Chipurile iubirii


Multi dintre bunicii nostri s-au casatorit cu fetele pe care le vedeau, in fiecare duminica, "la hora". Daca am avea vreodata rabdare sa-i ascultam, am fi uimite cat de frumoase...

Multi dintre bunicii nostri s-au casatorit cu fetele pe care le vedeau, in fiecare duminica, "la hora". Daca am avea vreodata rabdare sa-i ascultam, am fi uimite cat de frumoase si romantice erau povestile de dragoste pe atunci. Erau si mai simple, intr-adevar, si cu traiectorii de multe ori previzibile, insa cu siguranta asta nu le-a stirbit cu nimic farmecul.

In ceea ce-i priveste pe parintii nostri, situatia nu este cu mult diferita. Multi dintre ei s-au cunoscut in timpul facultatii, au trait impreuna cosmarul repartitiilor, au facut planuri la lumina lampilor cu gaz si sub cele trei-patru paturi care nu reuseau sa alunge frigul in lunile interminabile de iarna... si exemplele ar putea continua.

Dar noi? Cum arata povestile noastre de dragoste? In secolul 21, parca absolut toate in jurul nostru par sa se fi aliniat tendintelor impuse de secolul vitezei. Chiar si noi insine.

Incercand sa ne adaptam rigorilor societatii actuale, sa fim in acelasi timp competitive la locul de munca si fericite in viata personala, ne putem surprinde in situatii inedite, pe care poate acum cativa ani nu ni le-am fi imaginat.

Casniciile "la distanta" - tot mai frecvente


Apuse sunt vremurile cand serviciul constituia exclusiv responsabilitatea barbatului, datoria femeii fiind aceea de se ocupa de casa si de cresterea copiilor. Astazi, foarte multe femei sunt preocupate de cariera si nu ezita sa sacrifice viata personala pe "altarul" intalnirilor de afaceri, al training-urilor, al calatoriilor in interes de serviciu, uneori in colturi indepartate ale lumii...

Culmea este ca, intre toate aceste activitati, unele isi gasesc timp sa se indragosteasca si sa se marite. Dar sintagma "femeie la casa ei" pare sa-si piarda tot mai mult sensul si, probabil, in urmatorii cativa zeci de ani va ramane cu adevarat o simpla metafora. Este ceea ce ti se intampla si tie?

Calatoresti adesea si, ca urmare a acestui fapt, ai momente cand te intrebi unde a ramas viata voastra conjugala si daca este normal ceea ce vi se intampla? Bineinteles ca problema se complica exponential in cazul in care si sotul tau se regaseste in aceasta situatie.

N-ar trebui sa disperi. Statistic vorbind, in intreaga lume aproximativ trei milioane de cupluri au parte de o casnicie de genul acesta, cumva "intre doua trenuri" sau avioane, dupa caz. Asta nu inseamna ca nu se bucura unii de ceilalti, ca nu au planuri si vise comune.

De fapt, psihologii spun ca aceste casnicii pot fi printre cele mai solide, cu toate ca aparentele ar tinde sa arate contrariul. Daca partenerii dau dovada de intelepciune si maturitate, casnicia ar putea dura, pentru ca ambii isi gasesc implinirea profesionala (deci nu apar frustrari din acest punct de vedere), isi permit sa-si satisfaca micile hobby-uri si, deloc lipsit de importanta... au timp sa le fie dor unul de altul, redescoperindu-se de fiecare data cand se intalnesc si neriscand, astfel, sa se confrunte cu rutina.

Desigur, acest lucru nu inseamna ca aceste casnicii ar fi scutite de probleme sau de momente de incertitudine; este destul de usor sa te intrebi unde o fi celalalt, ce face, daca nu cumva... iar de aici, problemele se pot acumula pe nesimtite. Dar, daca veti sti sa negociati si sa comunicati, aveti sanse sa remediati lucrurile.

Relatiile la birou nu mai sunt un "tabu"?


