Multe cupluri de indragostiti din jurul meu par sa stie reteta fericirii impreuna, fiecare in felul sau. Sunt fericiti pentru ca sunt doua persoane apropiate ca firi sau, din contra, sunt diferiti si asta ii face sa se iubeasca si mai mult, comunica extraordinar, ajung sa ia decizii doar privindu-se etc. Altii, in schimb, se declara fericiti in cuplu pentru ca se simt dominati sau sunt dominanti.
Acum cateva zile, o prietena imi povestea ca s-a despartit de iubit. Motivul? El nu se simtea dominat in relatie, iar acest lucru a distrus "dragostea" dintre ei. "Dar dominat in ce sens?", am intrebat. "Din toate punctele de vedere: sexual, psihic, emotional etc". Si atunci m-am intrebat, care mai era rolul lui in acea relatie? Cel de a sta si a fi dominat, fara sa isi aduca vreun aport? Dar intr-o relatie amoroasa nu ar trebui sa existe oare o egalitate? La modul, tu oferi, ofer si eu... si ma refer la sentimente, ajutor, respect, incredere etc.
Este normal ca unii dintre noi sa fim mai puternici din punct de vedere psihic sau fizic, dar intr-o relatie eu pledez pentru egalitate "de forte". Mi s-a intamplat de multe ori sa asociez, poate spre rusinea mea, actul de dominare intr-o relatie cu sentimentul figurativ de "calcat in picioare". Poate aceasta expresie suna dur, dar sunt constienta ca multe femei sunt "calcate in picioare" de iubitii si sotii lor, fizic si emotional.
Inclin sa cred ca acele cupluri in care ambii doresc sa devina dominanti, nu reusesc sa supravietuiasca foarte mult, pentru ca va exista mereu o lupta intre ei, iar singura lor dorinta va fi aceea de a castiga. Si cum, in mod normal, intr-o lupta exista si invinsi, se va instaura sentimentul de nemultumire si mereu se vor cauta noi metode de a-l detrona pe cel care este mai puternic. Esti pregatita sa capitulezi pentru ca relatia ta sa nu mai fie un camp de lupta?
Si ce daca iubitul tau are un salariu mai mare decat tine? Nu este un lucru strigator la cer; poate ca lucreaza intr-un domeniu in care salariile sunt mult mai mari decat in cel in care lucrezi tu. Este normal sa iti doresti sa ai si tu mai multi bani, poate chiar mai mult decat salariul pe care il incaseaza de la job, dar nu trebuie sa faci din asta un tel pentru a-ti depasi partenerul in venituri, sa ii dovedesti "cine este mai bun" sau "cine aduce mai multi bani in casa".
Indragostite pana peste cap si dornice sa facem pe plac celui pe care il iubim, putem ajunge foarte usor si aproape fara sa ne dam seama, sa fim dominate. Unii (nu ma refer doar la femei) chiar agreeaza aceasta postura, le face placere ca altcineva sa ia decizii in locul lor, dar nu intotdeauna poate fi placut si risti sa nu te mai regasesti, ca si cum altcineva ar gandi in locul tau.
Uneori, exista si o parte buna a dominarii intr-un cuplu, atunci cand esti "indreptata" pe un drum mai bun decat cel pe care l-ai parcurs pana la momentul respectiv. Dar "indreptare" nu inseamna si luarea deciziilor in locul tau. Va veni un moment in viata ta cand vei vrea sa te razvratesti impotriva celui care ti-a luat puterea de a decide, dar poate fi prea tarziu si foarte greu de schimbat "ordinea" deja facuta in relatia voastra.
In mod sigur, intr-un cuplu cei doi se ghideaza unul dupa celalalt, dar important este sa nu existe o forta dominatoare care sa dezechilibreze balanta relatiei. Daca exista dragoste, comunicare si respect, in mod sigur relatia poate supravietui, si inca foarte bine, fara ca cineva sa fie cel care "dicteaza".
Nu incerc sa instig la o revolutie a femeilor, nici macar nu sunt o adepta a feminismului, doar ca egalitatea partenerilor in cuplu este mai utila vietii in doi decat instaurarea unui "purtator de cuvant" sau al unui sef.
Iata si parerea specialistului Eva.ro, psihoterapeutului Lena Rusti, cu referire la ambele situatii (sa domini si sa fii dominata) dintr-un cuplu: "Cu ceva timp in urma, era asumat, prin definitie, ca rolul femeii este unul pasiv, in familie sau societate, iar cel al barbatului este unul activ, dominator. Multe femei nici nu lucrau si aveau ca scop intemeierea unei familii pentru a se simti in siguranta, rolul barbatului fiind cel de a face posibila aceasta siguranta.
Femeile independente erau privite oarecum bizar si in afara regulilor. Pentru unele persoane, imaginea corelata rolului masculin sau feminin este cumva ramasa mai mult sau mai putin in acele tipare, chiar daca intre timp lucrurile s-au schimbat in mod semnificativ.
