Intr-o relatie de dragoste, despartirea este, de cele mai multe ori, lucrul cel mai dureros care ti se poate intampla. Oricat de puternica ai fi, aceasta ruptura te-ar putea dobori intr-o clipa.
Uneori nici cele mai "inovatoare" trucuri nu pot ajuta sa ti-l scoti din minte pe cel ce il iubesti, cel care inca mai este, in mintea ta, alesul.
De exemplu, o prietena de-a mea, Maria, a avut o relatie timp de doi ani, sa ii zicem "mai tumultoasa", cu un barbat pe care il iubea asa cum era el, si cu bune, dar si cu mai multe rele. Dupa ce ea decis sa se desparta pentru ca ii facea prea mult rau relatia, i-a fost si mai greu sa renunte la el... A incercat mai multe metode prin care sa scape de sentimentele de dragoste pe care le simtea fata de el, de imaginea lui, de absolut tot ce tinea de el. Pentru a depasi aceasta situatie, a inceput sa iasa cu alti barbati, dar de fiecare data nu reusea sa si-l scoata din minte pe el si ii parea din ce in ce mai rau ca a rupt relatia cu el, chiar daca era un barbat cu mai multe defecte decat calitati... il iubea asa cum era, in ciuda faptului ca a facut-o sa sufere mai mult decat a facut-o vreodata fericita.
In cele din urma, dupa vreo doi ani de la despartire, a inceput o relatie cu un barbat care stia cum sa se comporte cu o femeie, o aprecia si se intelegeau bine. Dar nici pana acum nu a renuntat la el, cel care i-a frant inima de atatea ori, nici dupa atat timp inima ei nu s-a vindecat. Imi spune mereu ca nu stie daca va putea vreodata sa renunte la el, pentru ca mereu va ocupa un loc in inima ei, chiar daca nu vor mai fi vreodata impreuna.
Este foarte greu sa renunti la sentimentele de dragoste pe care le simti fata de o anumita persoana. Sa zici "Gata! Pana aici! Pun punct si o iau de la capt!" poate fi usor, dar pana a pune in practica iti poate lua ceva timp, poate o eternitate. Oricat de dificil ar fi sa depasesti situatia, iti trebuie o vointa de fier si sa crezi ca fericirea exista si pentru tine!
Noi, femeile, ne simtim uneori dependente de cel pe care il iubim, chiar daca suntem ranite de mii de ori. Avem o slabiciune fata de cel care ne face rau si, poate "scenele" dintre parintii nostri, la care am fost martori in copilarie, ne-au facut sa credem ca asa este normal intr-un cuplu: femeia trebuie sa se supuna mereu barbatului, poate fi umilita, injosita de acesta, etc.
"Poate asta este crucea care mi-a fost data sa o port", "Stiu ca este alcoolic, dar nu pot sa imi imaginez viata fara el", "Poate chiar merit uneori sa mai primesc o palma", "Stiu ca ma insala, dar nu pot renunta la el", "Copilul meu nu poate creste fara tata"... sunt mii astfel de replici pe care le auzim cu totii, uneori ne ingrozim de situatii si cat pot sa suporte unele femei pentru ca iubesc. In astfel de cazuri, o dragoste "bolnava" si dureroasa, greu de suportat, dar la care nu cred si poate nu vor sa renunte.
Si pana la urma de ce? De ce ai accepta sa fii o martira intr-un razboi continuu fara sorti de izbanda? Dragostea inseamna sacrificii, dar nu si compromisuri gratuite. Asta nu este fericirea si iubirea adevarata... Nu ai de ce sa te simti vinovata daca te-ai decis sa renunti la o dragoste lipsita de substanta si alegi in schimbul ei un alt drum, o alta viata in care poti fi fericita cu adevarat.
Este normal sa te napadeasca un sentiment de frica, mai ales atunci cand iti apare in minte gandul ca ai putea sa te desparti de el: "Ce ma fac singura de acum incolo?", "Oare voi supravietui fara el?", "Nu voi intalnit niciodata dragostea adevarata!", "Ce ii voi raspunde copilului cand ma va intreba unde este tata?"... astfel de replici iti vor incerca increderea in propria persoana, dar nu te lasa niciodata rapusa la pamant. Cu timpul vei invata ca fericirea ta este mult mai importanta decat a celui care nu te respecta, nu te iubeste si vei gasi cuvintele cele mai potrivite sa ii spui copilului tau de ce tatal lui nu mai face parte din viata ta.
A sosit momentul in care trebuie sa iti recapeti onoarea si sa crezi cu tarie in cuvintele pe care le rostesti: "Gata! Nu mai vreau sa accept nicio amenintare, umilinta sau jignire. Asta nu este dragoste, este chin!". Acum trebuie sa renunti la toate fricile, sa te desprinzi si sa iti aduni puterile pentru a face pasul cel mare, acela de a renunta la cosmarul in care traiesti si sa mergi mai departe pentru ca in mod sigur fericirea ta nu este alaturi de el. Fericirea ta oricum exista si de aceea trebuie sa o cauti in alta parte! Poate aceasta renuntare este cel mai greu lucru pe care l-ai facut vreodata in viata ta, dar fercirea ta (si a copilului tau) este cea mai importanta si de aceea merita sa faci orice sacrificiu!
© Copyright:
Cat de greu imi este sa renunt la el...
Intr-o relatie de dragoste, despartirea este, de cele mai multe ori, lucrul cel mai dureros care ti se poate intampla. Oricat de puternica ai fi, aceasta ruptura te-ar...