S-ar parea ca devin tot mai frecvente si nici nu e mirare ca se intampla asa: doar la serviciu ne petrecem intre opt si zece ore zilnic, uneori chiar mai mult. Daca inainte companiile erau foarte restrictive in aceasta privinta si interziceau astfel de legaturi, astazi situatia pare sa se mai fi detensionat si astfel de legaturi sunt tot mai frecvente.

Uneori, aceste relatii se termina si nu intotdeauna ramane loc de "buna ziua" intre fostii parteneri. Acesta este insa un risc asumat, de care amandoi trebuie sa fie constienti. Este adevarat ca si colaborarea dintre ei poate avea de suferit; s-ar putea impune un transfer la alt departament.

Dar gandul acesta nu ar trebui sa te opreasca, daca asta iti doresti si amandoi pareti sa fiti pe aceeasi lungime de unda; in definitiv, o poveste de dragoste nu se incepe cu gandul la ce se va intampla daca nu va merge.

In ipoteza fericita in care totul decurge asa cum va doriti si ajungeti sa va casatoriti, ar trebui sa tineti cont de faptul ca prea multa apropiere poate fi, uneori, daunatoare. Daca vrei, este opusul situatiei descrise anterior... si, in acest caz, fireste ca si provocarile vor fi de alt gen.

Va trebui sa invatati sa mentineti intimitatea si o anumita doza de mister intre voi, in conditiile in care sunteti impreuna aproape 24 de ore din 24.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (2)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Elena pe 28 Iul 2008, 11:12
    DISPERARE in cuplu!

    Totul este adevarat ceea ce ati scris, Stimata Greta Nita ! Cumplit de dureros este, insa, acum, sa vezi ca TATII- SOTII, cei care au acum intre 55-65 de ani, au luat-o razna ! Au ajuns medicii de familie sa faca ....psihoterapie la fel ca psihoterapeutii, inainte de a-i trata pe bolnavi( 80%)FEMEI), de vreo boala. Inexplicabil de multe cupluri se destrama, cele care, la inceputuri, au trait o povete de dragoste la fel ca a bunicilor! Care este explicatia? Dezmatul si liberalismul pornografic actual, propagat de mass-media si chiar ..."pe viu"! Fete FOMISTE, fete- CAPUSA, Fete care au stat , si-n alte"brate internationale" navalesc - ACUM - in viata de cuplu superb si fac sa cada leaganul, ranind suflete de copii si de neveste! Si, mai mult chiar, Femei realizate , superrealizate profesional, aduc DUREREA in caminul altei femei superbe, fie ea si fara papirus la purtator (vezi Andreea Marin, Angelina Jolie s. a.)! Unde se va ajunge??? Nu numai psihoperapeutii si medici de familie fac ...psihoterapie, dar se va ajunge sa faca , si...chirurgii ! Treziti-va, oameni buni! Voi, care aveti acasa pe fata visurilor voastre, pe mamica fiilor vostri; voi care ati ales-o, cu ani in urma - de buna voie si nesiliti de nimeni - , voi, de ce va autoanulati ca persoane responsabile, care au luat o hotarare "pana ce moartea ne va desparti"?DE CE? Oare aceste articol va fi citit , si de barbati?? Oare se va trezi vreun sentiment de culpa in cei vinovati??? Oare va trezi constiinte??? Oare se mai poate face ceva ? Have a nice day!

    0
    0

  • LAYDYMARIA pe 27 Iul 2008, 19:12
    chipurile iubirii

    asa este .bunicii nostri aveau o viata mult mai grea ca si noi cei din ziua de azi aveau si ei multe neajunsuri si necazuri dar pretuiau viata aveau o mare credinta ceea ce si parintii nostri au iar noi...sintem mereu in cautarea banilor atat de mult incat uitam ca linga noi mai exista cineva un copil un sot si de cele mai multe ori nu ne gasim timp pt noi pt ei cred ca daca am fi putin mai atenti cu noi si ei am avea numai de castigat si daca am asculta pe celalalt am fi mai fericiti cred ca merita sa redescoperim iubirea acolo unde ea exista

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod