajutor sigur ca multi n au avut parte de o educatie religioasa dar va spun gustati l pe dumnezeu si el va va elibera de toate poverile voastre va spune cineva care a trecut pe unde ati trecut cu sio voi
buna tuturor mi a placut foarte mult cele spuse de hanna are mare dreptate ca noi oamenii vrem merue sa fim aprobati de oameni ceea ce seintampla destul de rar ca un om sa te aprecieze de multe ori nici chiar parintii fara voia lor fac mari greseli pretinzand de la copii lor ceea ce ei nu au putut realiza fiind prea autoritari sau perfectionisti pregatind pe viitorii depresivi ar fi multe de spus si eu m am confruntat ca fost credinta in dumnezeu si
Salut ma numesc Sergiu am 23 de ani dar in ultimul timp imi este foarte greu sa iau o decizie sa sa orice alceva si de parca ma tem de ceva dar nu stiu de ce anume si nu tot timpul asa a fost de parca sunt un om om care a pierdut totul in viata. ajutati va rog cu un sfat bun
incep prin a spune ca am citit ft mult despre boala"depresie"o boala care te curata pe zi ce trece ai senzatia ca nu mai vezi ca nu mai auzi totul in jurul tau se invarte cu viteza lumini ajungi uneori sa crezi ca mai bn era sa nu ai o mana sau un picior decat sa suferi din punct de vedere psihic.depresia cum se poate caracteriza ca o amintire neplacuta care o gandim in fiecare secunda minut etc.eu sufar de 4 ani de depresie e un adevarat iad prin care trebuie sa lupti cu cel mai greu adversar din viata ta "cu tine insuti"st clipe in care oameni din jurul tau de defaimeaza toti iti par dusmani privirea ta nu mai e aceeasi simti ca totul se naruie in fata ta .Parerea mea e ca depresia nu se vindeca niciodata doar trebuie sa o tii sub control pt ca starile difera depinde de mediul si locul in care ne aflam.de aceea zick ca nu trebe sa ne mintim in exterior pe noi si pe cei din jur ca ne simtim ft bine si de fapt ne e ft greu in interior .am incercat cu medicamente am schimbat mediul in care traiam stiti cum se spune "omul sfinteste locul nu locul sfinteste omul"dar tot degeaba oriunde ma aflam aveam o stare de nemultumire care imi apartinea ma gandeam tot timpul ca cei cu care care aveam contact sa ma priveasca intru un fel anume sa fiu intodeauna perfect sa fack fata la toate cu brio dar de fapt totul imi mergea pe dos.FT BINE CE A SPUS HANNA DEPRESIA NOI O PROVOCAM CU AJUTORUL CELOR DIN JURUL NOSTRU trebe sa credem in noi chiar daca st oameni mai putin destepti mai putin frumosi ca aspect fizick chiar daca avem o situatie financiara mai dificila toti avem acelasi drepuri si primordial este lucru pentru care traim viata .As vrea sa vb cu tn HANNA .NU UITATI CA TRAITI.
in ultima perioada a facut deja vreo 5 tratamente si in zadar. a stat si in spital si a avut o perioada de vreo 3 zile cind se simtea mai bine, se simtea gata de a face ceva, insa a revenit apoi la starea initiala. iata de ce eu sunt sceptica cind vine vorba de pastile, injectii etc. nu e in stare sa faca curat in casa, vorbind despre mincare mai mult decit oua sau cartofi prajiti nu are curajul sa faca. nu se ingrijeste deloc. unica ei ocupatie este sa stea; nici la televizor nu se uita, mai curind el la ea. nu se poate concentra deloc, vederea e tot mai slaba. abia se misca si abia vorbeste. de dormit nu doarme decit 1 maxim 2 ore pe noapte, dar nici nu simte aceasta nevoie. si asta timp de mai mult de 2 ani!! de vreo 3 ani e divortata de tatal meu, din cauza ca era alcoolic si o batea chiar! cred ca si asta ar putea fi o cauza. a mai fost si peste hotarae, iar prima data cind a aparut aceasta boala ea era acolo si isi facea griji ca noi eram singuri, chiar daca era cineva care ne vizita zilnic si avea grija de noi. mereu repeta "ce sa fac, ce sa fac?, cum sa mai traiesc asa?" eu nu prea stiu cu ce o pot ajuta, de aia am si apelat la voi, mai ales ca si eu am cam aceleasi simptome de depresie, nu mai am nici o pofta de viata, de nimic si simt ca parca traiesc in zadar, mi-am pirdut total increderea in sine. unica diferenta este ca n-am probleme cu somnul. parca nu sunt in stare sa fac nimic, ma duc de la un lucru la altul si nicaieri nu fac fata. relatii serioase nam avut niciuna. foarte multi nu inteleg asta.ajutati-ne va rog! nu mai putem continua asa. poate exista totusi o lumina la sfirsitul tunelului.