In orice cuplu, fiecare partener isi cauta implinirea unui fel de a se comporta pentru a se simti confortabil. Nu exista variante bune si variante proaste; unele femei prefera rolul de dominatoare, alte se simt mai bine cand parenerul le domina. Problemele apar atunci cand partenerul nu vine in intampinarea sa. De exemplu, atunci cand o femeie isi doreste un partener dominator, iar acesta isi doreste acelasi lucru... si amandoi asteapta ca celalalt sa preia initiativa, fara ca asta sa se intample.
Daca iti place sa domini, ai grija sa nu o faci in detrimentul relatiei. Chiar daca tu stii cum se fac lucrurile mai bine in anumite situatii, nu incerca sa demonstrezi ca nimeni nu se pricepe mai bine decat tine. Oricat de multa iubire ar fi intr-un cuplu, daca nu exista respect si incurajare de la unul catre celalalt, s-ar putea ca iubirea sa se imputineze de la o zi la alta.
Pe de alta parte, avand mereu initiativa si facand lucrurile sa se intample, poti avea avantajul de a fi intr-o pozitie dominanta, dar in cazul in care nu dai credit si celui de langa tine, s-ar putea sa te trezesti mai devreme sau mai tarziu coplesita de responsabilitati si fara ca partenerul tau sa simta nevoia sa iti preia din ele; si atunci va fi prea tarziu sa te superi pe el, caci el face asa cum l-ai obisnuit.
Daca iti place sa fii dominata, tine cont de respectul de sine. Nu face lucrurile doar pentru celalalt, pentru ca risti sa uiti cine esti si sa iti pierzi increderea in tine. In orice tip de pozitie ai fi, incearca sa tinzi catre una de echilibru si cooperarea in cuplu, cu implicare din partea amandorura si respect unul fata de celalalt".
Si eu impartasesc parerea psihoterapeutului, dar as adauga inca ceva: daca profiti de slabiciunea unei persoane, acest lucru nu te face mai puternic, te face mai hain. Iar cand vine vorba de dragoste, este de neiertat...
© Copyright:
Sa domini sau sa fii dominata?
Multe cupluri de indragostiti din jurul meu par sa stie reteta fericirii impreuna, fiecare in felul sau. Poate sa domini si sa fii dominata te poate face cu adevarat fericita?
Comentarii (15)
buna sunt cu sotul meu de 22 de ani.singurul meu barbat. mereu imi cer mie sa fiu puternica si sa nu mai fiu asa sensibila, din pacate pentru mine, am ghinion. as vrea sa nu isi bai bata joc de mine,,asa ca fetelor,va rog sa imi dati o idee cum pot deveni PUTERNICA!!
si unde dragoste nu e ,nimic nu e .... dominarea nu vorbeste deloc despre cooperare ci de competitie ... ghici cine i-a conducerea? .... totusi adesea sunt perioade in viata cand unul din parteneri preia conducerea intr-o anumita situatie dar nu se pune problema ca domina .... totusi a te lasa dominat in dormitor e excitant ... altfel.... suna a dictatura !!
Eu am o mama care e exact cum ziceti voi si, pentru ca tatal e slab, a condus mereu (si nu mereu bine, dar mai bine decat ar fi facut-o el) si din cauza asta mereu mi-am dorit un barbat puternic si descurcaret. Din fericire l-am gasit si pe langa el eu sunt mititica si dragalasa (desi toata viata mea am fost baietoasa). Problema e ca, desi noi suntem foarte fericiti, mama mea nu e zicand ca las barbatul sa ma conduca si sunt prea mamaliga, iar ea nu m-a crescut sa ma conduca un barbat... Mi se pare frustrant...desi, la urma urmei nu orgoliul si ceilalti conteaza, important este ca el chiar e foarte capabil si nu face greseli, ma pot baza intotdeuna pe el si noua ne este bine. Sunt o norocoasa, slava Domnului! dar as vrea s-o inteleaga toti, nu sa ma considere un soi de ratata pentru ca nu bat cu pumnu in masa.
imatur...gresisem...tastatura e de vina:P
Sincer si eu sunt genul dominanta,dar nu o fac intentionat.Si mi-ar place ca partenerul meu sa mai preia fraiele,dar din pacate e cam iamtur...eu am stat aproape 1 an de zile singura in garsoniera mea asa ca am devenit propriul meu sef si ma irita la culme cand il vad ca nu face nimic si totusi are pretentii.
deci daca vrei sa fii dominanta si a fii si foarte respectata, trebuie sa inceapa totul de la tine cu respectu si cu totate .Cand e vorba despre chestia de dominare trebuie sa stii multe ca nu m-ai tirziu sa plingi. in cazul meu eu sunt cea care domina,dar am si un fel de al face sa creada multe si sa inteleaga ca trebuie sa gandeasca si el ce e de facut si sa-mi ceara parerea. cred ca totul e de la bine in sus. chiar si de la virsta e care o am.
