Problema mea este și de altă natură. Anume că îmi doresc ca la un moment dat această relație, care durează deja de peste doi ani, să evolueze și să se transforme poate într-o căsnicie, de ce nu cu copii. Deci îmi doresc o familie. Da, ceasul biologic sună de ceva vreme. În condițiile astea cum pot să mă aștept că vom deveni o familie, când el își dorește doar atât de la relația asta: să obțină plăcere în situații cât mai limită.
Apoi, povestind cu o prietenă despre asta, ea m-a întebat ceva ce nici nu mă gândisem: dacă ceea ce facem noi se cheamă sex sau dragoste? Adică pot să spun cu mâna pe inimă că el mă iubește, sau ar putea să facă asta și cu alta, dacă ar găsi o parteneră dornică să se aventureze în acele situații? Și sincer nu am știut ce să răspund, pentru că între noi nu s-au rostit niciodată acele cuvinte mari. Am luat lucrurile așa cum au venit, fără angajamente sau promisiuni. Și uite că au trecut doi ani, în care, în majoritatea timpului, ne-am simțit bine împreună.
La întrebarea despre familie și copii el așa mi-a și răspuns: de ce vrei să complicăm lucrurile când ne simțim atât de bine împreună? Dar asta nu va dura la nesfârșit. Poate că nu vom mai putea face asta după 40 de ani sau poate chiar mai devreme. Sau, cine știe, poate chiar ne va prinde cineva vreodată și vom sfârși într-un mod jenant să fim aflați de cunoscuți, ceea ce mi se pare destul de rău.
Pe urmă, mi-e dor și mie de un sex bătrânesc așa, în poziția misonarului, pe patul meu de acasă, de ce nu? Ce e rău în ast?
Sunt nehotărâtă în acest moment dacă faptul că rămân în această relație este o piedere de vreme, când ar trebui la 30 de ani să mă dedic mai mult găsirii unui partener mai de încredere? Sau poate că lucrurile se vor potoli și în relația asta și după ce ne vom fi făcut suficient de cap în felul ăsta el va decidă că e momentul să trecem într-o altă etapă? Voi ce părere aveți?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Comentarii (2)
Are mare dreptate Adam...doar ca as adauga ca mi se pare clar o problema psihica,deci trb mers la psiholog. Daca esti "moarta" dupa el,asteapta efectele tratamentului,dar daca nu,eu te-as sfatui sa iesi repejor din relatia asta de jumatate de masura..
cred ca fiecare dintre voi are prioritati diferite. el nu e pregatit pentru o familie, copii, poate nici pentru tine. nu as vedea sa schimbe relatia excitanta si confortabila pe care o are cu tine in ceva mai serios cu responsabilitati si batai de cap. faptul ca in pat unde sunteti doar voi doi lipseste dorinta de a darui si afectiunea, ar trebui sa iti dea de gandit serios.. mai departe, te vei limita sa faceti nebunii pe la colturi si sa primesti placere in stres si pe fuga pana va decide timpul pentru voi sau vei alege sa iti faci o viata asa cum o doresti tu, cu riscul de a pierde ceea ce ai (sau nu ai) de a fi dezamagita sau de a fi nevoita sa lupti din greu pentru asta..
Posteaza comentariu