la mine e o problema mai complikata.mama mea e in stare de depresie deja de 2 ani.a mai avut si mai inainte asa ceva dar era pe un timp mai scurt.mai intii o luna, si s-a vinedcat cu ajutorul tratamentului medical (se presupune), mai apoi 2, peste vreun an-doi iar se repeta deja pe o perioada mai lunga, insa deja nu mai avea efect acelasi tratament.fusese nevoita sa faca vreo 2-3 tratamente ca sa poata iesi din aceasta stare, si niciodata acelasi tratament nu a functionat mai mult decit o singura data.un an deja se prelungea, , 1 jumate si acum 2,pornit spre 3.dupa descriere e depresie reactiva.
buna! am aproape o luna de cand simt k inebunesc,,, simt nevoia sa ma tip sa urlu.. ma cert des cu iubitu meu.. ma enervez din orice apoi incerc sa dau vina pe mine si tac... ce se intampla cu mine? eu zic k am inebunit:|
buna seara. am 19 ani si de aproximativ 5 ani traiesc in umbra.lucru care imi este foarte greu.mi se face rau in sensul ca vars in absolut orice situatie care are legatura cu realitatea.imi este rau cand ies in oras cu prietenii, cand am dat examen de bacalaureat, cand am fost in vacante, la petreceri...sigur ca au mai fost mici exceptii, dar foarte putine...toate acestea s-au declansat cu cu 2 luni inainte de a da capacitatea...cand au aparut 2 probleme la care ma gandesc ca aceastea sa fi pus capa...faptul ca parintii mi-au descoprit jurnalul, unde aveam foarte multe chestii scrise si despre ei si despre absolut orice faceam eu fara pic de perdea, faptul k tata ma presa exagerat de mult sa invat pentru capacitate....si inca o chestie mai intima de care nu pot relata aici...ma afcteaza foarte mult pntru ca am ajuns sa evit contactul cu lumea....stau zilnic in casa...si caut persoane virtuale cu care sa schimb cateva cuvinte..... ganduri de sinucidere nu am...chiar nu ma gadesc... doar ca imi doresc sa traiesc si eu putin normal... am 19 ani si nu merita sa ma inchid in mine...
Intra-adevar, depresia trebuie sa fie o boala si ca orice boala trebuie sa existe un tratament. . Cred ca orice om in aceasta viata trece la un moment dat printr-o stare de depresie. Si singurul care te poate ajuta esti tu si numai tu. In primul rand pentru ca tu esti cel care trebuie sa constientizezi acest lucru. Ca esti depresiv si apoi sa ceri ajutorul . Si eu , am avut si probabil voi mai avea momente de depresie in viata. Atunci totul se innegreste in fata ochilor , nimic nu imi mai pare frumos, totul mi se pare ca nu mai are nici o solutie, ca ma aflu intr-0un punct din care nu mai pot merge mai departe. Si sincer in acele momente nimic nu ma ajuta sa ma redresez. Incerc sa ma gandesc la toate lucrurile frumoase, la familie, la mama si la tata. la sot, la copil, numai ca in acele momente toate mi se par fara sens. Imi zic ca daca nu as mai fi toata lumea si-ar vedea linistita de treaba. Parintii m-ar plange ,dar in cele din urma in timp durerea se estompeaza si vor putea merge mai departe, sotul -ma gandesc - ca poate trai foarte bine in continuare fara mine, iar copilul- in acele momente ma gandesc ca oricum ar creste mai bina fara o mama depresiva langa el. Deci in acele momente depresive pe care le am gasesc tot timpul solutii bune pentru oamenii care vor ramen dupa mine......si imi dau seama ca totusi nimic din toate astea nu sunt normale.....imi dau seama ca ajung la depresie tocmai pentru ca ma raportez tot timpul la altii si pentru ca incer sa fiu asa cum vor ei.....ei