Comentariile 1-50 din 65
articolul acesta mi-a atras atentia pentru ca eu insami ma aflu in aceasta situatie... m-am despartit de sotul meu, nu din initiativa mea, ci a lui, insa doare atat de tare incat nici nu poate fi exprimat in cuvinte... desi, la randul meu, am fost ranita foarte tare de el, nu mi-l pot scoate din minte si din inima... si, numai cine trece prin asta intelege ce si cum se simte cu adevarat... fara sa vreau sa jignesc pe nimeni, insa acesta este adevarul... restul persoanelor pot vorbi si da sfaturi, dar dak nu ai trecut prin asta (si nici nu doresc absolut nimanui sa treaca prin aceasta situatie) nu poti intelege disperarea, melancolia, tristetea fara margini, tot tavalugul de sentimente care te cuprind cand te gandesti cum a fost, cum visati impreuna sa fie si ce s-a intamplat in cele din urma... tuturor celor care citesc aceste randuri, le doresc sa aiba forta, incredere si sa speram impreuna ca in cele din urma ceva bun ni se va intampla si noua, iar aceasta perioada din viata noastra (pe care nu o vom uita oricum niciodata) va fi doar un vis urat...
Fiecare experienta dureroasa e bine sa o privim ca pe o PROVOCARE si sa o acceptam asa cum este. In durerea noastra cea mai mare sa avem mereu SPERANTA ca nu suntem singuri si ca intotdeauna dupa furtuna soarele va straluci cu putere si pe strada noastra. IUBITI pe toti cei care ii intalniti, fie ca va fac bine, fie ca va supara, CA PE VOI INSIVA. Nu uitati ca si acel om care va face rau are o farama din Dumnezeu. O zi plina de fericire tuturor! :)
Am trecut printr-o astfel de experienta, anul trecut i-am pus capat, acum iubesc din nou, sunt fericita. A fost doar un vis urat, din care m-am trezit in timp util. O zi frumoasa va doresc!
CAND FACI PASUL SA TE DESPARTI SA O FACI CU TOT SUFLETUL SI SA NU TE MAI UITI IN URMA CA DUPA ACEEA VIN IAR REGRETELE SA FII F HOTATATA SI DECISA CA E MULT MAI BINE
nu am avut niciodata puterea sa ma despart cind am incercat totul sa oprit in loc de acea am iertat ani la rind si sub nici o forma nu as putea trai fara el
este f greu sa te desp de cineva.si eu am trecut prin asta.m-am desp de el pt ca era mai mult un chin ceea ce traiam:ma controla,era gelos peste masura si nu mai suportam.am stat o perioada desp acuma ne-am reimpacat...nu ca nu as putea sta fara el ci pt ca s-a schimbat...am obs eu acest lucru...deocamdata e bn..dar si in cazul tau angelica poate se mai poate face ceva..in caz contrar trebuie sa reusesti sa treci peste..de ex daca m-as desp din nou de el,eu as putea,ca am invatat sa fiu indiferenta la astfel de lucruri..poate nu e bine,dar ma ajuta f mult de cele mai multe ori.toate cele bune
D,a e foarte greu..eu nici dupa 3 ani nu il pot uita..si nu e persoana rea..dar niciodata nu l-am inteles ce vrea..stiu ca tine la mine, tin si eu la el, eu il iubesc, isi da seama dar nu suntem impreuna, pentru ca niciodata nu mi-a vorbit de viitorul nostru, doar ne vedeam cind ii abatea lui, si atit. Stiu ca nu are pe nimeni, stiu ca ar vrea sa fie cu mine, dar nu ACUM. i-am dat de inteles atitea ori ca ash vrea sa fiu cu el, am facut atitea, dar nu ma mai pot injosi, chiar el mi-a spus ca merit pe altcineva, un om serios in dragoste. Am hotarit chiar acum jumate de an ca nu ii mai dau de stire dupa ce am citit paulo coehlo, atragindu-mi atentia paragraful urmator: "E IMPORTANT SA LASI ANUMITE LUCRURI SA TREACA. SA LE DAI DRUMUL, SA TE DESPRINZI DE ELE. OAMENII TREBUIE SA INTELEAGA CA NIMENI NU TRISEAZA, UNEORI CISTIGAM, ALTEORI PIERDEM. NU ASTEPTA SA TI SE DEA CEVA INAPOI, NU ASTEPTA SA TI SE RECUNOASCA EFORTUL, SA TI SE DESCOPERE GENIUL, SA TI SE INTELEAGA IUBIREA. INCHEIE NISTE ETAPE. NU DIN ORGOLIU, DIN NEPUTINTA SAU MINDRIE, CI PUR SI SIMPLU PENTRU CA ACEL LUCRU NU SE MAI POTRIVESTE CU VIATA TA. INCHIDE USA, SCHIMBA DISCUL, FA CURAT IN CASA, STERGE PRAFUL. INCETEAZA SA MAI FII CINE ERAI, SI TRANSFORMA-TE IN CINE ESTI".
Acum ,3 luni in urma,am decis shi eu sa pun capat la o relatie,care a durat 17 ani.A fost o decizie foarte grea pentru mine,fiindca numai mie imi apartine .El n-a dorit despartirea,fiindca ii convinea situatia.Traia in 2 familii in paralel timp de 10 ani.Dar a venit o zi cind mi-am dat seama ca ma autoamagesc shi insashi relatiile au devenit insuportabile.Margaritarele nu trebuie aruncate porcilor!Voi,fetelor,meritati mai mult!Acum traiesc o viata mai plina,sunt mai vesela,mai optimista .Va veni ziua cind imi voi intilni jumatatea mea.Eu shtiu ,ca shi ea ma cauta.Shi sa nu regretati de trecut in nici un caz!