si m-am luptat singura in viata.am avut un sot degeaba,l-am dus in spate pana am obosit si nu am realizat nimic pt ca imi punea piedici mereu.in rest,toata viata mea a fost un succes,fiind mai mult singura,mi-am implinit visurile.ma mai descarc acum!in prezent am o relatie de cuplu cu cineva asemanator,de care m-am tot despartit periodic de cate ori m-a scarbit si nu mai suportam.nu vreau sa ma recasatores deocamdata,mai observ in jur,poate apare ceva bun pt mine,sunt optimista,pt ca sigur nu voi rezista toata viata asa.acum ma mai ocup si de mine si ce va fi va fi.respectul de sine nu tb sa dispara!o lupta-i viata! fetelor,deschide-ti ochii si ramaneti in echilibru!!!!!!
Cred ca raspunsul la intrebare este in felul de-a fi al fiecarei persoane.Cine s-a-nvatat sa fie protejat ,asa va vrea probabil toata viata.Cand esti mai barbata, ca fetele care-au acris mesaje mai sus,ele vor domina,fie ca vor ,fie ca nu ,pentru ca asa le cere conjunctura.Asta nu inseamna ca nu ar dori sa fie dominate macar uneori .Uneori nu ne dorim sa fim barbati macar o zi,ca sa vedem, cum e?
A-ti scris toata viata voastra, numai voi doua, sinteti asa de suparate, singure, triste si si mai presus de toate abandonate! E asta ca se intelege, oricum ranine o intrebare sa domini sau sa fi dominata?TO BE OR NOT TO BE???? asta e intrebarea.
Eu ii ajut pe unii colegi,care merita,pe cei din familie intotdeauna,orice ar fi,despre prieteni...of...n-am decat doua cu care ma vad rar,c-asai frumos.Am avut noroc cu felul meu de a fi,la servici,unde am fost observata de sefi,pentru siguranta si responsabilitate.Tristetea mea e acasa,unde chiar am obosit.Mi-as dori uneori sa fiu tinuta-n brate si ocrotita .Dar si-n concediu tot eu ma duc sa achit hotelul,ca daca nu dureaza ft.mult....
Da, partea asta cu toti sa vina la tine.....eu nu mai accept acum sunt in stadiul.....cu totii sa nu mai vina la mine!!!, ce-s eu?? sunt om, le am pe ale mele...e obositor, cat poti duce??:(( Asa am ramas eu fara asazisii prieteni.....pai??? Mi-e muuult mai bine. Iupiiiiiiiii, sper sa-i tina naravu'.:)))
Doamne fereste sa facem chelie,ca burta ,fie vorba-ntre noi ,am cam facut.Daca ceva nu iese bine ti se spune ca n-ai gandit cum trebuie,sau varianta doi,lasa mami noi sa fim sanatosi,nu mai pune la suflet.Dar problema e ca daca te zbati si arzi ca o lumanare ,ca asa ti-e felul,nu poti fi altfel,asa vei avea parte toata viata ,pentru ca toti vor inepe sa vina la tine sa-i scoti din diverse probleme.Nu e rau ,dar obosesti si uneori ti-ai lua 3luni concediu pe pamant....
Asa, ai pus punctul pe i, bravo, nu e obositor si femeie si barbat??/ la fel, aceleasi reprosuri plus desert un zambet satisfacut pe care l-ai sterge urgent dar cum???!!! barbatii astia, poate facem si chelie??!!! :)))
Mi s-a-ntamplat si mie ,ca atunci cand as fi vrut sa-i ascult parerea ,sa fiu lasata singura sau sa -mi spuna sa fac cum cred eu,eu fiind mult mai responsabila din fire.Asa a cam fost vreo 10 ani,in care m-am zbatut si ca femeia si ca barbatul.Ce-a urmat?Prima chestie care mi s-a spus a fost "ce mare lucru ai facut....ai facut ce-ai vrut mereu"Dar numai cel care duce pe umeri poverile casei,familiei ,plata facturilor stie ce greu e sa "conduci".M-as lipsi bucuroasa de acest lucru,chiar imi doresc sa am un barbat care sa fie stalpul casei ,asa cum era odata....Dar pana atunci vorba lui Caragiale "zoe fii barbata!"
Asta se potriveste la mine manusa, e ca nuca in perete......suntem foarte respectuosi.......dar ne lasam unul pe altul, cand preiau comanda sa zic asa, se bucura enorm cand ratez.....ma dispera cateodata.El e genu' care nu face pe sefu' niciodata. Ce porcarie..cateodata ma apuca pandaliile si asa se mai misca. Dominanta......pai as vrea tare sa nu fiu, sa fiu o rasfatata.......da de unde?? :(((( asa o mai ia omul pe aratura.......:(((
Posteaza comentariu