asteapta de la mine sa fiu mama perfecta, sotia perfecta, sora si copilul perfect, prietena, colega perfecta. si tocmai pentru ca nu reusesc sa fac acest lucru ajung la aceasta deznadejdie cumplita....si atunci,,,,fac asa o intoarcere radicala.....si nu am mai gandesc lka absolut nimic......nbu ma mai gandesc la mine ca la o sotie, mama, sora, fiica,colega , prietena sau orice altceva....asa cum ma vad toti ceilalti......ci ma gandesc pur si simplu la mine....numai ca om....ca femeie.....si incep sa ma gandesc la lucrurile pe care imi place sa le fac......si ies la plimbare......observ natura....nu ma gandesc la nimani si la nimic.....incerc sa ma incarac de energie , de soare, de lumina......si toate ganduriel rele...incet incet dispar.......ma gandesc numai la mine ...ca si cum nu ar mai fi nimeni pe acest pamant....ca si cum nu ar trebui sa dau socoteala nimanui....nici de cum arat ....nici de cumactionez....nici de cum gatesc ....nici e cum lucrez...nici de cum mamnc....nici e cum lucrez....nici de cum iubesc......sunt pur si simpl,u eu....si nu trebuie sa ma compar cu nimeni....nu trebuie sa concurez cu nimeni......pentru ca sunt numai eu.....si natura. Acest lucru ma ajuta tot timpul in momentele mele de depresie. nu stiu daca m-am facut inteleasa.....dar cred ca lumea in care traim....si pentru care traim....contribuie la accentuarea starilor negative. NU le putem face pe toate.......nu putem multumi pe toata lumea....nu putem fi perfecti......asa vor ceilalti.....eu nu vreau sa fiu perfecta....eu vreau sa fiu eu.......de aceea fatul meu este.....nu mai incercati sa multumiti pe toata lumea.....pe ceilalti.....multumiti-va pe voi insiva.......fiti impacati cu voi insiva......si nu faceti rau celor din jur.oricum .....concluzia este...ca in acele momente cand nimic pare sa nu mai aiba scapare....cand va simtiti obositi, satuli, urati, ...de ceilalti nu stiu...depresivi....nu va mai ganditi la ceilalti, nu va mai raportati la ei.......fiti egoisti....si ganditi-va la voi......daca nu ar exista ceilalti.....chiar nu va mai place viata? chiar nu exista nimic ce vreti sa faceti ? nu cred ca raspunsul este nu trebuie sa fie ceva ce v-ar placea sa faceti......sa vedeti un rasarit de soare de pe o culme farte inalta.....sa beti o limonada, o bere rece...pe malul unei ape....sa mergeti intr-o padure si sa tipati cat va tine gura de mare si sa dati afar tot naduful....trebuie sa fie ceva ce ati vrea sa faceti si nu ati facut pana acum....concentrati-va gandul pe aceste lucruri si ....incet incet o sa reusiti sa ganditi mai pozitiv.....eu inteleg foarte bine starile de depresie intru-cat am trecut si trec pein asa ceva.....si chir acum sunt destul de surprinsa sa ma vad scriind toate aceste lucruri....care par scriese de cineva optimist,,,,si le-am scris eu...care am avut zilele acestea numai ganduri de sinucidere.....cred ca nu se merit sa se ajunga pana aici.....nu se merita....nimeni nu merita viata noastra.....numai noi o meritam....si cel car ne-a creat.....de aceea trebuie sa avem grija de noi.......si sa-i lasam pe ceilalti in pace......traim cu ceilalti, printre ceillalti.....dar traim in primul rand cu noi.......si pentru noi.....si trebuie sa ne iubim si sa razbatem....mult curaj tuturor...si iubiti viata voastra.....merita....oricine merita sa traiasca frumos in viata asta....si numai tu ai puterea sa faci sa traiesti frumos....indiferent de parerile celorlati.....