Este foarte greu sa te desparti . Iti spui tot timpul "IL IUBESC" SAU "O IUBESC" dar ....? Exista si un DAR fiindca , cred eu ca ceva frumos te leaga si iti tot vine in minte si te tot gandesti ca " A fost si bine a fost si a fost si rau " . Numai ca daca ne gandim noi ca numai o viata avem si tinem cont de asta cu adevarat sti cand sa te opresti si sa pui punct . BUN ai pus punct dar nu poti sa o iei de la capat cu o alta persoana si sa-ti spui ca nu vei mai face aceiasi greseala de a ierta din nou vei sti cum sa-ti faci viata mai frumoasa (cred eu) , DAR NU VEI MAI IUBI LA FEL vei sti sa-ti traiesti viata dar nu cu atata dragoste si pasiune ca PRIMA dragoste. Un lucru este clar pentru mine nu va mai exista cineva pe care am sa-l iubesc cu tot sufletul si din tot sufletul chiar daca ma gandesc ca am si suferit in relatia asta si nu mai vreau sa sufar .Imi este foarte greu sa ma gandesc ca asa trebuie sa fie viata unui om si buna si rea si cu bune su cu rele . Trebuie sa stim sa ne facem noi viata frumoasa si sa lasam si de la noi ( unul de le altul)si sa mergem mai departe dar amandoi in acelasi sens . Totul este sa comunici si sa spui lucrurilor pe nume chiar daca uneori doare, stiu sigur ca daca exista iubire trece si o poti lua de la capat ziua urmatoare .Imi spun tot timpul "Dumnezeu ne iarta pe totii si noi suntem multi noi de ce nu putem ierta sau nu ne putem ierta? " Eu iubesc dar nu stiu daca sunt iubita in aceiasi masura dar un lucru stiu sigur " NU MAI POT IUBI PE ALT CINEVA ASA CUM IL IUBESC PE EL ".Va sarut si va doresc o zi buna si o viata frumoasa.
Nici eu nu pot sa ma despart, desi ar trebui. Dar mi-e frica. De viitor, de saracie, de singuratate:am 50 de ani si ar trebui sa-mi fac o casuta, ca tot ce-am avut am dat celor 2 copii. Probabil, as muri facand casuta, lasand si datorii in urma. Dar de divortat ar trebui, pentru ca am fost umilita, desi sunt o femeie si frumoasa inca, si buna profesionista, si cu rabdare. Am fost umilita , ignorata ca om, ca personalitate. Am fost silita sa accept ca sotul iubeste pe alta(si pe mine, dar altfel, pe fiecare altfel). Acum el vrea sa ramanem impreuna, dar eu n-as vrea numai datorita umilintelor trecute si datorita faptului ca simt ca nu-l mai iubesc ca inainte. Dar ceva am pentru el, ceva ce nu se va pierde niciodata. Macar i-am interzis sa-si mai debiteze elucubratiile amoroase.
cand exista un motiv cat se poate de concret(violenta,alcool,etc.) ar fi cat se poate de anormal sa ne refuzam sansa la fericire inchizandu-ne intr-un esec.insa cand ne gandim la despartire pt ca observam ca s-a schimbat ceva in sentimentele noastre,sau am cunoscut pe altcineva pe care n-il imaginam perfect(pt ca mai toate inceputurile sunt fumoase),atunci lucrurile stau altfel...stam si judecam de 7 ori,sa vedem dak se merita sau nu o schimbare impreuna cu toate riscurile care le implica. dar sa incercam sa gandim macar un pic mai liber si sa punem fericirea noastra pe primul plan nu ar strica.chiar si acea fericire de moment. cand dupa 22 de ani de casnicie parintii mei s-au despartit,am reusit sa-mi fac o noua viziune asupra relatiilor si a planurilor pe termen lung.hai sa facem tot ce se poate sa mearga o relatie,dar sa nu ne privam de la prea multe pt asta.
Ma aflu si eu la moment in aceeasi situatie,am deja aproape 2 saptamini de cind m-am despartit de iubitul meu,ma simt atit de rau,nu il pot uita,sunt foarte distrata de la lectii imi zboara gindul doar la el.E primul baiat in viata mea,m-a amagit,imi vorbea urit,este atit de schimbat,Eu ma aflu in italia,dar el se afla in moldova,Vorbeam cu el des la telefon ,dar nu imi zicea nimic,in fiecare vacanta mergeam la el.Acum ma intilnesc cu unul din prietenii lui si nu stiu daca procedez corect,pentru ca gindul imi zboara la fostul meu iubit.Imi e dor de clipe cind eram impreuna,nu stiu care e motivul certii dar cred ca m-a SCHIMBAT PENTRU BANI.M a doare mult,nu stiu ce sa fac!!! In suflet imi striga un glas ca sa il uit,si sa imi fac viata,ca dada si-a permis sa te numeasca si sa te schimbe pentru bani atunci sigur o va face in continuare.Dar imi e dor de clipele petrecute impreuna.E greu sa uiti o pesoana draga
E groaznic sa iubesti pe cineva, sa stie asta si sa iti spuna in fata dupa o relatie de cativa ani buni sau chiar cateva luni ca nu te-a iubit si ca nu te-a vrut decat pt sex sau pt banii tai....