Buna ziua , Eu consider ca nimeni nu ma vede asa cum sunt , ca gesturile imi sunt prost interpretate , tot timpul sunt disperata in orice legat profesional sau sentimental.Daca nu primesc ceea ce vreau ies si beau pana ma usuc sau plang incontinuu ore in sir.Ma simt trista si abandonata tot timpul.Mereu ma astept sa se intample ceva rau , nu vad nimic pozitiv.Am 25 de ani si lucrez intr-un mediu extraordinar de stresant , am avut numai relatii lungi si esuate si mereu dau vina pe mine pentru ca poate daca as fi fost altfel ar fi stat lucrurile altfel pentru mine.
Buna ziua!nu stiu cum sa incep..de o perioada de tn am niste stari ciudate...aceleasi care sunt enumerate in articol..si mai ales la depresie maniaca..pana acum am refuzat sa cred ca eu trec prin starea asta...nu vreau sa ajung sa fac vreo prostie!!! imi place viata,o iubesc! insa fara sa vreau,dintr.o data intru in starile astea ciudate...cand st sa zicem fericita,f energina,cand ma simt trista..azi de ex ma simt nelinistita,fara energie.emotionata,imi vine sa plang de tristete...si ieri eram vesela,energica...nu inteleg dc??va rog ajutati.ma!!!
de vreo 5 luni am o stare foarte ciudata.bine starea aceasta este de mai mult timp de 4 ani de cand tata a murit dar acum simt ca s-a accentuat.sunt trista acum peste 5 minute sunt fericita...vreau sa stau singura..nu suport sa stau de vorba prea mult cu prietenii,familia,am devenit o persoana foarte retrasa.am momente cand aud sau vad tot felul de chestii.sunt obosita,fara chef de viata. de vreo luna de zile ma gendesc sa ma sinucid dar de fiecare data cand incerc ma opreste cineva
va rog ajutati-ma am 17 ani si sunt depresiva de cand ma stiu de mica ma gandesc la sinucidere mereu sunt trista,melancolica,mereu ma gandescla moarte simt ca nu mai pot mereu ma chinuie gandurile problemele carele am acasa va rog ajutati-ma cesafac..?
va rog ajutati-ma am 17 ani si sunt depresiva de cand ma stiu de mica ma gandesc la sinucidere mereu sunt trista,melancolica,mereu ma gandescla moarte simt ca nu mai pot mereu ma chinuie gandurile problemele carele am acasa va rog ajutati-ma cesafac..?
buna sunt andreea si eu sufar de depresie si nu stiu ce sa fac ca sa scap de starea asta.ma putet ajuta?
sunt o persoana care in 9 luni am suferit mai mult ca alti intro viata atunci cand sau stins ambi parinti unul dupa altul si ultima a fost bunica care ma crescut si ma parasit.am 29 ani si cu toate ca au trecut 4 ani de la tragicele evenimente nu pot sa merg mai departe,desi imi dau toata silinta pentru cei 2 copilasi ai mei.mam inchis in mine,nu mai vorbesc nu mai zambesc nu mai merg niciunde.ma poate ajuta cineva sa redevin persoana vesela si glumeata cum eram.va rog din suflet ajutatima
va rog sa ma ajutati am o depresie aproape de 7 ani si nici acuma nu am scapat de ia.cred k inceput de cand parintii mei sau despartit de multe ori palnag inanite sa adorm sau imi aduc aminte de lucruri care sau intamplat cand eram mik.acuma snt in alta tara si nu am mai vb cu taicameu de vreo 2 ani.eu snt cu mama in franta si mereu plang nu pot sa uit ce sa intamplat cand eram mik mama mea era batuta de taicameu si de fiecaredata o dadea afara din casa cu tot cu mn.va rog sa ma ajutati nu mai pot plang de multe ori si simpt k nu mai pot nu mai suport.VA ROG SA MA AJUTATI DIN SUFLET.va multumes
Buna ziua, Sunt Dr. Botea Nicolae. Starile pe care le traiti se pot manifesta la orice persoana si orice varsta.Pentru a preveni complicatiile aveti sansa sa va programati la cabinetul meu. Mai multe detalii gasiti pe site-ul: www.drbotea.ro
Buna:) Am aproape 16 ani si de vreo 3-4 zile am o stare continua de tristete , imi vine sa plang in continuu fara motiv si nu stiiu ce sa fack.Sa iau un medicament sau ce sa fac ?
Bucuresti, 9-11 iulie 2010. Maximum 30 de persoane. www.zenstickworkshops.org
Am mai lucrat cu oameni cu stari depresive, sau alte probleme sufletesti. Multora le-am fost de folos. Daca vreti puteti sa-mi scrieti, discutam si vedem ce putem face. Nu promit marea cu sarea, dar poate experienta mea va va fi de folos. Si a voastra ma va ajuta pe mine.E un castig reciproc cred eu. Emailul meu este monika_bya@yahoo.com
Vreau sa zic si eu ce ma doare, asa cum sint o persoana care pentru nimic in lume nu-si va spune problemele, chir si cele mai grave celei mai bune prietene. Deaceea as vrea sa trimit durerea mea undeva departe unde poate ca ma va auzi cineva. Da, pot spune ca am depresie, Acum un an am nascut o minunata fetita, da care sint foarte mindra, in schimb printre scutece, statul acasa,am incetat sa ma simt femeie. Facem sex cu sotul o data la 1-2 saptamini. Nu pot spune ca nu ma iubeste...In inima sta o lene mare ca sa am puteri sa rezolv problema, poate care duce la destramarea familiei. Unica ce ne leaga este fata noastra, care este unica tema de discutie.Mi-e greu foarte mult...Am hotarit sa beau un pahar de vin,...si sa scriu.
as vrea sa stiu de prin ce zona a tarii sunteti... judet/oras mai exact.
mama mea din Drobeta Turnu Severin este de 3 ani intr-o stare depresiva.in ultimul an sta si 3-4 zile fara sa manance,doarme si ziua si noaptea a slabit si zice ca va muri.nu vrea sa mearga la doctori se pune pe jos,urla si noi nu avem cum sa o obligam.am chemat salvarea acum 2 ani si au zis ca nu pot sa o ia cu forta pt. ca nu este nebuna.locuieste cu tatal meu (care a batut-o toata viata chiar si la inceputul depresiei o batea) si cu fratele meu de 14 ani.eu o vad o data pe an pt ca locuiesc departe.aveti vreun nr. de tel la care pot sa apelez pt aceasta problema?va multumesc anticipat
buna am avut depresie 3 ani de zile la inceput nu mi-am dat seama simptomele isi faceau aparitia prin ma lua somnul la 4 dimineata atunci cand ma trezeam simteam frica de a iesi din acasa pur si simplu ma simteam pe alta lume aveam prob. de concentrare nu aveam chef de nimik treceam dea lungu zilei prin sute de stari negative aveam impresia ca nu mai ating pamantul cu picioarele asta a durat 2 ani pana m-am dus la un medic pshihiatru am luat 1 an medicamentele si aku ma simt mai bine dar nu cred ca nu o sa mai fie episoade de depresi osa fie temporare da nu permanente sfatul meu pt depresivi este ca atunci ca st intr-o stare depresiva atunci cand se simt rau sa se gandeasca ca au trecu si prin situati mai dificile si tot au trecut mai bine important e sa lupti orice ar fi asta e depresia lupta cu tine insuti .