Intr-o oarecare masura, articolul vorbeste si despre mine.Am suferit si am ramas marcata adanc dupa o relatie de 5 ani si jumatate. Am incercat sa ies cu diferiti barbatii in oras, dar nu puteam sa imi iau gandul de la "el", cel ma facuse atat de tare sa sufar si imi rupsese fericirea. Mi-a fost greu pt ca nu am avut motive sa il uras, nu m-a inselat si nu m-a lovit, nu era alcoolic sau asemenea exeplelor, dar ceva s-a rupt. Dupa lungi suferinte, viata mi-a mai dat o sansa. AM cunoscut un alt barbat, care stie sa ma pretuiasca asa cum tot timpul am visat. Recunosc ca nu l-am uitat pe "fostul", dar invat din nou sa iubesc... ma reindragostesc... se poate!
E foarte greu sa ma despart de el. Suntem impreuna de 2 ani si 8 luni,amanadoi suntem studenti si stam impreuna d 2 ani in garsoniera lui.Motivul pentru care vreau sa ne despartim e ca ne certam din ce in ce mai des. Motivele mele ar fi ca isi cheltuie banii pe toate tampeniile boxe casetofon pentru masina componente d calculator si eu deseori raman cu cheltuielile casei si cel mai tare ma enerveaza e ca tot timpul imi reproseaza ca eu nu cumpar sucuri pizza si alte tampenii.Ar mai fi ceva, el are obisnuinta de a sta pana la 5 dimin la calc pe net ori jocuri, eu dimin trebuie sa plec la facultate si ma duc mai mult adormita si cu dureri de cap pentru ca nu pot adormi din cauza luminii d la calc si suntetul tastelor,stiu ca e un pic absurd dar nu pot suporta.Nu as vrea sa renunt la aceasta relatie pentru ca il iubesc f f mult si pentru ca ne-am luptat amandoi pentru a fi impreuna inca din liceu, tin sa precizez ca am fost colegi din clasa intai pana in clasa a 12a.Ce sa fac, oare e bine sa nu mai stam impreuna?
E greu sa te desparti de cineva , dar 2ani si 8 luni nu e foarte mult in comparatie cu altii. Simplu fapt ca te duci obosita la facultate , ca sta pe calc pana dimineata si ce-ti reproseaza demonstreaza ca este cam egoist si imatur, probabil s-a obisnuit sa te oibe langa el si nu sis mai face griji de casa, lasand totul pe seama ta. Nu e normal sa stea pe calc . Ar tb sa iti propuna sa iesiti in oras , sa vedeti un film impreuna. Sa isi faca planuri de viitor cu tine, relatia pe care o descrii a intrat in plafonare daca nu chiar in rutina. Dc spui ca sunteti de mici impreuna e greu sa te desparti dar la un moment dar se umple paharul si nu mai ai ce face, renunti. Motivele pe care le invoci sunt banale dar si suparatoare in acelasi timp. Nu merita sa te desparti de el dar dc nu se mai poate tb.
si eu ma aflu intr`o situatie asemanatoare.Am stat cu un baiat exact un an:| si acum ne am desp.tin sa zic ca e si primul baiat din viata mea,cate ni sau intamplat ...si de aceea nu pot renunta la el:| oricum viata e frumoasa nu merita sa suferim pt un baiat asta niciodata!!!
alina intro relatie trebuie sa suportam si capriciile persoanei iubitei sa mai facem si cateva sacrifici daca va iubiti asta nu e un motiv sa va desparti eu am avut o relatie de 3 ani anul asta pe 17 mai trebuia sa facem nunta dar el si a iesit din fire si ma batut si nu am putut sa il iert si am plecat la sora mea in spania si aici mi am dat bacul am facut cursuri de asistenta si fac practica in spital si sunt si la universitate si inca il iubesc a trecut aproape doi ani si inca il iubesc enorm si stiu ca si el ma iubeste dar nu cred ca mai poate ficeva intre noi asta e viata trebuie sa trecem peste
Dupa sase ani inca locuim separat, adica fiecare cu casa lui, cu treaba lui.Motivul pe care il invoca ca nu vrea sa ne mutam impreuna este cainele, care ii deranjeaza somnul iar el trebuie sa fie odihnit pentru sala (face culturism).Cainele este doar un paravan,pt. ca puteam sa ne mutam impreuna de acum trei ani cand nu exista cainele dar atunci invoca faptul ca nu putem din alta cauza.E o poveste destul de lunga si dupa cum cred nu vom mai face nici un pas inainte desi a strigat sus si tare ca eu sunt femeia vietii lui si cu mine vrea sa se casatoreasca si sa-si intemeieze o familie.Dar dupa cum se observa mai sus nu poate din cauza ``cainelui``care-i ingradeste libertatea.As vrea si parerea voastra pt.ca eu imi dau seama ca in nici un caz nu vrea o familie daca nu accepta un caine.E in zadar sa subliniez ca a incercat sa ma faca sa renunt la caine cum am renuntat la nenumarate vise si dorinte in favoarea relatiei cu el.Eu nu mai pot sa renunt si nici nu mai vreau.
este ft greu sa uiti de cel iiubit am avut o rel de 5 ani am stat si impreuna a fost prmul barbat din viata mea si acum dupa un an de cand ne-am desp tot ma doare sunt trista,nu mai e nici o rel asa cum era cu el,ma simt dezamgita ,durerea a ramas,fiecare rel este un chin pt ca nu mai am incredere in nimeni el a fost totul.....am 20 de ani si nu mai am iluzii,totul pare lipsit de sens,nu mai pot visa.....
Nimeni nu iti spune sa uiti e foarte important sa-ti amintesti prima relatie sau persoana pe care ai iubit-o. Eu nu m-am desparit de partenerul meu cred ca astept sa o faca el, mie mi-e greu sa pun punct, iar singuratatea in doi poate sa doare mai tare.Sfatul meu pt. tine este sa iei fiecare zi asa cum este cu bune si cu rele, gandeste-te ca vei intalni o alta persoana care te va iubi.Pune-ti ordine in ganduri si nu te mai implica intr-o alta relatie pana ce nu reusesti sa treci peste relatia cu el,pt. ca tu vei veni cu tot bagajul din relatia anterioara.Probabil ca si de asta iti este greu sa mai ai incredere. Dar asta este parerea mea pt.ca nu stiu motivul despartirii tale de el.Iti doresc multa sanatate si puterea de a trece peste relatia cu el, aminteste-ti ca a fost primul si ca din relatia asta ai putut invata.....totul este aranjat si pus deoparte pt.fiecare.
Si eu am aflu in aceiasi situatie,am fost 8 luni cu prietenul meu,dp care ne-am certat dintr-n motiv destul de ciudat,el vriua sa puna capat definitiv relatiei,insa nu a putut.Desi nu ma suntem oficial impreuna,n vedem in fiecare week,ne sunam in fieacre zi,vb tot ce avem pe suflet.Stiu ca inca ma iubeste si nu poate renunta la mine,dar acesta nu este un motiv sa continuam asa,il iubesc din tot sufletul si mi-as da si viata pt el,si accept acesta situatie pt ca stiu ca , daca ma voi despartii de el definitiv viata mea nu va mai continua...de 9 luni continuam sa vb,sa ne iubim ,dfar nu reusim sa trecem peste tot si sa o luam de la capat.Uneori zic ca cel mai bn ar fii sa o terminam definitiv,sa uitam ca ne-am cunoscut,dar nu am curajul sui puterea necesara de a face cea ce imi propun...e atat de greu...si doare atat de tare.
Si eu ma aflu intr-o situatie de impas cu iubitul meu ,stam impreuna de 1 an am facut unele sacrificii pt el, dar el parca nici nu le observa...adevarul e ca munceste de dimineta pana seara si aduce bani seriosi in casa dar cand vine seara de la lucru, mananca se uita la un film eu la fel langa el..nu prea mai simt ca exista comunicare intre noi, iar a doua zi iarasi la lucru. Imi fac planuri sa plec dar dupa aceea cand ma gandesc ca o sa fiu fara el iaras gasesc motive pt a sta langa el. Nu stiu sunt confuza, mi-e greu sa-l parasesc mai ales ca el isi face planuri de casatorie dar o relatie fara comunicare e nimic...probabil ca astept sa se umple paharul. Probabil ca la fel cum am citit mai sus nu am curajul necesar. Multa tarie!
daca stau singura este si mai rau ca ma gandesc numai la el....nu mai stiu de capul meu m-am saturat si nici nu gasesc un baiat sa fiu fericita,mai bn raman sg de tot....
nimeni nu merita lacrimile noastre iar daca exista cineva care sa merite nu ne va face sa plangem
desi ce am zis mai sus ar trebui sa gandesc altfel si eu trec prin momente de incertitudine care ma omoara sa divortez sau nu cum va fi fara el fara" RAUL" care ma omoara psihic zi de zi .mai rau de cat este nu are cum sa fie si totusi nu am curajul sa fac pasul spre o viata mai linistita
Fii tare! traiesc exact ceea ce traiesti si tu dar la o scala mai mica..nu suntem inca casatoriti, nu vreau sa ma gandesc prin ce treci fiind maritata cu el...atat stiu ca trec prin momente foarte grele, cred ca trec si printr-o depresie..nehotararea "ce sa fac?" cand ma hotarasc sa plec iar dau inapoi si am impresia ca eu singura ma distrug...NU exista mai mare rau decat noi insine sa ne distrugem psihic zi de zi. Multa putere
Este adevarat..este asa greu sa renunti la cineva,sanuti amintesti zilnic de el.Am fost cu un baiat timp de aproape 8 luni.Am ajuns sa tin la el enorm,si el la mn.dar a venit despartirea,chiar dak ne iubeam.cea mai grea despartire....a fost cumplit.acum sdupa 6 luni am un alt prieten...am ajuns sa iubesc din nou...sunt fericita.dar nu e zi sa numi amintesc de celalalt.chiar dak ma facut sa sufar mult,luni intregi...numi iese din minte....ma cauta mereu,acuma pt ce???daca deja nu mai este nimic intre noi??