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm
buna sunt mama,sotie ,am 2 copii si am o stare exagerata de oboseala.nu ma mai atrage sa fac nimic.probabil si stresul si grijile zilei de maine,posibilitatile materiale f f mici,toate aceste lucruri m-au facut de nerecunoscut,ma inervez din orice,am atacuri de panica (teama) si simt o oboseala permanenta.nu mai am strop de energie.nu am doctor de familie si momentan nu dispun de bani pt a consulta un dr psiholog sau un posibil tratament recomandari? 0 _
buna sunt mama,sotie ,am 2 copii si am o stare exagerata de oboseala.nu ma mai atrage sa fac nimic.probabil si stresul si grijile zilei de maine,posibilitatile materiale f f mici,toate aceste lucruri m-au facut de nerecunoscut,ma inervez din orice,am atacuri de panica (teama) si simt o oboseala permanenta.nu mai am strop de energie.nu am doctor de familie si momentan nu dispun de bani pt a consulta un dr psiholog sau un posibil tratament recomandari? 0 _
Mereu m-am considerat a fi o persoana puternica care,prin autosugestie ar rezolva orice problema.N-a mers asa de mai bine de o luna.Am doar 19 ani si incepand cu luna februarie,am manifestat anumite simptome usoare de depresie cum ar fi :mancatul exagerat,fumatul exagerat,stari meditative ff lungi,inactivitate si reactii ff ciudate in ceea ce priveste anturajul meu.Ma port urat cu toata lumea,seara cand ma bag in pat n-adorm decat dupa ora 3,dimineata cand ma trezesc am aceeasi stare de melancolie ,tristete simtindu-ma ca un batran pe patul de moarte care reflecteaza la toata viata sa de pana acum.Nu mai stiu ce sa fac...am incercat sa ignor problema ,apoi sa aplic metodele vechi cum ar fi :socializarea,iesirea in club,vizionarea unui film romantic,citirea unei carti,comunicarea cu persoanele importante.Nu ma mai ajuta nimic.Sunt din Judetul Suceava..Cine imi poate recomanda un psiholog bun ?Nu conteaza pretul .Astept sugestii.Va pup
Sunt in depresie de mai bine de o luna la inceput credeam ca e un lukru firesc, dar toti imi spuneau ca mam schimbat tare, eu nu crediam pe nimeni motivind ca nu mau vazut de mult.Mama incerca sa ma ajute dar eu refuam de fiecare data ducinduma in camera mea si ascultam muzica la volum tare.askultind muzica ma uitam intrun singur punct ore in sir fara ca sa ma gindesk la ninik ,apoi imi apareau ginduri rele ca veata nu are sens , ca nu am pentr ce trai, ca toti ma urask nu voiam sa vad pe nimeni chiar si pe proprii parinti nice pe prietena mea ,mam inchis in sine ,atunci mama ma luat aproape cu forta si am plekat la medi 'profesor"care ma vazut si mia ascultat povesteasi mea scris un tratament pe zece zile am urmat tratamentul fara a obtine vreo schimbare am mai primit pastilesi nimic nu ajut ,mergea totul spre rau.Intro zi am hotarit sa ma internez in spital si mam si internat si akum am 10 zile si nici o schimbare macar o mica schimbare nu opservstu pe lok degradind un pik urask totul vara motiv nu am pentru ce trai, imi pare ca veata ii grea am obosit ????????????? Cine arevreo idee cum as putea depasi depresia mam saturat de pastile le biau cu pumnu,si de picuratori,injecti mam umflat de la ele ,scrietimi va rog frumos pe email
am fost pacalit de doi avocatii si am piedut un drept legal oare este un motiv de ''depresie"
Buna, am aproape 16 ani si de cand mama mea a murit parca au disparut din viata mea micile bucurii ale vietii.Acum un an si jumatate mama mea a murit de cancer, ea a fost cea mai importanta persoana din viata mea si lipsa ei m-a facut ca ma inchid in mine.La inceput plangeam foarte des,ma ascundeam si plangeam pentru ca nu voiam sa il intrastez si mai tare pe fratele meu.Insa nu reuseam prea bine sa ma controlez,aveam uneori crize din cauza lipsei de atentie.Talat meu este ocupat cu serviuciul si oricum nu intelege cat de importanta este pentru mine atentua.In ultimu timp am inceput sa am incredere in prieteni dar mi se pare putin ciudat sa discut deschis cu cineva ce ma doare si ce am pe suflet.Sunt foarte sensibila si plang destul de des,uneori nici eu nu stiu de ce sunt trista.Ganduri de sinucidere nu am avut pana acum dar am uneori senzatia ca nimeni nu ma intelege si am vrut sa fug de acasa de vreo 2 ori.Va rog sa i-mi spuneti daca e despresie sau pur si simplu o perioasa prin care trec adolescentii.