poate ca te cauta ca isi da seama ce a pierdut,si a realizat ca te iubeste cu adevarat si acum ii pare rau pt tot ce ti-a facut
Nimeni nu poate ajuta un om plin de iubire si totodata de suferinta....oscilarea starilor si toate gandurile duc la putere si totusi la o mai mare suferinta...nu poti face altora ce ti-a facut el tie...ar fi mult prea crud...asa ca femei suferinde va dau un sfat:FITI FRUMOASE HRANITI-VA SUFLETE SI CORPUL!vA VENI ZIUA CAND FOSTA IUBIRE VA OBSERVA ASTA IAR U NU VEI MAI FI ACOLO..ASTEPTI MOMENTUL GANDINDU-TE CA IL IUBESTI DAR MOENTUL VA FACE TOTUL SI ITI VEI DA SEAMA CA NU II MAI POTI DARUI NIMIC DIN TINE.....THE END
este foarte greu sa faci acest pas.Si eu am facut acest pas anul trecut.A fost greu mai ales pentru baietelul meu care desi are 12 ani nu a inteles de ce?Dar acum totul este bine.Nu are sens sa imparti viata cu cineva care nu merita.Fericirea mea si a copilului meu este mult mai importanta.Spun asta dupa 15 ani de casnicie
Nu stiu de CE e atat de greu dar simt ca nu pot,SA RENUNT suntem impreuna de patru ani de la varsta de 16 ani am avut o relatie frumoasa dar si cu multe probleme am reusit mereu sa trecem peste doar ca acum eu nu mai pot e foarte greu dar simt ca trebuie sa fac ceva.nu mai e nimic ca inainte nu stiu nici macar daca il mai iubesc sau stau cu el doar pentru ca sunt obisnuita sau poate i-mi e frica sa raman singura.dar zilele sunt din ce in ce mai urate ne certam tot timpul a devenit foarte gelos ma controleaza tot timpul iar ceea ce ma doare cel mai mult e ca el spune ca ma iubeste si nu vrea sa renunte la relatia asta doar ca eu nu stiu daca e asa din ceea ce vad eu.niciodata nu are chef sa ma ajute la nimic daca ai cer sa faca un lucru il face dar cred ca nu cu buna voie doar ca il cer eu.tot timpu e nervos suparat se pune in fata la televizor si nu-si mai ia ochi de la el iar eu,,,,,..........eu nu mai exist.e greu nu stiu ce sa fac oare merita sa sufar asa zi de zi stiu ca daca as renunta la el as fi mai libera as fi mai linistita nu ar mai fi nimeni sa ma intrebe unde ai fost ,ce ai facut ,aia de ce asa si nu invers etc....dar mie frica de ceea ce va fi dupa.oare ce sa fac?cum sa fac sa reusesc?am nevoe de parerile voastre poate ma ajuta.va multumesc.
sunt si eu in aceasi situatie k ramona.suntem impreuna de 4 ani si el a ajuns la concluzia k numai merge chiar daca ma iubeste,si eu il iubesc dar nu stiu ce sa fac k imi e asa de greu sa renunt la el.am stat 2 sapt despartiti in care l-am mai sunat,alta data a rasp.alta data nu dar mi-a jurat k nu are pe alta si il cred,dar el numai are acum incredere in mine.spineti-mi ce sa fac,k numai pot.
Nu situ daca e bine sa scriu aici despre ce ma framanata; il iubesc dar mi-e greu sa renunt la el; nu este vorba despre sotul meu; ci despre prietenul meu; da stiu ma veti condamna, dar poate daca aveam o casnicie linistita nu cautam in alta parte fericirea; sau cel putin linistea si mangaierea; m-a facut sa ma simt femeie, m-a facut sa ma simt dorita; mi-a daruit 2 ani din viata lui si acum mi-a spus ca trebuie sa-si faca o viata a lui, fara mine; eu nu am loc in viata lui; sunt casatorita; el este mult mai tanar decat mine, stiu ca ar trebui sa renunt la el, dar nu pot; m-am indragostit de el; o femeie matura nu ar fi trebuit sa faca asa ceva, sa-si dea drumul sentimetelor, dar...dar...atat de multi dar;are poti sa-i spui nu sufletului? probabil ca ma condamnati pentru ceea ce am facut, pentru ceea ce fac, dar nu pot fara el; m-a facut sa simt ce nu ma gandeam ca voi mai simti vreodata; stiu nu am nici o scuza, dar....mi-a greu fara el;ar fi mult mai multe de povestit, dar probabil ca nu e locul unde ar fi trebuit sa ma destainui; oricum daca aveti vreun sfat si bun si rau, il accept; oare chiar sunt un monstru? dragostea m-a tranformat in monstru?
am suferit foarte mult din cauza unui baiat am stata 8 luni cu el si mi a facut foarte mult rau chiar ajunsesem sa ma si imbolnavesc.insa intr-o zi m am saturat de tot ce imi facea si de cum se purta cu mine si m am despartit de el desi il iubeam enorm.dupa vreo 2 sapt am intalnit un baiat cu care am inceput sa ies ca sa l uit pe celalat...credeam ca nu o sa mai iubesc vreodata si ca toti baietii sunt niste afemeiati insa acest baiat mi a aratat ca mai exista si altfel de baietii pe lume care au suflet......povestea e lunga insa tot ce pot sa spun e ca azi sunt cea mai fericita fata alaturi de el si nu l as da pe niciunul....asa ca fetelor oricat ati iubi un baiat dak va face vreun rau si isi bate joc de voi fiti puternice si desp de el inainte sa fie prea tarziu pt voi
Nu esti un monstru, esti o femeie care iubeste si este normal ceea ce se inatampla in sufletul tau. inseamna ca nu esti fericita in casnicia ta. Nu conteaza ca e mai tanar, conteaza ce ti-a oferit. Poate vorbesc prosti, sunt o femeie care a fost casatorita 17 ani si a fost parasita cu doi copii pentru o alta femeie de 21 de ani. La inceput am crezut ca mor, tipta era cu cativa ani mai mare decat fiica mea. Nu aveam bani nici pentru mancare si ei se distrau prin cele mai exotice locuri. Am suferit cumplit, am trecut prin cea cea mai grea depresie .