Spuneti-mi in ce etapa a depresiei ma aflu,daca plang de la orice fleak,foarte des uitandu-ma la filme,sau la stiri,shi ce ar trebui sa fac?Pakat ca sunt in Moldova si nu imi puteti recomanda un psiholog bun,dar va rog spuneti-mi ce sa fac?cum sa ma autocontrolezi atunci cind am crize de nervi,de la fleacuri,shi care pot fi urmarile daca nu merg la timp la medik.please ajutatima:(
in 1994 m am despartit de fata vietii m ele,,sufeream mult milt plingeam,umblam prin locurile prin care umblam impreuna,si disperam,,leacul,bautura,a mers dar eram o bestie,si nu ma mai saturam de sex ,si autosatisfacere,,dupa citiva ani am recistigat o,,eram in al 10 cer si totul era ok,depresia a disparut,,dupa un timp,nu mai aveam bani prietenii nu mai erau prieteni,caci am avut multi bani,.mincam la restaurante ,sofer la masina ,etc toti ma iubeau,,dar cind banii sau terminat ,nu am maiavut decit ,,prietena mea,,,am plecat in italia ptr a face ceva dar tot a mers pe dos,am ramas pe strazi durmeam in case parasite ,dar nu eram disperat,o aveam pe ea acasa,,dupa 2 ani am reeusit sa o aduc aici,,,a venit,si cred ca din cauza bauturii care ma ajuta sa fac fata la toate problemele ma parasit ,a plecat in tara si nu sa mai intors,a plecat cu altul in belgia,,,eu o asteptam,,am simtit ca aici facea ceva pe ascuns cu patronul meu,si i am spus ,,si nu a mai venit..era in belgia si imiu dadea mesaje ,,ca si gasit altul cu scu,,mai mare,ca o f,,mai bine,,,etc,, o iubeam atit de mult ca nu va inchipuiti,,CIND MA PARAST AM VRUT SA MA OMOR ,vroiam sa omoir toti oamenii,nu aveam altceva in cap decit crime suferinta si durere,,nu ma mai puteam apropia de nimeni ptr ca vroiam sa fac rau,asa simteamm inauntrul meu ,,dar eu nu dorem asta,si ca sa nu fac rau ,,beeam si ma calmam,si faceeam mult sex,si autosa,,si ma m calmat ,3 ani nu mai aveam nimic ,dar beeam tot maim mult,si sex tot mai desfrinat ,in pragu de a pierde controlul,,,am renuntaT LA BAUTURA SI MAU ATAC TOATE STARILE DE DEPRESIE sinuciderea,se nasteau ginduri criminale,frica etc dupa 1 an sau ameliorat,si am decis de a ma lasa de fumat ,ma m lasat dar va spun ,ERAM IN STARE SA OMOR ASTA imi trecea prin cap sa ma descarc de nervi,dar cu timpul m am calmat dar ma ataca gindurile rele pe care nu le mai vreau,,si nu pot sa le accept ,e ceva ce te consuma,,te dispera ,vorbesti cu cineva si inauntrul tau parca ai vrea sa l tai sau sa i dai in cap,si zici d,ne cum a putut sa mi treaca asa cea prin cap ,e stresant, dar dispare ,e ok ,si din nou ,apare ,invinovatirea ,acuzarile,DEPRESIA,,,ce ar trebui sa fac?vreau din tot sufletul sa mi reevin si sa stau liunistit ca odata ,inainte de a fi parast ,de atunci am toate aceste probleme,,da ti,mi un sfat,,,
si yo sufar de asa ceva .... :(
buna ziua eu am un copil de 1 an si 7 luni toate au inceput de cand am nascut cred ca am intrat in depresie cat am stat in spital dupa care am ajuns acasa neantelegri zile nedormite , oboseala , sotul meu striga din cauza copilului de ce nu doarme si asa mai departe asta se intampla deja de un an si 7 luni ba e k ba e naspha sincer ma cert cu sotul pe tema copilului ca eu i iau partea ca il madaresc si el vrea sa ia partea la cresterea copilului il las nui problema dar nu-mi place ca urla la copil ba e voie sa faca ba nu e voie sa faca unele lucruri si sincer copilul nu sta cu el il vede stresat si nu prefera compania lui el bineanteles da vina pe mine ca eu l-am invatat prost dar copilul simte el ma ameninta ca sa saturat de noi si de comportamentul meu ca nu are un pic de liniste sincer el nu-si da seama ca are un copil asa de cuminte si de destept el iubeste intr-un fel in care sincer eu nu-l mai inteleg ba chiar cateodata mi se pare un strain deparca nu la-si cunoaste sincer incerc sa fac in toate felurile sa fie bine tac mai inghit dar deja nu mai pot simt ca ma sufoc de-si il iubesc cateodata imi tot spune ca pleaca dar sincer poate intr-o buna zi chiar am sa-l las pt ca el nu ma ascuta ce vreau sa-i spun el spune ca eu ce doresc sa spun sunt prosti din pacate asta este si ma inchid in mine iau copilul si ne jucam in camera si incerc sa i ascund ce simt sa nu vada copilul ca nu sunt fericita