Am reusit sa trec peste toate cu ajutorul unui alt barbat mult mai tanar decat mine, iar intre noi nu a fost decat o prietenie fara implicatii sexuale. Aceasta a durat 10 ani ( o sa radeti, dar este adevarat, puteti sa credeti ca am fost foarte apropiati, fara sex ?). Dar tanarul m-a parasit pentru ca vroia sa se casatoreasca si sa aiba urmasi. Sper sa trec si peste acest aspect.Sufar cumplit, dar stiu ca nu ii pot oferi ceeea ce vrea, sunt prea batrana pentru el, diferenta de varsta este de 12 ani. Stiu ca nu ma va uita niciodata, dar stiu ca in societatea de azi nu am loc in viata lui.
ma-m indragostit de un baiat la prima vedere desi nu credeam in asa ceva din momentul knd l-am vazut si nu o sa intaleg niciodata de m-am indragostit de cine nu trebuia si o sa pot sa explic niciodata sentimentul pe kre l-am simtit atunci desi i-am spus k sunt indragostita de el nu ma crede si se intalneste cu mine knd vrea si foarte rara iar eu am acceptat si asa dar vreau sa renunt dar nu stiu cum sa fac sa nu ii mai raspund knd ma suna nu cred k o sa ma mai indragostes vreodata atat de mult si cred k nu o sa-l uit niciodata si o sa imi amintesc tot timpul de el
Ei au dreptul sa ne umileasca,sa ne insele,sa ne jigneasca si noi sa fim fraiere sa tot iertam?Eu una nu pot.Poate sunt rea:"MI-E MILA DE TINE,DAR DE MINE MI SE RUPE SUFLETUL".Simti ca nu ti-e bine,ai ramas cu el doar de frica,din obisnuinta,chiar stiind ca are pe alta mai tanara,mai frumoasa si pe care o iubeste,i-ai vazut impreuna,ti-au spus unii si altii ca i-au vazut impreuna si tu il ierti?Esti o femeie slaba,extrem,si lumea nu incepe si nu se termina cu el!Am trecut prin asta!BAFTA!
Io nu st Fata, e penibil poate sa postez comentariul pe un site adresa femeilor...dar asta e; mi s-au parut interesante postarile. Adevarul e undeva la mijloc...fetele spun ca fac totul din iubire( unele da).Dar sa trecem la meterialism: Fiti Sincere- ,, suportati" anumiti barbati care sunt betivi, va inseala ,dar treaca fie(are o situatie materiala, ceea ce va multumeste in principiu) fie el rau sau bun sunteti impreuna. Si io ma mir, cand vad cate o fata simpatica cu un ,,mitocan"(st sincer) ma revolt in sinea mea, asa am ajuns sa constat ca ce-i mai valorosi sunt cei care sunt mitocani si cu bani. Nici eu nu sunt sarac, si am fost oarecum stingherit de,,avansuri si declaratii,, unor asemenea fete( la care am constatat o ,,Vasta lipsa de cultura,,) O fata cu principii de femeie ''adevarata" nu gaseste fericirea la un barbat adulter si bogat.Si cum va explicati voi ca partea masculina face alegerea tam nesam, o fata frumoasa face cat zece case si masini.Aaa!!!..mai este increderea si imaginea pe care i-o creaza barbatul atasat la brat, unei femei. Asadar ce cauti aceea gasesti! E cu adevarat trist ca lipseste sinceritatea in alegerea partenerului,a sotului, a prietenului ( si iar acuza k baietii sunt cum sunt, dar femeile sufera pentru ce au ales, nu pentru altceva). Nici nu banuiesc unele fete, ce inseamna sa duci o casnicie fericita, sa vina sotul de la serviciu si el sa-i spuna,, ce frumoasa esti in seara asta,mai ceva ca ieri'', nu fara ca ea sa-l intrebe cum a fost la serviciu. !!!!e TRIST, FOARTE. Nu apar drepturile barbatilor, ca nu sunt fara da cusur asa stiu, vreau doar sa infatisez, asa unele aspecte.***IUBITI SINCER*** ca sa fiti iubite sincer ;)
iubirea e puternica,te poate ucide psihic dar trebuie sa fim tari.barbatii sunt prea plini de ei,trebuie sa le demonstram ca nu sunt ei universul si o femeie se poate descurca fara ei,fiind independenta si iubindu-se pe sine insasi.oricat de tare am iubi nu trebuie sa admitem sa ne injoseasca...trebuie sa ne iubim pe noi si pe urma pe ai...
Buna Diana. Sa stii ca am avea foarte multe de vorbit,daca ai vrea. Prin ceva asemanator trec si eu si mi-ar face mare placere sa am cu cine discuta cite ceva. Sa stii ca ai gasi locul cui sa te destainui daca ai vrea sa-mi dai ID tau. Si eu as avea foarte multe de vorbit si nu am cu cine. Astept un semn de la tine. Tot respectul pentru comentariul lasat de BIBOSICA pentru DIANA.