Referitor la depesie,stiu sigur ca e determinata de starea aceasta de regres economic general,de rautatea interumana, de ce se intampla cu noi,oamenii in aceasta perioada-lipsuri matriale-si cum sa gandest pozitiv cand nu gasesti un loc de munca si cei apropiati te vad aiurea
Buna....imi pare rau sa aud asta, este revoltator egoismul parintilor manifesat mai ales in momentele cruciale din viata copiilor lor, momentele in care acestea au nevoie de sprijin. de consiliere si orientare....Nu stiu cu ce as putea sa te ajut exact Dana, te-as putea sfatui sa discuti cu tatal tau( daca acesta este mai flexibil) si sa reiei psihoterapia, sau, daca nu este posibil, gandeste-te la o persoana care are o mai mare influenta asupra mamei tale si colaboreaza cu aceasta in a o convinge sa reiei sedintele...incearca si tu sa fii flexibila in perioada asta, oera-i mamei tale date generale despre cum evolueaza terapia ta.Poate ca ea se simte exclusa , respinsa de tine, discutand "in linii mari" despre cum decurg lucrurile in psihoterapie va veti apropia mai mult sau poate comunicarea dintre voi va deveni mai usoara. Iti doresc mult optimism si incredere in tine!
Buna....imi pare rau sa aud asta, este revoltator egoismul parintilor manifesat mai ales in momentele cruciale din viata copiilor lor, momentele in care acestea au nevoie de sprijin. de consiliere si orientare....Nu stiu cu ce as putea sa te ajut exact Dana, te-as putea sfatui sa discuti cu tatal tau( daca acesta este mai flexibil) si sa reiei psihoterapia, sau, daca nu este posibil, gandeste-te la o persoana care are o mai mare influenta asupra mamei tale si colaboreaza cu aceasta in a o convinge sa reiei sedintele...incearca si tu sa fii flexibila in perioada asta, oera-i mamei tale date generale despre cum evolueaza terapia ta.Poate ca ea se simte exclusa , respinsa de tine, discutand "in linii mari" despre cum decurg lucrurile in psihoterapie va veti apropia mai mult sau poate comunicarea dintre voi va deveni mai usoara. Iti doresc mult optimism si incredere in tine!
si eu am depresie... am fost un an si ceva cu prietenul meu si acum vrea sa ne despartim.... s-a purtat cel mai frumos cu mine si acum... s-a terminat totul.. si eu am ganduri de.......rau.... daca nu s-a intamplat nimic o sa mai postez anunt...
Am aproape 18 ani si nu stiu ce se intampla cu mine defapt.. Daca nu in fiecare zi, o data la doua zile ma apuca cate o criza de plans.. Imi aduc aminte de toate lucrurile rele ce mi s-au intamplat.. Ma consider cea mai josnica persoana, am impresia ca tot ce fac nu e bine.. Ca tot ce vine de la mine ii supara si ii deranjeaza pe ceilalti.. Daca vorbesc cu cineva si imi explica unele lucruri, pe moment inteleg si ma simt mai bine.. Dar dupa ce raman iar singura starea revine.. Din casa nu ies pentru ca nu am incredere deloc in mine..
Draga Ioana daca tot zici ca stii ce vorbesti despre biserica si vindecare, spune-ne si noua cum l-a distrus biserica pe prietenul tau ca sa stim si noi, ca eu unu nu cred ca stii ce vorbesti. Si cum te poti apropia de Dumnezeu daca nu prin rugaciuni, biserica, spovedanie, fapte bune? Doar cu gandul ca EL exista?
nici pe departe nu am zis de spovedanii si popi...nici eu nu sunt de acord cu asa ceva...ziceam de o apropiere de Dumnezeu personala...daca am pune mai mult accent pe viata spirituala...sa ne preocupe mai mult voia lui Dumnezeu...curatirea sufletului,rugaciunea in camaruta noastra...atunci am avea sentimentul ca nu suntem singuri....ca CINEVA atotputernic este de partea noastra....si ne tine in mana LUI....
Posteaza comentariu