Buna. Ma doare cind citesc prin ce ai trecut si-mi imaginez cita suferinta ai avut. E cumplit de dureros sa ai asemenea probleme in viata. Tot respectul pentru tine ca nu judeci pe alte persoane. Nu vreau sa te flatez dar sa stii ca sunt foarte putine femeii ca tine care nu arunca cu pietre in altele care poate au gresit fara sa-si dea seama ca vor suferii enorm mai tirziu. TE APRECIEZ FOARTE MULT PENTRU COMENTARIUL LASAT DIANEI.
buna fetelor! va admir pe cele care au reusit sa spuna gata unei relatii umilitoare si le sustin pe cele care se gindesc sa o faca. eu tot acum trei yile am pus punct unei casnicii care a scirtiit inca de la inceput. ma simt extrem de trista si indurerata. mai e un motiv care ma doboara - copilul. Avem o fetita de 1 an si 8 luni si nu prea stiu cum o sa ma descurc in viitor cu ea. mi-e frica sa nu dau gres undeva. dar revenind la discutie: ma simt bine pe de o parte, chiar usurata ca am avut curajul in sfirsit sa pun punct, dar pe de alta parte ma doare enorm de mult, fiindca inca il iubesc f mult, chiar daca a fost las, mincinos, si m- a si injosit de nenumarate ori.A trait cu mine din comoditate si pentru a vea cu cine iesi in lume, pe cind cu cealalta are o relatie inca de pina la mine insa nu are curajul sa o oficializeze. mereu am avut dubii, odata am mi-au avertiyat despre ea si cei apropiati, da r pina nu m-am cocnit eu insami cu aceasta nu am putut lua o hotarire, mintea mea parca refuza sa creada cea ce era destul e eident. cum am spus "gata", am pus punct si sincer, tare vreau s[ cred c[ exista ceva frumos si bun si pentru mine. ma straduui sa fiu optimista, atit cit se poate, si sa sper in mai bine. suucese si mult curaj fetelor!!!!!!!!!!!
si eu iubesc pe cineva insurat. el nici nu ma baga in seama, stie ca l iubesc dar nu ma place.nici nu va imaginati cat ma doare! uneori imi da apa la moara ca sa ma simt si eu bine. cersesc iubirea lui dar nu o primesc.e lumea mea si simt ca fara el viata mea ar fi in zadar chiar si asa ca nu se uita la mine
A trecut o saptamana de cand am hotarat sa rupem relatia, de la o cearta, una din nenumaratele certuri....si s-au spus vorbe grele! ieri trebuia sa facem 2 ani ! ca sa vezi cat te poti schimba dupa o astfel de relatie : ma transformat intr-o femeie instabila emotional si zic asta pentru ca inainte eram in stare sa tratez cu calm orice ,iar acum totul ma scoate din minti, trec de la o stare la alta! E trist sa renunti sa faci ceea ce-ti place tie ca sa faci ce-i place lui...apoi te minti ca-ti place si tie, incepi sa te obisnuiesti si te complaci in situatia asta , dar ce sa faci cand el se schimba si face ce-ti palce tie, dar devine posesiv, gelos, adesea furios! presupun ca asa-ti dai seama cand e cazul sa pui punct : te simti sufocata, esti cu nervii la pamant, nu gasesti motive sa zambesti...dar totusi esti iubita ! ajunge ?!
MdAh...Este ff greu, si eu in urma cu 2 sapt m-am desp de iubitul meu acum de 3 zile el a plecat in italia... imi este foarte dor de e si deabia acum am realizat cal iubesc dar este ff tarziu.. as face orice sal aduc inapoi.. plang zi de zi cand ma gandesc la clipele frumoase petrecute cu el.. si nu pot sa traiesc cu gandul ca nul mai vad numai peste 2 ani, nu pot sa traiesc cu gandul ca incal mai iubesc... StiU ca este greu stiu ca doare dar n-ai ce sa faci... unii vor sa se omoare dar nu este o solutie pt ca mereu dupa ploaie vine soare ;) fi tare si rezista ;) daq vreti sa vb id: crazy_stars_maada@yahoo.com
am o relatie de un an si 2 luni de vre-o 4 luni simt ca nu ma mai iubeste de ce? pentru k nu am mai intretinut relati sexuale de2 sapt inainte o faceam aproape in fiecare zi nu ma mai anunta unde se duce daca il sun imi zice k sta acasa ma duc la el sa il vad el nu-i acasama saruta mai rara ma suna rar imi trimite sms mai rar inainte pe zi primeam cred vre-o10 sms acum nici macar unul asi vrea sa ma desp de el dar.....il iubesc foarte mult nu stiu ce sa fac va rog ajutati-ma cu un sfat
Cel mai bine ar fi sa incerci sa discuti cu el ! stii...fiecare iubeste in felul lui si isi exprima sentimentele asa cum poate mai bine . Nu vreau sa generalizez...e foarte probabil sa gresesc , dar lucrurile astea se intampla cand primesc atentie din alta parte ! la fel de bine poti sa te inseli ( daca-ti trimite mesaje mai rar nu inseamna ca te iubeste mai putin decat atunci cand iti trimitea zece mesaje pe zi ) , iar el poate are doar o perioada mai ''dificila'' ... multe cupluri trec prin ce treceti voi... poate e un pic comod , sau poate veti nevoie de ceva care sa va trezeasca iar fluturasii :D Spune-i ce te deranjeaza ... e foarte important sa existe comunicare intr-o relatie !
Am si eu o intrebare...spune`ti va rog ce sa fac ...ce decizie sa iau... eu sunt eleva...si ieri am lipsit de la scoala..prietenul meu i`a cerut unei foste prietene de a lui un caiet apoi dupa ore s`a dus la un club numai el cu ea sa ii inapoieze caietul, peste ceva timp niste fete care ma cunosc l`au vazut, apoi cand pleaca imi spune ce sa intamplat de frica sa nu imi spuna fetele alea ceva...eu l telefon m`am certat cu el..si el imi vb urat....apoi si`a cerut iertare si mi`a spus ca ma iubeste... oare sa il cred..? merita sa mai stau cu el?
Posteaza comentariu